|
theMaria19
Membru junior

| Data inscrierii: 07/Noi/2009 |
| Mesaje: 271 |
|
|
 |
Stau singura in parcul steril si mort
si frunzele nu mai pot sa ma doara....
Am scaunul meu cu piciorul rupt
Unul solid n-am la indemana
Departe de mine pe o alee paralela
Un scaun bine infipt in pamantul vietii
imi spune ca extrem de curand
o sa cad acoperita de frunze
..... si ce daca ?- striga scaunul meu schiop
tu pasare a noptii stii sa strigi doar durere ?
Povesteste-mi despre echilibrul meu precar !
Povesteste-mi despre cum m-au durut frunzele
Povesteste-mi de ce acum nu mai doare ?
...Dar mai bine povesteste-mi despre pierderi
...Si tu taci ....si eu strig....si astept un raspuns .
Uitasem clipele acele de singuratate - eu si cu tine....
Ma uit imprejur si pasarea nu e !
Mi s-a parut ca o aud buhuuid a moarte ?
Scaunul meu schiop rade galgait si intelegator
....Nu ai cazut siguratica a noptii !
....Hai sa dormim putin ca ziua se apropie !
Si iar ramai cu visele pe jumatate
Ma uit pe aleea paralela cu calea mea..... si e pustiu
Nu-i nimic imi zic , poate altadata .......
ANONIM...
|
|
|