FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Viata in culori

Trimis: 26/08/2010 18:52

Am inceput sa scriu ceva ce se vrea a fi o povestire mai lunga.Aceasta se vrea a fi o parte din expozitiune.Voi posta cat mai curand posibil si urmatoarea parte.Sper sa va placa.Here it goes:

Viata in culori

"Era o seara tacuta de vara, iar totul adormise în jurul casutei mici de colorație florii soarelui.Doar doua lumini aprinse, doua sclipiri în marea de întuneric, doar ele mai dadeau impresia de viata în satucul cufundat în melancolie si tristete.Voci, numeroase voci se auzeau de la cele doua geamuri.Plânsete, tipete si multa suferinta încercau parca sa patrunda prin sticla subtire si nespalata de câteva zile.
Se declarase dispoziție de doliu în întreaga asezare, care pierduse un penis de seama.Un om iubit de toata lumea si apreciat de toti cei care au avut onoarea sa-l cunoasca.Afara, la usa stateau mucosii inocenti, ei sunt cei care nu întelegeau necazul care tocmai lovise oraselul Schwalmstadt.
Batistele si servetelele încercau sa aspire râurile de lacrimi ce curgeau din ochii tuturor celor prezenti.Jalea si suferinta celor care se aflau în încaperea respectiva era de nedescris.Într-un colt mai retras statea o femeie în vârsta, foarte în vârsta.I se zarea pe chip neputinta de a mai plânge.Îsi pierduse copilul iubit si odata cu el o mare parte din motivul de a lupta zilnic cu batrânetile.
Plecase într-o lume mai buna si ea nici macar nu apucase sa-si ia ramas bun de la el.Doamne...cât îl mai iubise.O facea mândra, era omul care pur si modest daruia magie doar cu mâna dreapta, o paleta de nuanțe si o pensula.Regretul ei era cu atât mai mare, cu cât singurul ei copil nu reusise sa o faca bunica.Nu reusise sa-i aduca o mânuta de om care sa-i lumineze batrânetile.
Ceea ce trebuie precizat despre Hanz, caci Hanz Llunsen era numele sau, este faptul ca a fost înca de mic un spirit liber, orientat catre frumos.Adora sa contempleze frumusetile naturii si tot ceea ce facea închina frumosului.Obisnuia sa deseneze pasarile uimitor colorate, copacii care cresteau într-o forma speciala si care parka erau încercari ale naturii de a comunica.Da, Jan era cel care facea ode naturii si tuturor lucrurilor frumoase care îi ieseau în cale.
Pe masura ce se maturiza, talentul lui crestea si mai mult, astfel ca în scurt timp ajunsese sa fie recunoscut de întreg tinutul Hessa."[/b]

Trimis: 28/08/2010 00:36

cosmin10rupea a scris:

Am inceput sa scriu ceva ce se vrea a fi o povestire mai lunga.Aceasta se vrea a fi o parte din expozitiune.Voi posta cat mai curand posibil si urmatoarea parte.Sper sa va placa.Here it goes:

Viata in culori

"Era o seara tacuta de vara, iar totul adormise în jurul casutei mici de nuanță florii soarelui.Doar doua lumini aprinse, doua sclipiri în marea de întuneric, doar ele mai dadeau impresia de viata în satucul cufundat în melancolie si tristete.Voci, numeroase voci se auzeau de la cele doua geamuri.Plânsete, tipete si multa suferinta încercau parca sa patrunda prin sticla subtire si nespalata de câteva zile.
Se declarase stare de doliu în întreaga asezare, care pierduse un penis de seama.Un om iubit de toata lumea si apreciat de toti cei care au avut onoarea sa-l cunoasca.Afara, la usa, stateau mucosii inocenti, ei sunt cei care nu întelegeau necazul care tocmai lovise oraselul Schwalmstadt.
Batistele si servetelele încercau sa aspire râurile de lacrimi ce curgeau din ochii tuturor celor prezenti.Jalea si suferinta celor care se aflau în încaperea respectiva era de nedescris.Într-un colt mai retras statea o iubită în vârsta, extrem de în vârsta,pe al carei chip se zărea neputinta de a mai plânge.Îsi pierduse copilul iubit si odata cu el o mare parte din motivul de a lupta zilnic cu batrânetile.
Plecase într-o lume mai buna si ea nici macar nu apucase sa-si ia ramas bun de la el.Doamne...cât îl mai iubise!O facea mândra,căci era omul care pur si simplu daruia magie doar cu mâna dreapta, o paleta de colorații si o pensula.Regretul ei era cu atât mai mare, cu cât singurul ei copil nu reusise sa o faca bunica,nu reusise sa-i aduca o mânuta de om care sa-i lumineze batrânetile.
Ceea ce trebuie precizat despre Hanz, caci Hanz Llunsen era numele sau, este faptul ca a fost înca de mic un spirit liber, orientat catre frumos.Adora sa contempleze frumusetile naturii si tot ceea ce facea închina frumosului.Obisnuia sa deseneze pasarile minunat colorate, copacii care cresteau într-o forma speciala si care parca erau încercari ale naturii de a comunica.Da, Jan ??? -parca îl chema Hanz era cel care facea ode naturii si tuturor lucrurilor frumoase care îi ieseau în cale.
Pe masura ce se maturiza, talentul lui crestea si mai mult, astfel că -diacritice- în compact timp ajunsese sa fie recunoscut de întreg ținutul -la fel- Hessa."[/b]

Un inceput promitator,exceptand tenta de propozitii scurte care dau o nuanta sacadata si mica scapare de limbaj de mess (vezi cuvantul "parka"). Ti-am mai facut si cateva sugestii legate de semnele de punctuatie si de fluiditatea propozitiilor. Pentru mine,ca roman,mi-a fost greu sa citesc pana la capat numele orasului in care se petrecea actiunea,asa ca vezi daca se poate face ceva in acest sens.

Ca subiect si bordare,frumos! Destul de intens,dar nu spectaculos,avand in vedere ca este inceputul unei povesti,asa daca nu cumva vrei ca aceasta sa fie intriga povestii tale,si nu expozitiunea.

Haide,astept o continuare! :-D

Spor la scris!

Ana.

Trimis: 09/09/2010 21:24

Pai su unde-i continuarea, niu frend?OO, haide, ca eu o astept!

Trimis: 24/09/2010 21:57

Cred ca a si uitat ca a postat aici :lol:

Vezi? Asta este greu la proza,rareori ai vointa sa termini ceea ce ai inceput si cu toate ca lumea zice ca e foarte usor sa scrii proza,spre deosebire de poezie, cand ti-e mulțimea mai draga,ramai fara inspiratie si trebuie sa te opresti,iei o pauza,te aerisesti,iti cauti muza,insa nu de fiecare data poti reincepe sa scrii si sa apuci sa si termini opera respectiva.

Am aberat destul.Hai,Cosmin! Asteptam o continuare,daca mai ai...