FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Tic-taci-taci-taci...!

Trimis: 10/02/2010 00:35

am alunecat în hăul din mine fără sfârşit.
e întuneric ,umed şi rece,
linştea imi plezneşte urechile cu tăcerea întunericului-
aud ecoul gândurilor neterminate şi inima pulsându-mi
,,tic-tac...tac...tac! îmi repetă obsedant la fiecare secundă
care se scurge niciunde.
mă strânge, mă strânge, formând în jururl meu
un zid ameninţător ...devin claustrofobică,
mă agăţ de peretele invizibil
pe care-l simt ca pe o povară salvatoare
mă caţăr şi alunec mai jos şi mai jos,
mă târăsc, mă sprijin , mă ridic
şi-mi înfig unghiile profund în viaţa care pulsează
în tic-tac-ul ruginit, aproape sfârşit.
_heeeei!hei,hei,hei! e cineva acolo?acolo...acolo...
nimeni nu-mi răspunde, doar ecoul sufletului meu
plânge despuiat
_vreau să ies la luminăăă!lumină...lumină!
vreau să trăiesc!trăiesc...trăiesc...!

_Tic-taci...taci...taci...taci!
îmi răspunde ceasul vieţii pierdut
apoi se opreşte,eliberându-mă
către cer

Trimis: 10/02/2010 03:37

sorescu a scris:

am alunecat în hăul din mine fără sfârşit.
e întuneric beznă,umed şi rece,
linştea imi plezneşte urechile cu tăcerea întunericului-
aud ecoul gândurilor neterminate şi inima pulsându-mi
aritmic,,tic-tac...tac...tac! îmi repetă obsedant la fiecare secundă
care se scurge niciunde.
mă strânge, mă strânge, formând în jururl meu
un gard ameninţător ...devin claustrofobică,
mă agăţ de peretele invizibil
pe care-l simt ca pe o povară salvatoare
mă caţăr şi alunec mai jos şi mai jos,
mă târăsc, mă sprijin , mă ridic
şi-mi înfig unghiile profund în viaţa care pulsează
în tic-tac-ul ruginit, aproximativ sfârşit.
_heeeei!hei,hei,hei! e cineva acolo?acolo...acolo...
nimeni nu-mi răspunde, doar ecoul sufletului meu
plânge despuiat
_vreau să ies la luminăăă!lumină...lumină!
vreau să trăiesc!trăiesc...trăiesc...!

_Tic-taci...taci...taci...taci!
îmi răspunde ceasul vieţii pierdut
apoi se opreşte,eliberându-mă
către cer

Cred ca ai putea fi o maestra a prozei daca ai scrie in acest mod abstract

Trimis: 10/02/2010 09:51

Pana la "alunecare
Noi traim in cautare,
Cautare de noroc
Cu fire de busuioc
Colivii cu usi deschise
Pentru drumuri, pentru vise
Pentru tot ce vrei sa placi
Tic...tac.....sa nu taci !!!!!!! :-)

http://www.youtube.com/watch?v=YNejxfWJlRo

Trimis: 10/02/2010 19:44

cronicz a scris:

sorescu a scris:

am alunecat în hăul din mine excluzând sfârşit.
e întuneric beznă,umed şi rece,
linştea imi plezneşte urechile cu tăcerea întunericului-
aud ecoul gândurilor neterminate şi inima pulsându-mi
aritmic,,tic-tac...tac...tac! îmi repetă obsedant la fiecare secundă
care se scurge niciunde.
mă strânge, mă strânge, formând în jururl meu
un gard ameninţător ...devin claustrofobică,
mă agăţ de peretele invizibil
pe care-l simt ca pe o povară salvatoare
mă caţăr şi alunec mai jos şi mai jos,
mă târăsc, mă sprijin , mă ridic
şi-mi înfig unghiile adânc în viaţa care pulsează
în tic-tac-ul ruginit, aproximativ sfârşit.
_heeeei!hei,hei,hei! e cineva acolo?acolo...acolo...
nimeni nu-mi răspunde, doar ecoul sufletului meu
plânge despuiat
_vreau să ies la luminăăă!lumină...lumină!
vreau să trăiesc!trăiesc...trăiesc...!

_Tic-taci...taci...taci...taci!
îmi răspunde ceasul vieţii pierdut
apoi se opreşte,eliberându-mă
către cer

Cred ca ai putea fi un maestra al prozei daca ai scrie in acest mod abstract

Crezi ca ar citi cineva?Ma indoiesc... oricum multumesc Alex!

Trimis: 10/02/2010 20:19

theMaria19 a scris:

Pana la "alunecare
Noi traim in cautare,
Cautare de noroc
Cu fire de busuioc
Colivii cu usi deschise
Pentru drumuri, pentru vise
Pentru tot ce vrei sa placi
Tic...tac.....sa nu taci !!!!!!! :-)

http://www.youtube.com/watch?v=YNejxfWJlRo

Tic-tac, tic-tac n-am sa tac
din pacate sunt un drac
Ce nu tace-asa usor
are si putin umor
uneori mai carcoteste
de tamaie se fereste... mf_popeanim

Ceea ce mi-ai trimis m-a inspirat si a iesit un inceput fara sfarsit care suna cam asa:

Suntem fire de nisip
in clepsidra Universului
scurgandu-se in abstractul timpului musonic
circumspect prin nefiinta...

Trimis: 13/02/2010 22:00

"Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate.
Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate
Să citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.
La nimic reduce moartea cifra vieţii cea obscură
În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,
Căci gândirile-s fantome, când viaţa este vis."

"Memento mori"... mi-am spus dupa ce am citit poezia ta si mi-am adus aminte de acest final magnific. :-)

Trimis: 13/02/2010 22:27

MH cui apartin versurile?

Trimis: 13/02/2010 22:32

Mihai Eminescu,Memento mori. :-)

Trimis: 13/02/2010 22:56

Ups!

Sa-mi fie rusine!...Eu care ma laudam ca-l pot recunoaste pe Eminovici ,,dintre sute de catarge..."

Se mai intampla :-/

Iti multumesc!