FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Riscul implicarii

Trimis: 20/05/2007 18:25

Marti

Ora 11:45

Se numea Clark Reagen, si pe o ploaie torentiala conducea cu atentie vechea sa masina Peugeot. Era o noapte intunecoasa si
vijelioasa. Picaturile de ploaie zdrobeau necontenit parbrizul autovehiculului. Strangea cu indemanare volanul cauciucat, tinand incapatant piciorul apasat pe pedala de acceleratie, indiferent fiind in fata soselei ude.
Dadu coltul pe bulevard,si o tinu tot inainte. Reagen incetini orbit, stergatoarele nemaifacand fata ploii torentiale. Pe bucată stanga a masinii se vazu o taraba de ziare scoasa din tatani zburand prin aer, care in final, zdrobi o masina in parcare. Trecu peste acest incident, si pasa din nou pe pedala.
Ii placea viteza, sa simta vantul trecandu-i prin par si curentul in ochi. Condusul ii oferea o senzatie de euforie, de libertate inimaginabila pe care nimeni si nimic nu ti-o poate dărui mai bine decat o masina.
Era un om suplu, ingrijit, trecut de 35, par brunet inchis, si ochi verzi ca de sarpe. In ochii aceia puteai sa vezi multa bunatate si sprijin, alteori cea mai mare rautate si dusmanie. Nimeni nu l-ar fi vrut pe Reagen dusman, nici macar la golf. Era socotit nebun (daca poate fi considerata nebunie tupeul extraordinar si actiunile riscante fara noima) dar ca om, era calm si rabdator, desi, avea calitatea de a trece fără întârziere dintr-o extrema in alta.
Putea fi ciilizat,manierat, dar ii puteau teribil de usor iesi din gura injuraturi de ar fi ofilit si-un stejar, cand era nervos. Cunoscutii stiau cand sa se fereasca de el, cum sa se poarte in anumite situatii. Asa era el.
Iesi din masina, si inchise usa grabit. Purta un impermeabil vechi si-o sapca. Ploaia il uda pana la piele, caci trebuii sa mearga pe o strada laterala, sa dea coltul, ca apoi sa precipite spre intrarea cladirii de 20 de etaje. Portarul il intampina:
-'Seara dom'le.
-Tata a trimis dupa mine?
-Da dom'le.
Intra in hol, si lua liftul. Urca pana la etajul 19, unde se afla biroul tatalui sau. Batu la usa s o voce ragusita ii raspunse sa intre.
-'Seara, ii spuse el pe un ton rece, oficial.
Tatal sau statea rezemat de camin. Era un englez solid, carunt, cam 75 de ani,cu putina burta, care conducea compania de o viata, de la moartea tatalui sau. Aceiasi ochi verzi ucigatori ii avea si el.
-Bei ceva?
Arata cu mana spre o sticla de sampanie din frapiera.
-Multumesc.
Clark, surpinzator, nu mai fusese niciodata in biroul tatalui sau.Camera era spatioasa si bine mobilata, vase chinezesti, vechi nave cu panze si corabii pe semineu.
Turna in pahare.
-Sanatate, spuse el.
Batranul inclina din cap si, cu acelasi ton glacial, ridica paharul drept raspuns.
-Scarboasa noapte, zise el.
Batranul nu-i raspunse, si privi spre pahar.
-Asadar, ma mira ca inca mai stii ca exist.
-Of, termina, nu am chef de toane...
-Ale tale, sau ale mele?
Se lasa o liniste adanca. O rafala de vant lovi geamul. Omul mai varstnic rupse primul tacerea:
-In situatia de fata, sa stii ca prin certuri nu ajungem nicaieri. Nu esti capabil pentru a mosteni Reagen&Co. Nu ai taria necesara.
Esti slab, Clark.
Tanarul se facu rosu, apoi violet, ca in cele din urma chipul sau sa capete nuanta rosiatica de la inceput.
-Si de ce ma rog? Cine o sa mosteneasca? Will? Sean? In loc de mine, care sunt cel mai mare?
Se lasa o liniste mai ucigatoare ca la inceput. O rafala mai puternica izbi geamul, parca profitand de linistea din camera, ca sa se faca auzita.

-Replicile de genul asta te fac si mai slab. Eu raman cu hotararea neclintita. Unul din ei, poate, dar tu in nici un caz. Si n-ai grija, vei avea si tu partea ta de castigat. Tonul lui deveni brusc aspru, accentuand violent pe ultimele cuvinte. Si oricum, sa moara ei 2,si tot n-as fi hotarat. As face mai degraba inca un copil...
-Esti un ticalos nemernic, stiai asta?
-De ce trebuie s-o iei asa...
-Esti si poponar? De cand a murit mama...
-Poate. Din cate stiu eu,homosexualitatea este ceva absolut normal si la moda in zilele noastre.Lasa asta, si uita-te un pic in oglinda. Esti rosu din pricina unei idei cu care ar fi trebuit sa te obisnuiesti de mult!
Ce-l enerva pe barbat nu era incapatanearea batranului, ci faptul ca il chemase la miezul noptii degeaba.
Batranul rase zgomotos si se aseza la birou. Il invita sa ia loc, si se intoarse spre un tablou.Clark il cerceta. Se uita la tablita aurita de pe marginea de jos a acestuia. Scria: David Reagen(1870-1930).Era bunicul lui. Avea o infatisare aspra,si parea ca vazuse numeroase la viata lui.
Aceeiasi ochi verzi priveau suspicios.
-Mare om,sopti el visator,parca pentru sine. Cat calm,cata tarie de caracter,cata putere...A fost cel mai bun dascal pentru mine, un model. L-am urmat in ceea ce facea. Acum, imi pare rau ca nu l-am apreciat destul.
Clark mai privi odata tabloul si un fior ii trecu prin trup. Barbatul din tablou zambea cu jumatate de gura. Acum parca il batjocorea.
-Si acum,repeta el, imi pare rau ca nu l-am apreciat destul... Sa stii ca ai mostenit multe din calitatile lui, si asta ma bucura. Dar nu e destulVreau sa-l vad in tine pe tatal meu, care prin indemanarea lui a ridicat aceasta companie printre cele mai de seama din lume! Vreau sa vad mai mult de la tine inainte sa iti predau totul. Crede-ma ca nici mie nu-mi convine sa-i predau altcuiva stafeta in afara celui mai mare dintre frati. Vreau sa vad un barbat in tine,nu un huligan englez!
Insa aceste vorbe nu-l incalzira cu nimic pe Clark. Se simtea penibil. Se credea capabil, stia asta, stia ca are taria de caracter necesara, toate calitatile tatalui sau. Dar, totusi, ce era asa greu? De ce-ti trebuiau atat de multe? Isi incrunta fruntea si sprancnele intr-o figura de drac nervos, si zise:
-Stii ca nu le voi îngăduie lor sa-ti urmeze la scaun. Sti nespus de bine asta. Si de aseamea, stii cat de nebun sunt cand vreau sa obtin ceea ce mi se cuvine.
-Atunci ce propui?
-Nu ai vrea ca unii din ei 2 sa-ti urmeze. Will e un tampit,retardat distrus, iar Sean e un gagicar de cea mai joasa speta. Doar mi-a furat 3 prietene!
-Conflictele dintre voi nu se pun aici.
-Nu-ti zice oara nimic faptul ca Sean a ajuns sa reguleze 2 soții deodata? Si tu care stampilai oamenii dupa viata lor de noapte!
-O fi asa,dar nu inteleg ce treaba ai tu cu el.
Clark isi trecu mainile de la barbie prin par, apoi se scarpina nervos pe obrazul stang. Nu se dadea batut. Avea de gand sa castige lupta cu excentricul sau tata.
-E un ticalos. Exact ca tine. Poate de aceea il preferi pe el in locul meu.
-Tot nu inteleg de ce te consideri asa tare. N-am vazut la tine pana acum sangele rece necesar pentru a actiona in postura mea. Ca sa-ti faci o idee, am vazut taria necesara la Sean.
-Poate taria-n barbatie... El poate foarte bine sa putrezeasca in bordelurile prin care umbla!
Telefonul suna, intrerupand discursul tanarului pregatit dinainte. Batranul intinse mana si ridica receptorul, aproximativ smulgandu-l din mufa:
-Alo, da?
-Samuel T.Reagen la telefon? intreba o voce groasa de la celalat capat al firului.

-Da. Va pot fi de folos cu ceva?
-Din acest ocazie sunteti mort. Nu se mai auzi decat tonul de apel. Batranul puse receptorul in furca, si il privi cateva clipe, nedumerit. Clark simti ceva, si intreba:
-S-a intamplat ceva?
In momentul imediat urmator, inainte ca batranul sa raspunda, in camera patrunse un punctulet rosu, abia vizibil, care se plimba de pe tablou, pe un vas chinezesc, pe ceas, pe telefon, si apoi pe capul batranului.
-La naiba, ai grija! spuse el, vazand punctul, dar inainte de a reusi sa-l clinteasca vreun pic pe batran, din capul acestuia iesi sange, stropind usor biroul si telefonul negru. Capul i se prabusi zgomotos pe birou. Muri instantaneu, cu pixul in mana si cu privirea aspra, parca inca privindu-l pe fiul sau.

12:45. dupa cateva momente...
Catva timp dupa asasinat, Reagen se ridica de pe scaun si incepu sa cerceteze camera cu privirea. Nu stia ce cauta.
Isi puse mainile in cap si se prabusi la loc pe scaun. Acum stia totul. Intelegea incapatanarea tatalui sau acum. Avea multi dusmani. Chiar el putea fi urmatorul si era constient de lucrul asta. Se blestema amarnic in gand pentru ca a putut fi asa naiv, tembel...
Se dadu nervos cu capul de birou si iesi din camera.

Trimis: 20/05/2007 22:35

Miercuri

ora 9:00
In redactia ziarului ''Everytime's'' era o forfota teribila, de neimaginat. Si nu cu ocazia unei sarbatori, zile de nastere... Moartea batranului miliardar incepuse sa devina un mijloc de a deveni mai bun in ochii sefului lor.
Dean Franklin statea la biroul sau. Pe frunte i se iveau broboane de sudoare. Statuse toata noaptea la munca, si abia astepta sa plece acasa. Scrise ultimele cuvinte ale articolului si porni spre masa sefului, nu inainte de a-si termina ultimele picaturi de cafea din ceasca.
Ii inmana in cele din urma articololul, si se aseza neinvitat pe cel mai confortabil scaun gasit din priviri. Statu cam 20 de minute in liniste, pana batranul sef termina ce citit foile. In cele din urma,redactorul sef rase zgomoros si zise, cu urme adanci de ironie in glas:
-Ce dracu' e porcaria asta? Asa te-am invatat eu sa faci? Rupe articolul si fa altul. Mama ta, jurnalist te crezi, nu? Incepe asa: ''Celebrul miliardar Samuel Reagen,in varsta de 75 ani, presedinte al companiei Reagen&Co, a murit azi seară in urma unui asasinat. Fiul sau, martor, a refuzat sa comenteze evenimentul. In rest, sti si tu cum sa faci. Clisee tata. Afla si tu cand e inmormantarea, ca sa acoperi spatiul. Pune si niste vorbe de duh acolo. Hai, ca doar la asta te pricepi, numai ce trebuie nu stii sa scrii!
Tanarul rosi, rupse articolul, si il tranti tupeist pe masa. Inainte sa iasa, ii scapa:
-Sa te ia dracu' de bosorog!
Ridica mainile a nervozitate, si tranti usa in urma sa.
Vorbe de duh? Ha! La cei 27 de ani avea o cariera mai plina de succese decat seful sau la 50 de ani. Si stia ca era invidiat de catre acesta. Era cunoscut pentru un articol, scris acum 3 ani, despre scandalul :''Spalarea''. ''Textuletul'' de 2 pagini dadea nume, adrese, piste. Fusese curajos, intrase in istorie cu acel articol .Frank Norman, Jeff Calaghan, John Spitz, si multi oameni de afaceri insemnati, dar jegosi, ajunsesre la racoare din cauza lui. Cum reusise asta? Cu noroc, desigur.
Si cu toate astea, inca mai traia sa se bucure de succesele sale.

Trimis: 20/05/2007 22:44

Miercuri, o saptamana mai tarziu

ora 19:02

Era o seara rece si cetoasa ne noiembrie.
La o saptamana dupa moartea batranului, Sean se afla intr-un bar, band bere si gandindu-se. Zilele precedente si le petrecuse in diverse localuri fumand si aruncand priviri suspicioase oricarui om care intra pe usa barului.
Era un om inalt, slab, dar bine pe picioare, 31 de ani, par brunet si ochi verzi. Purta haine simple,de plimbare si o sapca. Nu vroia sa fie recunoscut.
In acea seara se incaierase cu un derbedeu care-i maimutarea accentul englezesc. Parca asteptand acel moment, il repezi, provocandu-l. Huliganul isi chema unul din prieteni, si incepu sa-l ia peste picior, si sa-l batjocoreasca ,rostind numele anumitor obiecte pentru a-i sublinia pronuntia ciudata. Cu buzele stranse de furie, cu narile dilatate, Sean il insultase pe omul acela intr-o explozie de cuvinte veninoase.
Spumegand de furie su gravele insulte, ii intoarse spatele si o porni pe usa. Iesi in frigul cumplit de afara, si o lua in jos pe trotuar spre trecerea de pietoni. Pe drum, dadu peste un cersetor care ii cerea pomana. Ii puse o moneda de 5 penny in palarie, marind pasul, trecand peste multumirile si binecuvantarile amaratului.
O rafala de vand ii izbi fata. Sean intoarse instinctiv capul intr-o parte, cu ochii lacrimand.Nemaisuportand gerul aspru de sfarsit de noiembrie, facu un semn cu mana si chema un taxi. Se urca pe locul din fata, si se angaja intr-o discutie pe teme politice cu soferul. Parea ca nu-l intereseazaasa mult, dar il aproba pe barbat la fiecare critica si ipoteza lansata.
Taxiul se opri in fata unei cladiri de locuinte dintr-un cartier linistit al Londrei. Ii plati soferului, si inchise usa cu grija. Omul il avertizase cu un minut inainte sa ajunga ca usa era stricata. Se indrepta spre cladire, intra, si urca scarile pana la usa apartamentului sau. Holul de la intrare era luminat de o lampa, dar nu parea cine stie ce. Iti sareau in ochi numai cuierul aurit inalt si o mica statueta de bronz asezata langa, probabil neavand loc in celelalte camere sau in pod. De cum intri in living, te izbea ca o bata eleganta si bunul gust cu care era mobilata. Camera era luminoasa, spatioasa, aceasta continand un camin, 2 canapele comfortabile din piele de cea mai buna calitate, una afladu-se in fata televizorului, iar cealalta in spatele unei masute de cafea, care la randul ei se afla in fata caminului. Decorul era teribil de divers:tablouri, vase chinezesti, bibelouri scumpe, perdele de cea mai buna calitate.Verzi.Intr-una din partile camerei se afla un bar, întrebuințat tot timpul, chiar de ocazie, fie ea o petrecere ori o zi obisnuita.
Sean isi deschise camasa si se indrepta spre el. Azi era o zi obisnuita. Isi puse un pahar de Johnny Walker si isi aprinse o tigara. Gandindu-se ca e prea liniste,dadu drumul la muzica. Cam dupa 2 ore i se facu foame, si-si facu de mancare ceva usor,inainte de culcare. Termina de mancat, stinse lumina si se puse pe canapea, lasand muzica pornita. Se foi 2 minute, se ridica in capul oaselor si-si aranja perna sub cap. Isi inchise ochii incet, muzica domoala actionand ca un carlig pentru pleoapele sale.
In semi-intunericul camerei aparu o silueta stranie. Se indrepta spre canapea incet ,muzica mascandu-i zgomotul pasilor. Sean se foi in somn. Individul intepeni. Sean mormai ceva in somn si se intoarse pe o parte. Ocoli canapeaua pe care se odihnea. Din intuneric rasari in fata barbatului teava un pistol cu amortizor. Deschise ochii. Inghetat de spaima,i ntepenit, reusi sa scoata un zgomot ascutit, abia auzit.Ucigasul apasa pe tragaci. Un singur glont in cap fusese de ajuns.

Trimis: 21/05/2007 14:29

"-Si de ce ma rog? Cine o sa mosteneasca? Will? Sean? In loc de mine, care sunt cel mai mare?" Aici "In loc de mine, care sunt cel mai mare?" - Asta suna cam naiv. In rest proza este extraordinara...ar fi bine daca ai continua-o. Un titlu posibil: Ultimul fiu. Daca te hotarasti sa o continui eu voi astepta cu nerabdare!

Trimis: 21/05/2007 20:38

JOI

ora 8:05, cateva ore mai tarziu

William Reagen mergea grabit pe trotuarul inghetat gafaind si cu dintii clantanindu-i. Ganduri,imagini si ipoteze i se invarteau prin cap de ceva vreme. Si erau sumbre. Era genul de om care era dominat de verbul ,,a gandi'' . In cazul lui putea sa fie uneori o calitate, alteori un defect. Era ca o carte deschisa, si asta il enerva la culme. Prin moartea tatalui sau, se gandi ca fiecare putea fi urmatorul.Era clar ca se punea ceva la cale.Se vedea deja intins pe trotuar, cu un glonte in cap, cu o droaie de curiosi inconjurandu-l si strigand: ''Sa ma ia naiba de asta nu-i flacaul al mic al lui Reagen!''. Gandurile il macinau, si nu-i dadeau pace. Se lovi de un stalp pe care nu-l observase. Se uita in jur; nu era nimeni care sa rada de el. 10 pasi mai incolo se impiedica de o tricicleta lasa in drum de vreun copil. La naiba, gandi el, parca-s puse aparte pentru mine aici!
Era un om scund, blond, 24-25 de ani .Era singurul fara ochi verzi. Fiind cel mai mic, era deseori judecat si cel mai incapabil, neavand experienta de viata. Nici el nu se considera capabil, si le dadea apa la moara.Batranul Reagen il chemase chiar intr-o seara in biroul sau. Pe toti 3 ii chemase separat. Si el se afla pentru prima oara acolo si era la fel de impresionat de eleganta biroului. Reagen senior incepu cu acelasi ton glacial, caracteristic lui:
-Ai venit devreme.
-Mai devreme cu cinci minute inseamna a fi punctual. Nu asa mai invatat tu? E atat de important sa ne intalnim la miezul noptii?!
-Da. Face parte din obiceiurile noastre. Obiceiul bunicului tau.
Se lasa liniste. Batranul scutura trabucul si scoase din sertar niste hartii ingalbenite de timp.
-Ia!
-Ce sunt astea?
-Esti singurul caruia ti le-am dat .Tine cont.Tu imi vei urma. Or sa-ti fie de folos.Sunt scrise de tatal meu.
Will se panica si zise:
-Nu pot. Sigur n-am sa pot.
-Un om in postura mea este sigur intotdeauna pe el. Si mai ales singur. Asta e bucuria si suferinta acestei pozitii.
-Nu, nu... Nu sunt sigur ca o sa pot.
Batranul ii intoarse spatele si-i repeta aspru:
-Un an.
..............
Will ajunse pe bulevard si astepta la semaforul de la trecerea de pietoni. Un grup de adolescente galagioase veneau din spate si se asezara langa el. Asculta cu scarba discutia lor murdara despre fostii prieteni.
Semaforul se facu verde. Traversa, calcand pe zebra cu pasi egali, siguri.
O masina neinmatriculata veni din dreapta lui cu viteza. Will intoarse privirea cu o zecime de secunda inaintea impactului .Il lua peste capota, pe parbriz, apoi accelera. Cazu ca un bolovan pe beton cu fata la pamant.
Masina intoarse si rula nestingherita pe sensul corect, pastrand aceeasi viteza.

Trimis: 22/05/2007 14:29

ai continuat foarte cool....dar cam repede se precipita lucrurile....tinand cont ca ai putea sa faci din subiectul asta un intreg roman, mai ales ca te pricepi la scris...

Trimis: 22/05/2007 21:24

De fapt, am scris mult mai mult, dar imi place sa tin omenirea in suspans :-P

Trimis: 22/05/2007 21:40

ora 8.06, prin imprejurimile locuintei lui Sean

Brian Rosemont statea sprijinit de usa masinii sale. Isi aprinse o tigara din chistocul celeilalte si trase adanc in piept. Era tras la fata, ochii lui de un albastru deschis tradau oboseala si incercarile vietii .Avea 38 de ani si un trecut mai consistent decat cel al unui om de 2 ori varsta lui. Se nascuse in cartierul East End al Londrei. Mama sa era din Scotia si taica-su era englez. Fusese crescut intr-un mediu ostil, plin de conflicte si lupte de strada. Intr-un tarziu isi daduse seama ca politia era singura lui sansa de a reusi ceva in viata. Se inscrisese la 17 ani, iar la 25 capatase deja mult prestigiu si porecla ''Soparla''. Matura strazile de criminali de ziceai ce-i aia! La 30 fusese numit inspector sef, functie pe care o avea inca si acum. Era iubit si respectat printre colegi, si laudat de superiori.
Tusi.
-Mortii ma-sii, suiera el printre dinti. Ii promisese sotiei lui de ziua ei ca se lasa de fumat. Nu mai pusese gura pe o tigara de 6 luni, pana in urma cu 5 minute cand ajunsese acolo. Desi isi propusese ferm sa se lase, mereu avea la el un colet special pregatit pentru absolut orice fel de eventualitate. Termina tigara si calca cu varful pantofului chistocul. Tusi inca o data, scuipa, si porni incet spre cladire.

Clark Reagen se trezi. Ceasul nemtesc de pe noptiera suna cu jumatate de ora inainte decat fusese fixat.
-Precizie nemteasca pe ma-sa.
Lovi cu pumnul ceasul. Se ridica in capul oaselor, arcurile scartaira, isi puse papucii in picioare, arcurile scartaira din nou si el era in drum spre baie. Lama era pregatita de seara trecuta, pusa pe marginea cazii, mai putin de-un centimetru fiind suficient pentru a cadea pe gresie. Ispravi cu barbieritul, si se intoarse in dormitor. Apasa din mers butonul radioului. Hainele erau aranjate elegant pe fotoliu, iar cravata statea suspendata de coltul usii deschise a sifonierului. Buletinul de stiri incepuse deja:
-...mineata a fost gasit trupul neinsufletit al omului de afaceri Sean Reagen, fiul lui Samuel Reagen, asasinat in urma cu o saptamana. Urma o pauza. Se auzira niste hartii fosnind. Stire de ultima ora: William Reagen, fiul mic al celui mai devreme mentionat a fost lovit in urma cu cateva minute de o masina. A fost transportat de urgenta la spital in situație grava. Politistii sune nedumeriti. In alte stiri...''
Inchise radioul. In timpul celor 2 vesti proaste, scoase 2 tipete ascutite, si-si dadu de 3 ori cu palma peste frunte .Era singurul ramas. De ce nu m-a omorat pe mine? De ce? Isi aduse aminte de acel punctulet rosu care dupa ce-l atinse pe batran, se asezase pe piciorul lui Clark. Se misca de 3 ori drepta-stanga, semn clar ca ezita si disparuse. De ce? isi repeta el neajutorat.

Trimis: 22/05/2007 21:47

Rosemont mormai ceva intrand pe usa. Fusese surprins de eleganta apartamentului, ca multi, multi altii care ii trecusera pragul. Legisti, criminalisti si politisti bateau apartamentul in lung si in lat uitandu-se in vitrine, admirand tablourile ,visand la un bar ca al lui Sean, ori intreband pe altii mai ocupati ca ei de ce fac aia si cum. Un om maruntel il lovi si trecu mai departe fara sa-si ceara scuze. In mod normal ,l-ar fii luat la bataie, dar acum nu avea nici timp, nici chef pentru astfel de discutii. Vroia sa vada care e treaba si sa plece naibii de acolo. Aranja absent un tablou si se opri in fata canapelei. Locul unde murise victima fusese inseamnata cu o vopsea alba, tinand cont ca murise pe canapea si nu pe podea. Creta s-ar fii sters. ''O frumusete de canapea si ei o mazgalesc cu o afurisita de vopsea ieftina!''
Duncan MacCoy veni si el langa colegul sau si privi desenul de dupa umarul acestuia. Avea o fata rotunda, un inceput de chelie, un nas potrivit si ochi caprui. Era cu 12 ani mai in varsta decat Rosemont si erau prieteni de o viata. Mac isi drese vocea si Rosemont isi intoarse capul.
-O, salut Mac. Nu te-am vazut cand ai venit.
-Al naibii ce esti tu, ni se ofera un caz ca omenirea si tu nici macar nu ma suni sa-mi amintesti? Stii doar ca-s batran si uit...
Rasera
-Zii dom'ne, care-i treaba? Mac isi sufla nasul cu degetele.
-Ma, ti-am zis ca-i un obicei scarbos. Oi fii tu batran ,dar te-ai mosit cam prea mult, glumi Rosemont.
Mac privi locul crimei.
-Cred ca e lesne de inteles ce s-a intamplat aici...
-Mda, un glont tras unde trebuie si l-a trimis in lumea celor buni pe flacau.
Desi nu parea, pe Rosemont il macina ceva. Mac il privi suspect:
-Ah ,nu,ma gandeam doar.
Mac dadu din umeri si continua discutia:
-Dar cum a reusit sa intre? Ati vorbit cu administratorul blocului? A incredintat chei unei persoane suspecte?
-I-au gasit cadravrul in camaruta lui. Din cate mi-au zis locuitorii, era un batran morocanos si ursuz, nu incredinta nimanui o cheie aiurea. Pana si pe locatarii de drept ii lasa sa intre nitel cam greu.
-De-a dreptul profesionist ucigasul! Usa a fost fortata?
-Nu, ii raspunse Rosemont. Ciudat totusi cum nu a fost auzit cand a intrat in casa...
-Da, asa-i.
-Si oricum nu se pune problema unui jaf. Totul e la locul lui, neatins, nicio amprenta gasita. Sa stii ca ar fii castigat mai mult de pe urma unui asasinat-ma refer aici la bani. Am gasit in casa doar 300 de lire...
-Sir, le intrerupse discutia un tanar ofiter. Avea o infatisare neglijenta, barboiul de 2 saptamani neras ii dadea o infatisare groteasca, ochii caprui, obositi sticleau. Parea mai implicat in caz decat fiecare altcineva.
-Zii flacaule,i i zambi Duncan.
-Mi s-a ordonat, sir, si se intoarse spre Rosemont,s a va comunic ca batranul va asteapta. Urgent. Va sfatuiesc sa mergeti cat mai repede, e foarte nervos.
-Unde este acum?
-Aaaa, sir,aaaa, se balbai tanarul, tocmai ,asta-i cel mai ciudat lucru. Mie mi-a zis sa va anunt sa va intalniti cu el, dar totodata sa mergeti pe Regent Str.
-Ce naiba s-a mai intamplat acolo?
Tanarul inghiti in sec. Acum e acum.
-Willy... spuse el adresandu-se pe numele de alint al mezinului miliardarului. A fost lovit de masina. Imi... imi pare rau, sir.
Willy si Rosemont erau prieteni vechi.
-Si?
-Asta mi s-a ordonat, sir. Va urez o zi buna! Saluta si se indeparta.
-E clar .Batranul e acolo, rupse tacerea Mac. Vrei sa fiu cu tine cand discuti cu el?
-Nu, nu-i nevoie...cred ca ma descurc. Smith ,il striga el pe cel mai apropiat coleg. Du-ne si tu pana pe Regent Str, daca nu ti-e cu suparare. Am putina treaba.

Trimis: 25/05/2007 13:13

Super tare omule...Astept cat mai rapid continuarea. Ai talent cu, carul.

Trimis: 26/05/2007 00:42

Mersi lovekey. Din pacate nu am mai avut timp s-o continui. O sa postez o continuare cat pot de repede.

Mesaj scris cu capul intr-o parte fara niciun fel de contact vizual cu tastatura.

Trimis: 29/05/2007 22:29

Sergentul Smith opri masina la semafor. Mac se foi pe scaun si Rosemont se juca cu fermoarul servietei soferului. In timpul in care semaforul se facu verde, Mac injura groaznic legea inertiei datorita careia isi varsa cafeaua pe pantaloni.
-La dracu’ Smith, nu poti sa conduci si tu cu mai putina grija?
-Scuze, nu e vina mea. Ar trebuii sa fi mai atent.
Mac facu un gest de lehamite si-si sterse absent un fir invizibil de praf de pe haina.
Rosemont privea ganditor prin geamul aburit. Ploaia care incepuse in urma cu cateva minute se transforma in fulgi de nea. ‘’Prima ninsoare’’.
Smith trecu pe galben exact cu 3 secunde intainte sa se faca rosu. Un zambet subtire aparu pe buzele lui Mac. ‘’Pustii astia… Odata intrati in politie, se cred stapanii lumii’’ Segentul claxona un pieton neglijent si-si dadu cu palma peste frunte cand acesta se intoarse din drum la jumatatea zebrei.Bajbai cu mana prin torpedou dupa pachetul de Kent, atent la drum. ‘’c*cat, iar am uitat bricheta’’. Mac sesiza, si I-o imprumuta pe a lui. O dorinta apriga il cuprinse pe Smith cand I se dărui o tigara dar se abtinu.
-Cum vrei.
Un fum argintiu inconjura interiorul masinii.
O zdruncinatura puternica ii facu sa tresara. Ceva ii lovise.

Trimis: 30/05/2007 17:41

Rock and roll, man....keep going...

Trimis: 06/06/2007 22:41

Clark Reagn isi inchise ultimul nasture de la camasa sa alba. ‘’A fost transportat in dispoziție grava’’. Cerceta apartamentul cu privirea. Poza unei soții nespus de atragatoare trona pe noptiera. ‘’Clark batrane, esti un tip asa norocos si tu ca un prost o negi tot timpul.’’
Trase adanc aer in piept, isi puse haina. Privelistea de pe geam ii atrase atentia. Cativa copii intampinau întâia ninsoare cu rasete si chiote de bucurie. ‘’Mda, prima ninsoare’’. Mereu se gandea cu amaraciune ca nu a avut parte de o copilarie. Responsabilitatile care ii reveaneau in trăsătură de prim fiu nascut ii rapisera aceasta bucurie. Apoi, mai era si tatal lui. Mereu il ocara pentru prostiile facute de fratii lui mai mici, ba chiar primise o bataie sora cu moartea cand l-a scapat pe Willy din ochi un minut. Se oprise sa discute cu un prieten. Cum dura prea mult, se plictisise si a traversat strada; putin mai era pana sa fie lovit de un sofer beat. ‘’Ce ironie’’. Clark incercase sa-l linisteasca, dar cu cat ii vorbea mai mult, cu atat tipa si plangea mai tare. Pustiul s-a duc in hohote la taica-su iar Clark isi primise pedeapsa. Stia ca el fusese de vina, dar de ce naiba sa fie pedepsit ca Sean se incurcase cu o parasuta de pe strada? Revoltat, incepuse sa tipe. Brusc, fata lui lua o nuanta rosiatica. ‘’Sa nu iti permiti sub nicio forma sa tipi la mine’’ ii spusese mai de mult. Devenise mai rosu. Palma batranului il zdruncinase din toate temeliile.’’Trebuie sa inveti sa fii responsabil. Considera ca fratii tai sunt angajatii tai. Cearta-I cand gresesc, ba da-le si cate una. Asa se procedeaza. Daca nu, vezi tu’’ Batranul il opri cu un gest scurt al mainii can vru sa tipe din nou la el. ‘’Nici sa nu indraznesti. Trebuie sa inveti s-o tragic pentru greselile altora. Daca o sa fii smecher, n-o sa fie cazul’’ si ii facu cu ochiul.
Privi pistolul din sertarul deschis. ‘’Oare o sa am nevoie de el?’’ Se dojeni in sinea lui pentru acest gand si se indrepta spre usa.
Clanta scoase un tac neapasata de Clark.

Trimis: 24/06/2007 01:55

-Dumnezeule, ce s-a intamplat?
Exclamatia apartinea lui Mac, care se lovi cu capul de bord si-si trase un pumn in gura cand masina nimeri intr-un damb.
Apasand pana la podea acceleratia Citroen-ului, Smith o coti la stanga dupa masina care ii lovise.
-Ce dracu’ faci? Urmaresti fantome?! Urla Rosemont.
-Taci si pregateste arma! Cacatul ala s-a pus langa noi si vrea sa traga!
Intr-adevar, din urmaritori se transformasera in urmariti. Volvo-ul incetini pana cand masina condusa de Smith se afla la 2 metri in fata lui.
-Sunt 3, pentru numele lui Dumnezeu! Ptiu, bagami-as!!
Geamul din spatele masinii se sparse si vazura un glont infipt in scaun. Vantul rece ii matura fata.
-Unde dracu e arma mea? Urla Rosemon. Smith, da-mi-o pe a ta! Nu, Doamne, o vreau INCARCATA! Racni el dupa ce trase si vazu ca e goala. Smith ii pasa un incarcator.
La stanga lui Smith,Mac urla prin statie si spunea ca au fost atacati cu arma de 3 necunoscuti intr-o masina. Smith trecu pe langa un grup de masini de politie. Nu s-au clintit. Erau asadar pe cont propriu.
-Ai grija la drum! ii striga Mac, smulgandu-l din reviera care-l cuprinsese.
Smith se strecura abil printr-un sir de masini si camionete, in timp ce Rosemont tragea cateva focuri de avertisment. Primi in schimb insa 3 gloante care, printr-o interventie divina cum credea el, ii provocasera doar o zgarietura. O apucase pe o alee laturalnica, smucind Citroen-ul si trecand printr-o gramada de gunoaie care o imprastie de jur-imprejur. Lui Rosemont ii veni o coaja de banana mucegaita peste fata.
-La dracu! Pe unde te gasesti s-o iei, futu-ti…
-Ia taci din gura si trage! I-o taie scurt Mac, dar nu pentru a-I lua apararea lui Smith, ci doar din faptul ca apucaturile prea silosului lui prieten i-ar fii putut costa viata, avand in vedere ca si-ar fii putut ocupa timpul injurandu-l pe sofer, in loc sa fie atent si sa traga.
Rosemont injura, si se trase in jos pe podea. Ochi si trase un glont. Parbrizul se sfarama intr-o gramada de cioburi. Omul din stanga soferului Volvo-ului se sui pe geam si trase 3 gloante unul dupa altul. Rosemont se trase inapoi, dar degeaba, ca un glont il nimeri in umar. Scoase un tipat scurt, se abtiunu cat putu, si ridica arma cu mana teafara. Mac se intoarse si-l opri un gest simplu al mainii.
-Aici intervin eu. Treci rapid in fata!
Lasa scaunul in jos pentru ca schimbul de locuri sa se faca mai usor si trase ca un nebun. Il nimeri pe cel care-l impuscase pe Rosemont. Omul fu nimerit in stomac, cazu de pe geam si se rostogoli pe sosea pana cand ajunse pe parbrizul unei masini care se lovi de o alta. Mac ranji.
-Vezi pustiule, asa se face!
Tragand brusc de volan, muta anevoie Citroen-ul de-a curmezisul strazii si, zarind un loc viran unde fusese odinioara o cladire, demara in tromba, trecand prin gardul de sarma, si ridicand un nor imens de praf in urma lui. Dupa cate se parea, nimeni din Volvo nu mai avea arma scoasa pe geam.
-Ha-Ha! Rase triumfator Mac.
-Ai grija! Il atentiona Rosemont pe Smith
O femeie traversa strada cu un carucior cand se dezechilibra si cazu pe langa el, dupa ce cele 2 masini trecuta pe langa.
Smith observa ca strada era relativ linistita, pustie, fara vehicule in miscare sau pietoni. Daca vroia sa incerce ceva, acum era momentul.
Trase frana de mana, invarti de volan si masina se opri intr-o curba de 180 de grade. Cei 3 se rostogolira afara. Volvo-ul opri si el. Inainte ca ei sa poata iesi din masina si sa-si scoata armele, Mac fu in 3 salturi langa ei, si in ciuda varstei lui, il lovi asa tare cu capul de bord incat I-l sparse.
-Asta era sa mi-o faci si tu!
Smith il atentiona cu o secunda inainte ca celalalt sa-I dea cu o bata in cap. Mac o prinse in aer, I-o puse la spate, si-l lovi golaneste cu talpa piciorului in spate. Se auzi un tipat.
-Asta-I pentru Brian, tarfa!
-Idiotule, spuse ranitul gafain, mi-ai rupt spinarea!
-Putin imi pasa! Facu Mac si ii dadu in pumn in fata.
Baietanul de 19 ani nu se saturase.
-O sa fac plangere!
-Si cine dracu o sa te creada? Sunt in legitima aparare! Spuse el satisfacut.
In ciuda varstei si pozitiei sale in politie, nu scapa niciodata ocazia sa faca pe politistul smecher.
-Tinere, ar fii bine sa taci! zise Rosemont apropiindu-se cu mana teafara la umar si facandu-I-se mila te el. Si tu termina! Esti animal, sau ce mama dracu’?
Mac ranji cu subinteles, iar Rosemont zambi.
-Cine v-a trimis? Intreba Mac.
Insa baietanul luase un pumn de otrava in timp ce ei vorbeau. La gura I se zareau spume.
Cel cu capul spart de bord insa se trezi. Avea ochii tulburi.
-Pentru cine lucrezi? Intreba mult mai bland Rosemont.
-Habar n-am, zise el.
-Cred ca vei fii mult mai cooperant la sectie cu unii mai duri decat mine! Il intimida Mac.
Barbatul cu capul spart rase.
-Tu crezi ca ma sperii pe bine, ba, javra batrana? Si scuipa asa aproximativ de pantofi inca Mac inebuni.
-Gata, gata!! Il linisti mult mai diplomatul Rosemont.
In departare se auzira niste sirene care se apropiau.O masina, apoi alta, apoi inca 2 oprira langa ei cu girofarurile luminand.
-Splendid! rosti exasperat Rosemont.

Trimis: 27/07/2007 15:44

well

mi se scuze pentru ca nu am intrat aseara

da' nu-mi mergea forumul

nu inteleg de ce

ca tu ziceai ca merge

in fine, asta e

am citit totul in documentul pe care mi l-ai dat

si pur si necomplicat am ramas fara cuvinte

asta-i adevarul

imi place la nebunie

imediat iti schimb si titlul

succes in continuare :-P

Trimis: 09/08/2007 04:58

Deci...nu mä întreba cum de am avut räbdarea sä o citesc de la cap la coadä treaba e cä mie îmi plac romanele politiste si tu scrii f bine ...deci vreau o continuare...Luv it wub