|
azugeanu
Membru recent

| Data inscrierii: 22/Iun/2007 |
| Mesaje: 69 |
| Localitate: Azuga |
|
 |
Am asteptat prealungul vesnic,
sa te-ncropesti
si-n linistea noptii,
sa te creezi
din aburi
de panze de paianjen.
Apoi te-am strigat
cu rasuflarea
intretaiata de gratii,
cu vocea
petalelor de nouri,
iar in noaptea sticloasa
mi-au raspuns
miriadele de ochi
al timpului diurn.
Am plans vesnic
cu lacrimi de piatra...
Am plans etern
cu lacrimi de vecie...
Am plans permanent
cu lacrimi de om...
Am vrut sa-mi fii
ultimul sarut
dat ultimelor buze,
arse de rugul despartirii.
Ai vrut
ca in ultima zvacnire
de petale rosii,
culese din lalele negre,
sa-ti asezi umbra privirii
peste fosnetul umbrei mele,
si apoi mi-ai sarutat trecutul,
si mi-ai urlat un stins
si un ultim:
"Te iubesc!".
30-04-1999
|
|
|