FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Sângele apă nu se face

Trimis: 01/02/2016 06:43

Bătălia de la fortul de est (Partea I)

În temniţele din subsolul fortului căpitanul chaldeenilor striga înspre prizonierul care era pus pe masă ţinut de 3 soldaţi:

-Care sunt ordinele pe care le-ai primit !?Ce căutai aşa de departe de baza trunchiului extraordinar ?

Prizonierul se uita la el , era tot plin de transpiraţie şi sânge , era clar că se afla acolo de mai mult timp decât îşi dorea.

-Chaldeen împuţit ! Ultimul lucru pe care-l vei vedea va fii securea mea între ochii tăi , FĂGĂDUIESC! Şi-l scuipă pe căpitan mai târziu care zâmbi.

Căpitanul îşi pierdu cumpătul si scoase sabia dar înainte sa îi atingă capul prizonierului începu să se audă zarvă de afară.Omul de pe masă nici nu clipi când sabia aproape că-l scurtă de cap.

Chaldeeanul se apropie de uşă încercând să desluşească sunetele de afară.

2 soldaţi îl lăsară pe prizonier si se duseră de o parte şi de alta a uşii .

Căpitanul înghiţii în sec , broboane de transpiraţie i se formaseră pe frunte si picături i se scurgeau pe faţă , prima dată de când se afla în temniţă, de afară s-a mai auzit un gâfâit înfundat şi se aşternu liniştea.

Soldaţii se uitară la căpitan aşteptând un ordin dar pentru el totul dispăru , nu vedea decat uşa in faţa ochiilor. În posterior prizonierul stătea neclintit cu fizicul impresionant , fixându-l cu privirea pe căpitan.

O picătură de ceară de la o lumânare din candelabru îi căzu pe umăr făcându-l să tresară. Se uită la soldatul din stânga asta îşi umezii buzele cu limba nerăbdător cu mâna pe sabie.

Începu să facă paşi mici spre uşă. Ajuns în dreptul ei mai aruncă o ultima privire spre soldatul din dreapta , acesta dădu din cap, si trase vizeta.

În clipa aceea o săgeată trecu prin vizetă şi-l lovi in cască doborându-l , acesta căzu pe spate , în clipa urmatoare uşa fu smulsă din balamale si trasă in exterior.Imediat ce uşa fu trasă 2 bărbaţi pătrunseră lipiţi de perete , fiecare înfigând câte un pumnal în gâtlejul soldatului chaldeean de pe partea sa.

Căpitanul cu mâna tremurândă işi scoase casca de pe cap şi îşi pipăi fruntea , un firicel de sânge se scurgea de unde săgeata perforase , casca reuşise sa oprească săgeata cât să nu-l omoare.Se uită în faţă , soldaţii săi tocmai işi dateau ultima suflare , înecandu-se in propriul lor sânge zvâcolindu-se, bărbaţii care-i omorâseră deja erau în încăpere mergând pe langă pereţi asigurându-se că nu se mai aflau si alţi inamici cu ei acolo.

Se întoarse pe burtă şi se uită spre prizonier. Acesta nu mai era ţinut pe masă ci era in picioare făcându-l pe ultimul soldat să pară un pitic , printr-o mişcare ageră îi prinse capul şi în strigătele sale disperate îl ridică . Strigătele sale se transformaseră în strigăte de agonie . Un sunet înfundat se auzi şi soldatul tăcu , muntele acela de om îi dete drumul iar trupul său căzu inert.Prizonierul se uită satisfăcut la cadavru apoi la căpitan , zâmbi şi se duse la perete unde îi era securea pusă.Apoi sub privirile celor doi bărbaţi care între timp se asiguraseră că erau singuri în camera începu să meargă ușor spre căpitanul care era întins pe jos:

-Ţi-am promis ceva , iar eu imi ţin mereu promisiunile.

-Ai milă ! ÎNDURARE !striga căpitanul ridicând mâinile într-un gest inutil de a-şi proteja faţa.

-N-ai să găseşti aşa ceva aici chaldeeanule ! Să-ţi pune la dispoziție MILĂ ZEIŢA TA CURVĂ ! Strigă prizonierul transformat in călău în timp ce-şi lăsa securea în jos spre fruntea căpitanului.

Căpitanul în ultimele clipe se scăpase şi îşi goli măruntaiele. În încăpere acum mirosea a moarte şi groază. Yunaninul privea cadavrul căpitanului satisfăcut , sângele căpitanului i se scurgea de pe faţă pe gât în jos. Soldaţii yunanini priveau şi ei dezgustaţi scena .

-N-am să găsesc niciodată onoare in operele tale .

Călăul privi spre uşă , în cadrul uşii stătea un tânăr cu bucle aurii , imbrăcat în armura argintie cu firicele aurii care veneau de pe umeri şi se uneau pe pieptar formând un vultur auriu.Deşi călăul îl domina prin statură , tânărul inspira vigoare şi respect , ceva regal.

-Fenix ...... frate !spuse prizonierul rânjind cu gura până la urechi si cu sângele scurgându-se pe pieptul ca de taur,încadrat de cei 2 soldaţi yunani.