FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Un trist calator...

Trimis: 15/05/2010 00:26

Pe strada pustie-
Ploaia pica.
Doar surdul ecou se aude-n tacere.
Si pica, si pica, si pica,
Sperantele-n vid le despica.
Fantoma ei –
Pluteste prin ploaie.
Siroaie
De apa se scurg
La vale,
In amurg,
Si doare.
Prins de suvoaie –
Un trist calator,
Sau poate uitat:
De pasiune si dor –
Vreau sa zbor.
Dar surdul ecou…
Se prelinge in suflet,
In sange,
In gand si-n cuvinte:
De-aduceri-aminte.
Ca ploaia care ne-ncetat:
Curge pe-asfalt.
E noapte, -I tarziu.
Sa fiu?Sa nu fiu?
Imi pun intrebare,
Ma ridic in picioare
Si-mi iau ramas bun.
Un trist calator
Pleaca prin ploaie in noapte
Departe, departe, departe.
Un trist calator.

Trimis: 15/05/2010 05:37

E ceva nou.
Imi place. Se simte ritmul ploii si tristetea calatorului. Tare elegant redai atmosfera de solidaritate dintre om si natura- tristete si caderea ploii mohorate.

Ai o imaginatie bogata. Cred ca ai face ravagii in versul alb.

Succes !

cu drag
Claudia :-)

Trimis: 16/05/2010 19:22

poezia este buna...dar platonica...nu reda niciun sentiment.
Pe mine nu m-a atins cu nimic,sincer!
La sfarsit "deranjeaza" urechea repetarea versului "Un trist calator".
Poate ar iesi ceva mult mai frumos daca ai scrie cu mai mult suflet si n-ai mai cauta atatea cuvinte si rime "chinuite".

Pana usoara!
Cu drag :)

Trimis: 16/05/2010 19:22

apropo... inca astept sugestiile,doar tu mi-ai spus ca trebuie sa schimb ceva la poezia aceea nu?