 |
 | Supărarea-n sine... |  |
|
Valentina Albu-Buzatu
Bine ai venit!
|
|
Supărarea-n sine...
Milă-mi este mult de fiinţa, care Poartă-n inimă şi minte numai supărare. Vreau să-i zic din sincer, ca îmi este dragă Şi că supărarea-n sine, este extrem de gravă. Doar din supărare au căzut în lupte Semeni fără vină, în războaie multe. Tot din supărare se urăşte-o lume De nu-şi mai pot zice reciproc pe nume. Se, sinucid copii, tot din supărare. Fug dea lor părinţi, fug în omenirea mare. In alcool se-neacă, feţi frumoşi şi fete, Ne ştiind de unde le vine-această sete. Prea frumoase zâne, tot de printre noi, Supărate-aruncă, plodul la gunoi. Fraţi şi surori, se ceartă în ne milă Şi-o viaţă-ntreagă se privesc cu silă. De supărări purtate în inimă şi minte, Fiinţa nu gândeşte, la lucrurile sfinte La faptul cum să aibă cu ele legătură În mersul vieţii sale, cu-întreaga sa făptură. Nu încearcă-a căuta, să cunoască-n mers Adevărul despre sine şi-al vieţii sens. Nu încearcă să oprească, în sine supărarea Care îi sfărâmă dur, viaţa sa şi calea. Din iubire multă faţă de creare, Vreau să-i plâng de milă şi să-i spun mai tare Nu te irosi frate cu privirea-n jos Caută spre cer, ce este de folos. Crede mult în faptul, că tu îţi eşti stăpân Şi ghidul vieţii tale, în al tău destin. Nu te supăra pe părinţi şi fraţi, Nu-i lăsa nicicând, să plece supăraţi. Arzând ca lumânarea, luminează calea Celor ce te iubesc şi-ti iartă supărarea Mie-mi este milă de fiinţa, care Poartă-n inimă şi minte numai supărare! 3 octombrie 2009 VAB[url=http://www.99poze.ro/p/13708485a31cab42d4bdd59891712759.jpg]  [/url]+ |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | Supărarea-n sine... | |
|
||
|
|
|