|
a usualy day
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 29/Sep/2008 |
| Mesaje: 8 |
|
|
|
In fata mea...in pisc ce se inalta parca din ce in ce mai mult, fara sa se indoiasca de faptul ca cei ce-l vor vedea nu se vor minuna de inaltimea lui.
Dar eu...eu ma simt inferioara lui, ma simt parca as fi cea mai mica furnica...sau poate chiar sunt.Si ce daca as fi cea mai mica furnica?! As fi unica prin personalitate, sau poate prin dimensiune.
Dar nu sunt nici furnica si nici ceva asemanator ei, sunt doar eu asa cum poate cineva ma cunoaste sau ma va cunoaste.
E bezna, dar totusi ochii mei sunt izbiti de o lumina orbitoare care nu ma lasa sa va spun ce este...veti descoperii voi, sau poate NU...
Acum nu mai e...cine stie sau va stii vreodata daca a fost sau daca va fi...
Un fosnet calm se aude dinspre simplul si inaltul neinteles...ma apropii dar nu indraznesc sa fac mai mult de doi pasi pentru ca fosnetul se opreste.Nu stiu ce era si daca m-as duce sa vad nu as putea pentru ca nu e lumina e doar un necomplicat neinteles.
Acum va rasari soarele peste inaltul neinteles...nu va mai sta in taina si va fi vazut de toata lumea, dar.... pana la urma tot un rudimentar neinteles ramane pentru toti....
Astept pareri...
|
|
|
asa cred.oricum textul bun.este un inceput promitator. 
