 |
 | Sorina Valentin |  |
|
Sorina Valentin
Bine ai venit!
 
|
|
Fericirea…un copac
Aburii vieţii. Te uiţi la ei? Da, aşa e viaţa. Abur. Nu-i aşa că-i trist? Hai atunci Zi ceva vesel, Fă-mă să râd! Nu-mi vine să râd Îmi vine să plâng Dar ştiu că e ceva Care mă face să râd. Nu mai ştiu ce Am uitat. E ceva… Dar nu mai ştiu… Poate de asta nu mai râd Am uitat ce mă face fericit. A dispărut ca un abur luat de vânt Un copac Da, asta mă face fericit. Un copac verde, vesel, Plin de viaţă. Asta e fericirea. Dar ce păcat că acel copac Îngălbeneşte toamna, Iarna e gol. Poate aşa e şi cu fericirea Sigur. Altfel nu mi-aş explica De ce acum nu sunt fericit. E iarnă, Copacul e gol, La fel şi fericirea mea. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| Re: Sorina Valentin | |
|
raluk
Membru junior
 
|
|
[quote="Sorina Valentin"]Fericirea…un copac
Aburii vieţii. Da, aşa e viaţa. Abur. Zi ceva vesel, Fă-mă să râd! Nu mai ştiu ce Am uitat. Poate de asta nu mai râd Am uitat ce mă face fericit. A dispărut ca un abur luat de vânt Un copac asta mă face fericit. Un copac verde, vesel, e fericirea. Dar ce păcat că acel copac Iarna e gol. Poate aşa e şi cu fericirea. Din amalgamul tau de versuri am pastrat esentialul in forma de mai sus. Nu incerca sa subliniezi aceeasi idee de mai multe ori pentru ca nu faci decat sa transformi tot textul in balast. Erau redundante intrebarile si raspunsurile din poemul tau asa ca fereste-te pe viitor de ele. Lasa cititorul sa traga concluziile si adauga putin mister. O seara buna! R. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Sorina Valentin | |
|
||
|
|
|