 |
 | STILURILE POEZIEI |  |
|
bad biatch
Administrator
 
|
|
STILURILE POEZIEI
haiku=cea mai cunoscuta forma de poezie japoneza. Descinde din tanka, via renga. Are 5-7-5 silabe (17 onji), obligatoriu un kigo si un kireji. Nu indiferent ce tristih este un haiku. În afara de faptul ca un haiku trebuie fie sa respecte în totalitate, fie macar sa se apropie de regulile formale enuntate mai sus (în primul caz, este numit haiku [neo]clasic, în cel de-al 2-lea caz, haiku liber), trebuie sa surprinda un “moment~” (o imagine din natura care sa prezintă o “deschidere” spre metafizic) si sa nu-i lipseasca un graunte de umor. Haiku-urile trebuie sa contina cel putin o poză sau un cuvânt care sa exprime anotimpul (kigo) în care acesta a fost scris. De obicei subiectele se refera la natura, plante, flori, insecte, etc: Viata mea toata: Frunze purtate de vânt În prag de toamna. Cel mai cunoscut haijin este Matsuo Basho, cel care a impus haiku-ul tradițional prin cartea sa, "Drumul îngust spre îndepartatul nord". Basho s-a nascut in orasul Ueno din prefectura Mie (Japonia), unde are loc anual un popular festival de haiku si a întreprins trei calatorii celebre. Un exemplu de hokku clasic scris de Basho: Furu ike ya kawazu tobikomu mizu no oto balta cea veche— sunetul unei broaste sarind în apa Astazi, poezia haiku este cea mai populara forma din Japonia, dar este deosebit de cunoscuta si în afara ei. Multi scriitori englezi sau americani, dar nu numai, si-au încercat maiestria în a compune asemenea versuri. Se apreciaza ca astazi numai în Japonia, sunt în jur de 10 milioane de scriitori de haiku, dar majoritatea sunt la indice de amatori si scriu pentru ei însisi. Multi s-au întrebat de ce aceasta forma este atât de populara, atât în Japonia cat si în afara, mai ales ca, în încercarea de a compune o întocmai poezie în alta limba decât japoneza, haiku îsi pierde definitia - caci în aceasta limba si doar aici, toate sunetele ce formeaza alfabetul au aceeasi lungime, iar toate poemele haiku - implicit - sunt la fel de lungi, pastrând un ritm impus din timpuri stravechi. Însa arta moderna încearca - se pare - sa elimine aceste limite, aceste reguli, lasând libera imaginatia artistului, iar acestia se concentreaza asupra continutului, nu a numarului de silabe. Se poate spune ca poezia haiku are un punct forte: si anume ca exprima atât de multe prin atât de putine cuvinte. Unul din multi poeti moderni ai Japoniei este Banya Natsuishi. Acesta încerca sa îmbine poemele haiku cu imagini vizuale abstracte. Se poate spune ca poeme haiku exprima sentimentele poetice ale scriitorului într-o forma concisa, scurta, care stimuleaza imaginatia cititorului, descriindu-i scene pe care - astazi - este posibil ca acesta sa nu le fi vazut niciodata. Shiki si-a exprimat conceptia conform careia Haiku-ul este un instantaneu al realitatii, înrudit cu fotografia. Primul Simpozion international contemporan de haiku s-a organizat la Tokyio, pe 11 iulie 1999, sub patronajul Asociatiei de Haiku Modern, una din cele trei organizatii importante din Japonia. La încheiere a fost dat publicitatii "Manifestul Haiku din Tokio - 1999", în sapte puncte, cu scopul de a reorganiza regulile traditionale ale Haiku-ului , pentru ca acesta sa se poata adapta la cultura fiecarui popor. Iata câteva dintre acestea: Cuvintele sezonale pot fi înlocuite cu "cuvinte-cheie", cu caracter universal: mare, copaci, viitor, foc, apa, fara legatura cu anotimpurile; Criteriul esential pentru haiku va fi "originalitatea"; Se vor folosi ritmul si sunetele carcteristice fiecarei limbi, pentru a scrie un haiku, care va putea avea o structura de 3 sau 4 versuri, de câte 4, 6 sau 8 silabe; O importanta deosebita le vor avea "cuvintele penetrante"; Va fi necesar sa se faca mai multe traduceri. Astazi mai cald - Prin gaura cojocului O raza de soare 2 In ghiozdanul plin Inghesuit marul rosu – Miresme-n aer… 3 Margine de lan Sfarsita de arsita O ciocarlie 4 Un copil dormind Ferit de vipia verii- Umbra troitei 5 Troita de lemn Sarutand rana lui Isus Un fluture… 6 Stropii de ploaie Pe obrazul Sfinxului – Mai sapa un rid 7 Urc spre Babele Acolo, de secole, Ma asteapta… 8 Bocancii mei noi - In drum spre Babele Ramas fara talpi 9 Un fulger razlet Ocolind sfinxul O furnica urca… 10 batran cu desaga urcand la pas muntele – cainele-n fuga… 11. pe luna plina fugarind un rabbit - umbra cainelui 12 ochi de fecior spre lilacul inflorit – geamul batranei… 13. murele coapte- maini grabite de copil nu mai simt spinii 14 cativa banuti in sapca scripcarului- in aer ciocarlii 15 o frunza verde printre cele uscate speranta… 16 doi ochi albastri – pretul sarutului un pai cu fragi 17 Carceagul uscat- fete cu flori in par fac rand la izvor 18. ramas in ploaie cainele paznicului – la datorie… 19 In batranul nuc Fara sa se rusineze Ciori la furat 20. In costumul nou mirosind a naftalina – prima zi de scoala 21. Noapte pe balta Brotacii au prins iar glas- O scurta ploaie 22 Afara vifor – Pe sub usa isi face loc Crivatul 23 Noapte geroasa – urletul lupilor intetind viforul 24. Un cotor de mar – Flamanda , vrabia Nu-l ocoleste 25 Schitul uitat Aproape de Dumnezeu Ramasi liliecii 25 Printre stejari Un Dumnezeu ascuns- Vechiul schit 26 Avion trist – n-a parasit niciodata salonul de spital 27 pe ramul uscat fazanul impaiat- pisica numai ochi 28 oriunde ma duc Calea Robilor ma urmareste 29 in mana mica un cocor de hartie gata de zbor 30 nici pic de ragaz- leganatul papusii pe patul de spital 31 cu doua cozi – fata din fotografie imi seamana leit 32 asteptand sa zboare fazanul impaiat pisica toarce 33 sa intorc momentul pana la clipa cand eram doar gand 34 maiestuosul corb pravalit din inalt- doar o biata pasare… 35. slobod la vatra - intreg regimentul crucile pe deal Dragut! Prima data nu mi-a placut, dar marturisesc, de cand am studiat acest stil,imi place.Nu destul de mult pentru ca este prea scurt,ca o epigrama mataforizand natura. Am incercat si eu doua Haiku Habar n-am daca am reusit... Iubire pură Cascada furioasă În primăvară. idei cernute asculta-ţi gandul flori albe de mar GAZEL – Poezie cu expresie fixă, sexuală sau filozofică, alcătuită din distihuri, bayt-uri (rime: aa,ba,ca,...etc.), originară în literaturile orientale. Cultivat de poeţii persani, ajunge in Europa la începutul secolului al XIX-lea. (1.) Exemple de gazel Un oaspete eşti numai în mulțimea trecătoare, oricât arzând te strădui spre-al veşniciei soare. Şi trupul tău, la rându-i, va odihni-n ţărână, deşi-n mătăsuri ţi e sortit să se-nfăşoare. La ce folos să umbli cu oameni laolaltă când în mormânt tot singur ajungi, excluzând cruţare. Prietenul ţi-e astăzi doar muscă sau furnică – ce-a mai rămas în pulberi din viaţa sclipitoare? Ce-au fost zulufi, cosiţe sunt toate putrejune, deşi plăteai cândva dinari pe-a lor culoare. Când te-or zări din nou: duh rece, chipul galben – vei şti că nu orbeşte o inimă îndată ce moare. (Rudaki,/Un oaspete eşti numai…/, traducere Grete Tartler) Toamna frunzele colindă. Sun-un greier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iar tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi păşind în tindă – E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă Şi în faţa ta frumoasă O să ţie o oglindă, Să te vezi pe tine însăţi Visătoare, surâzândă. (M. Eminescu, Gazel – moto la Călin, file din poveste) PANTUM – Poezie cu formă fixă alcătuită din catrene în care versul 2 este repetat de 5, 6 de 9, 10 de 13 ş.a.m.d., apoi versul 4 e repetat de 7, 8 de 11 ş.a.m.d., iar facultativ, ultimul vers îl repetă pe primul. În plus, primele două versuri ale fiecărui catren enunţă o idee care e reluată, într-o paralelă, în celelalte două. E o poezie care cere virtuozitate. (1.) Exemplu de pantum E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge Vibrează-asameni unei cădelniţi absolut orice floare; Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare, Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge! Vibrează-asameni unei cădelniţi orice floare; Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge; Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge! Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare. Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge; Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare! Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare; Şi soarele în zare s-a înecat în sânge… Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare Vestigii luminoase din vremi trecute strânge! Şi soarele în zare s-a înecat în sânge… În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare! (Ch. Baudelaire, Armonie în amurg, trad. Al Philippide) SONET – Piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeaşi măsură, dispuse în două catrene cu rimă îmbrăţişată (abab/abab) şi două terţine (cde/cde). (1.) Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene (cu rimă îmbrăţişată, de tipul abba/abba ) şi două terţine cu rimă liberă, ultimul vers conţinând, de obicei, o concluzie sau o subliniere a sentimentului sau a ideii dominante.(6.) Exemple de sonet Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri Ci tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată Şi stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri, Visez la basmul vechi al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri, rânduri; Deodat’aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins pe scânduri, Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii. (M. Eminescu, Afară-i toamnă) Cu supărare mare vă invoc, Zugravi de fresce şi fragilităţi! Predicatori cu sufletul de foc! Ilustră seminţie de poeți! Maeştri şi-ucenici, fiţi fericiţi! Acum şi-aici, din inimă vă cer Dovada artei s-o mărturisiţi În pledoaria unei acuzări: Sfrijitei mături, laşului făraş, De câte ori mă mir, de ce, în zori, Le-aud hodorogitul pătimaş, Cu barbarie tot de-atâtea ori Se năpustesc şi-alungă fără greş Flori pribegind pe vânt, flori de cireş… (Şerban Codrin, Sonetul 39, din ciclul „Cele mai discrete sonete tatuate cu dermatograful pe sânii domnişoarei Sapho”) Ca undele spre ţărm, fără-ncetare, Fug ale noastre momente spre sfârşit; Cu cea din faţă schimbă fiecare, Şi luptă-naintând neobosit. Te naşti ca o sămânță de lumină, Şi sui târâş, prin vârstă, spre zenit; Eclipse vin şi slava ta o-nchină, Şi Timpul strică ce ţi-a dăruit. El straiul dalb şi tânăr ţi-l străbate, Şi sapă dungi pe fruntea ta frumoasă, Înghite-ale naturii nestemate, Şi nimeni nu-i să-i scape de sub coasă. Dar versul meu, cântându-ţi osanale, Va-nvinge vremi, în ciuda coasei sale. (SHAKESPEARE, Sonetul 60, trad. Teodor Boşca) Coboară iarna… Ursa tot mai adânc se pleacă. Şi inimile noastre se-nvăluie în nori. Ca pe-o tocită spada bagi sufletul în teacă, Cu umbrele durerii viaţa să-ţi măsori: Cât au crescut de-nalte, aproape pân’ la frunte! Încetineala vremii viclene te-a minţit. Tu ai crezut că timpul în faţa ta e-o punte Şi el era chiar valul ce-n urmă te-a-nghiţit... Mai e vreun ţărm la care ai fi ieşit înot , Greşeala să-ţi răscumperi cu-o cât de grea dobândă? Or s-a sfârşit aicea? Şi doar ce-a fost e tot? Căci, iată, vine-ngheţul, grăbit ca o osândă! O, de-ai putea nu polul cu umărul să-mpingi, Ci-n gânduri, ca-ntr-o lampă, să sufli să le stingi! (V. Voiculescu, Sonetul CLXIX) TERŢINĂ – Strofă cu trei versuri. Poezie cu înfățișare fixă alcătuită din terţine rimate aba, bcb, cdc, ded, e. Poate avea oricâte strofe, ultima fiind un vers izolat rimând cu versul din mijloc al ultimei strofe. (1.) Exemplu de terţină Cu păru-n ochi şi soarele în păr, Era ca un pârâu într-o pădure De mladă nouă: taină şi-adevăr Şi aplecat pe trupu-i, să mă fure Şuvoiul timpului, lăsam setos Tot sângele ei tânăr să murmure În jocul nebunatic şi sfios Cu doi fălcoi vânai sărind călare, Pe strâmte căi, prin crâng de abanos, O roză porumbiţă în pierzare Şi sângele-i cu focuri de rubin Pătă un pat de nori deschis în zare Când steaua Venerii se-aprinse lin. (Ion Pillat, Terţine) TRIOLET – Mic poem de opt versuri pe două rime. Primul vers, al patrulea şi al şaptelea sunt identice. Înrudit cu rondelul, trioletul s-a născut în Franţa, în secolul al IV-lea. (1.) Exemplu de triolet În versuri scurte, uşurele ţesând un şir de triolete, n-avui de gând să-nşir mărgele în versuri scurte uşurele… trăieşte-un suflet cald în ele ademenit de-a vieţii sete, în versuri scurte, uşurele ţesând un şir de triolete. (J. B. Hetrat, Triolet) RENGA - (lit. „eleganţă legată”) poemul-în-lanţ japonez. Doi sau mai mulţi poeţi îşi întregește reciproc poemele:primul oferă primele 3 versuri ale unei prezumtive tanka, următorul completează cu celelalte două. Pentru ca totul să nu fie prea simplu, o renga clasică se desfăşoară conform unor reguli precise şi complexe. Esenţialul este o bună legătură dintre imaginile fiecărei strofe. Renga considerată „culmea” formelor japoneze, a inspirat mulţi poeţi occidentali să încerce alte feluri de poezie colaborativă. Cele nebazate pe înfățișări japoneze se numesc îndeobşte „poezii legate” (Engl. linked verse) . (5.) Exemplu de renga Orga lui Johann Sebastian Şerban Codrin, Radu Patrichi și Vasile Moldovan Ascultând orga lui Johann Sebastian – o crizantemă Ş.C. De atâta linişte cade pocnind o nucă R.P. Bocitoarele amuțind dintr-o dată cântă un greier V. M. Numai temporar ni-i viaţa-ncredinţată – amurg de toamnă Ş.C. Te aştept la fereastră în tic-tacul pendulei R.P. Prin perdea luna iluminând zloata: - „Opreşte, clipă!” V.M. SENRYU- Un senryu este un poem cu structură asemănătoare haiku-ului care scoate în evidenţă cusururile condiţiei umane, de obicei într-un mod satiric sau umoristic. Tristih de forma unui haiku care poate fi:1. umoristic, ironic, jucăuş sau 2. „rupt de natură”, putând trata despre aspecte psihologice, antropologice, culturale. Kigo-ul nu este obligatoriu în senryu; kireji, da.(5.) Exemplu de senryu Doi arici striviţi pe luciul şoselei - noaptea nunţii ( Radu Patrichi ) RONDELUL Alcătuit din trei catrene şi un vers izolat. Versurile 1 şi 2 sunt identice cu versurile 7 şi 8, iar versul 13 cu întâiul vers. Există şi rondeluri compuse din un catren, un terţet şi un cvintet; apoi rondelul medieval din 8 versuri sau cel francez din 14. (1.) Exemplu de rondel Îţi plânge toamna în priviri Şi-ţi moare leneş la fereastră. În odăiţa ta albastră priveşti bolnavii trandăiri. Tu stai pe gânduri şi te miri, Frumoasă pasăre sihastră. Îţi plânge toamna în priviri Şi-ţi moare leneş la fereastră. În cripta sfintelor iubiri Te poartă lin iubirea noastră, Şi te-ofileşti precum în glastră Se sting bolnavii trandăiri. Îţi plânge toamna în priviri… (B. Fundoianu, Rondel de toamnă) GLOSĂ – Specie a genului liric, poezie cu variantă fixă. întâia strofă este alcătuită din 4, 6 sau 8 versuri care conţin tema de bază. Fiecare vers este comentat într-o strofă specială, de aceeaşi dimensiune cu prima. Ultima strofă reproduce prima strofă cu ordinea inversată a versurilor.(1.) Exemplu de glosă Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi recent apărută toate; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate Nu spera şi nu ai teamă: Ce e val, ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe; Cine ţine toate minte Şi ar sta să le asculte? Tu aşază-te de-o parte, Regăsindu-te pe tine Când cu zgomote deşarte Vreme trece, vreme vine (…) Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Vede-n punct final începutul Cine ştie să le-nveţe Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate (…) Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera şi nu ai teamă. Tu te-ntreabă şi socoate, Ce e rău şi ce e bine: Toate-s vechi şi inedită toate; Vreme trece, vreme vine. |
|||||||||||
|
_________________ [url=http://forumulscriitoriloramatori.myforum.ro/regulamentul-acestui-forum-vt2.html]Regulamentul forumului[/url]
|
|||||||||||||
 |
 | STILURILE POEZIEI | |
|
||
|
|
|