 |
 | Sunt sloi... |  |
|
sorescu
Moderator
|
|
Vântul rece îmi sfâşie hainele
biciundu-mi trupul până la sânge am rămas singur,închid obloanele vieţii care-n lanţuri grele mă stânge rătăcesc răvăşit printre morminte iar ochii-n fundul capului s-au dus vorbesc cu morţii, hoituri, oseminte, atât a mai rămas din cei ce nu-s ţipăt acut de cucuvea răsună hrană cerând-spirite rătăcite- ochii,săgeţi ce suflete adună cavoul nemuririi infinite răsună jalnic trâmbiţa cerului şi norii plâng torenţiale ploi sufletul- corbul întunericului- se-nalţă înspre zări...sunt sloi |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | Sunt sloi... | |
|
||
|
|
|