FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Să fie primăvară

Trimis: 20/01/2014 20:34

Mă așez pe o bancă în parc, sub un copac înmugurit care încet-încet își desface sub privirile binevoitoare ale soarelui florile minunate, parfumate și imaculate, asemeni unei mirese care-și pune vălul. Privesc cu nostalgie la primul cântăreț al primăverii, care trezește natura la viață, așezat pe o ramură, și inițiază să-și dreagă glasul mai târziu o absență îndelungată. Fericit, zboară din ram în ram spre a vesti întregii suflări pământești că iarăși ne putem bucura de viață, soare și tot ce ne încântă cu ochiul. Această realitate a naturii îmi stimulează un fior de încântare care-mi trezește sufletul amorțit și cu pași mărunți , merg pe o alee și abia acum realizez că a sosit primăvara. Calc cu vigilență pe pământul umed și cu atâta bucurie aș vrea parcă să nu ating niciun fir de iarbă, pentru a nu le crea nici cea mai mică suferință, acum în prag de primăvară, când totul în jur, capătă tot mai multă viață. Sub această priveliște minunată, mă simt trăind în culori.