 |
 | Bloodgood |  |
|
Bloodgood
Bine ai venit!
 
|
|
Salutare! Bine aţi venit în lumea mea.
Nu mă pretind poet, ci (foarte) amator. Poeziile mele se nasc toate din trăiri intense, insomnii şi altele, de aceea vor fi pe alocuri nefinisate. Dacă v-a plăcut ceva, lăsaţi nişte feedback, fie el pozitiv, sau negativ (cu măsură) 
Vă las cu prima poezie postată, una din cele mai recente. Nesomn Gol pe pat, solitar alături de ea Fiinţa ciudată ce-n suflet îmi sta Mă prinde în laţ şi nu pot striga, Nenumită, nechemată, cruntă şi rea. Un vas de aramă cu zodie de lut Ieri plin peste cap, azi crăpat şi-amărât Zace aşteptând licoarea unui nou început, Veni-va în zori iar cu un amar gust. Plin de nimic, afundat în trecut Lacrimi stinse prefăcute-nou pământ Plutind în nefiinţă fără sfoară la gât Tot mai departe de somn, într-un vis tăcut. Singura ancoră, al pulsului trist cânt Îmi zace în piept, în coaste-apăsând Inima nesimţitoare plecată la drum M-aşteaptă în Nord, ea cu somnul în sân. |
|||||||||||
|
_________________ Trecutu-i viu în viitor, ce-i stins va fi aprins din nou.
|
|||||||||||||
 |
| |
|
Bloodgood
Bine ai venit!
|
|
Însumi
Apăsătoare, nemiloasă, fără de uitare, cu buze dulci, uscate, scăldate-n lacrimi amare la colţ de gând te aşteaptă cu privirea-n zare. Îi simţi dorul cel mai scump în mulţimi, când auzi a ei chemare. Amprenta ei e rid pe chipul tău a brăzdat amintiri pe perna ta, contactul ei te leagănă uşor spre-un vis nemuritor. Fidelă, cu răsăritul te aşteaptă, o searÄ şi-un pat udat de-a ei pasiune măcar de-ar fi-n singularitate. Dorinţa ei e-un foc intens, iar tu tăciune. Cu-a ei mireasmă mă-mbăt neabătut, mă atinge ca un bici pe spatele de amintiri tăiat, în braţele ei, dar de nimeni ţinut, de vreme uitat, mai bine chipu-i să nu-i fi cunoscut... |
|||||||||||
|
_________________ Trecutu-i viu în viitor, ce-i stins va fi aprins din nou.
|
|||||||||||||
|
| |
|
Bloodgood
Bine ai venit!
|
|
Poate să-mi spună cineva dacă se văd bine diacriticile?
La mine se văd prost, uneori. Mulţumesc. Jocul meu preferat Dă-mi să beau din îmbătătorul elixir, plin de amar, avar şi amăgire, dezmăţ, neadevăr şi falsă nemurire. Tot ce vreau e jocul meu preferat Să trag peste ochi voalul himeric Să nu văd cum în aer, Aripile-mi se zbat Prea departe de cer, Prea aproximativ de ţel, Un zbor de ikar. Dă-mi să beau din a ispitei otravă Străpunsă de teamă şi-un dulce piron, inima fierbinte, un gând pe nicovală, Să cadă ciocan, desfătarea Pedeapsa amară e jocul meu preferat Să mă mint cu zâmbetul pe buze Mai elegant nimeni nu ştie să mă-ncânte decât al meu glas, Simţire peste raţiune e jocul meu preferat. |
|||||||||||
|
_________________ Trecutu-i viu în viitor, ce-i stins va fi aprins din nou.
|
|||||||||||||
|
| |
|
Bloodgood
Bine ai venit!
|
|
Din groapă
Din groapă, o privesc cu ochiul amar, cu slăbiciunea în glas. odată roabă, inima acum în calvar, fără un punct pe compas, îşi aude ultima bătaie. În groapă, ce-a fost e astăzi crunt pământ sub trup rece, greu popas. Sol altădată, prefăcut în proaspăt mormânt, a plecat Nordul din atlas, frigul mi-a stins ultima văpaie. În groapă, un pat amânat de speranţă săpat de-a mea soartă, o floare de mai. Mi-a fost apă, venin dătător de viaţă, în urmă, inima secată, se frânge de tot şi setea o taie. O-dată, cu alt sărut purtat pe gură, mi-a zis adio, în ultima suflare. Petală, o privesc cu ochii-n negură la capăt de drum, lipsit de scăpare. Am trăit o moarte, aştept înviere... |
|||||||||||
|
_________________ Trecutu-i viu în viitor, ce-i stins va fi aprins din nou.
|
|||||||||||||
|
 | Bloodgood | |
|
||
|
|
|