|
alien1907
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 21/Sep/2017 |
| Mesaje: 1 |
|
|
|
O iubesc in linistea gandurilor mele, o iubesc in ciuda faptului ca nu e perfect sa o iubesc, nu aici si nu acum.O iubesc din greseala dar atat de mult si ea e atat de nepasatoare.Iubirea e oarba si surda pentru ca imi urla ochii de fericire cand o vad dar ea nu are ochi sa ma vada.O iubesc fara sa vreau dar o vreau pe ea, refuz realitatea dar gandurile mele sunt nebune, dupa ea, dar si nebune din fire.
O iubesc fara sa trebuiasca sa o iubesc dar simt ca acum mai mult ca oricand trebuie sa o iubesc.
O iubesc si e nedrept sa o iubesc pe ea.
O iubesc din priviri nevazute si urlete de iubire mute ascunse sub pretexte goale.
O iubesc fara sa inteleg de ce ea, de ce eu, de ce poate noi, fara sa fi vrut, o iubesc din nevoia de a o iubi pe ea, o iubesc, nedrept, nestiut, fara sa o fi iubit vreodata acum o iubesc sincer fara ca iubirea sa ii strige numele ascunzandu-mi mie faptul sa o iubesc.
O iubesc in fiecare noapte, in gand, pana cand dimineata nu ma lasa sa o mai iubesc, nu accepta sa o iubesc dar fiecare dimineata se termina noaptea cand din nou o iubesc fara sa vreau, fara sa inteleg, fara sa o vad, o iubesc cum nici iubirea nu ar putea sa imi explice vreodata, iar eu in noapte-o sa mor, in intuneric, in liniste, cu ochii inchisi, cum noaptea apare mereu, si nici moartea nu va fi pretext sa n-o iubesc, va fi cea de ultima noapte care va tine iubirea asta gresita pentru totdeauna.
|
