|
Selenaru Negrea
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 22/Iul/2008 |
| Mesaje: 9 |
| Localitate: Constanta |
|
|
de îndată ce am intrat aici, m-a lovit aerul acesta rarefiat, plecat în vacanţă. în aer freamătă tăcerea ca în spaţiu.
sub luminile negre se roteşte mereu aceeaşi fotografie halucinantă şi fără sens. fotoliile şi pernele sunt invadate de pete de lumină venite de nicăieri, de parcă ar fi luminate din interior; în acelaşi timp, pe mese zac nişte cărţi ca dovezi scrise ale unei civilizaţii întemeiate pe tăcere.
în perete e o secţiune în care poate era o fereastră la început, dar care e acoperită acum de o pictură foarte ameninţătoare, înfăţişând un soi de gândac (scarabeu?) cu un corp parţial îngropat în ceva ce pare o piersică... singurătatea mea e tot mai delirantă, iar în aer freamătă tăcerea tot mai dureroasă.
acum însă aud tot mai multe zgomote ciudate. trec pe aproape mine (şi, la un ocazie dat, prin mine) tot felul de sfere, de asemenea parcă luminate din interior, făcând un zgomot infernal. am alergat prin vacarm, trecând de numeroasele obiecte din ce în ce mai puţin transparente, din ce în ce mai inamice.
(22 iulie 2008
Notă pentru moderatori: Puteţi să mutaţi poemul în forumul de proză, dacă sunteţi de părere că poemele în proză aparţin acolo. Eu l-am postat aici pentru că poemele în proză le consider poeme, nu proză...)
|
|
|
