FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Reverie

Trimis: 22/12/2009 10:55

REVERIE

era elegant acolo.
în faţa blocului unde locuiam era marea înspumată,
copiii făceau oameni de zăpadă din nisip
şi se băteau cu bulgări de sare din mare,
ningea cu raze de soare din cerul senin
peste livezile cu flori ruginii.
eu stăteam la umbra lunii goale
şi priveam apusul care tocmai răsărea din mare.
te-am vazut acolo, în mijlocul mării,
valurile mi te-aduceau tot mai aproape,
ochii tăi înstelaţi ardeau în noapte,
începuse să plouă cu scântei îndată ce ai ajuns la mine,
pe buzele tale sidefii se vedea cerul azuriu reflectat în mare,
frumuseţea ta misterioasă mă învăluia
într-o aură a plenitudinii.
tu erai.
acum ştiu când nu mai eşti
că tu erai şi marea şi apusul şi răsăritul,
tu erai seninătatea cerului azuriu,
focul tău ardea şi-mprăştia funingine scânteietoare,
stelele nu erau decât în ochii tăi,
acum nu mai sunt că nu mai eşti,
nici raze de soare, nici flori ruginii,
oamenii de zăpadă s-au topit şi s-au scurs
în marea înspumată a singurătăţii.

Trimis: 23/12/2009 12:58

O poezie reverie...a plenitudinii...
Felicitari! imi scapase... :-)

Trimis: 25/12/2009 02:49

marius14 a scris:

REVERIE

era elegant acolo.
în faţa blocului unde locuiam era marea înspumată,
copiii făceau oameni de zăpadă din nisip
şi se băteau cu bulgări de sare din mare,
ningea cu raze de soare din cerul senin
peste livezile cu flori ruginii.
eu stăteam la umbra lunii goale
şi priveam apusul care tocmai răsărea din mare.
te-am vazut acolo, în mijlocul mării,
valurile mi te-aduceau tot mai aproape,
ochii tăi înstelaţi ardeau în noapte,
începuse să plouă cu scântei îndată ce ai ajuns la mine,
pe buzele tale sidefii se vedea cerul azuriu reflectat în mare,
frumuseţea ta misterioasă mă învăluia
într-o aură a plenitudinii.
tu erai.
acum ştiu când nu mai eşti
că tu erai şi marea şi apusul şi răsăritul,
tu erai seninătatea cerului azuriu,
focul tău ardea şi-mprăştia funingine scânteietoare,
stelele nu erau decât în ochii tăi,
acum nu mai sunt că nu mai eşti,
nici raze de soare, nici flori ruginii,
oamenii de zăpadă s-au topit şi s-au scurs
în marea înspumată a singurătăţii.

omg. tocmai ieri am facut o poezie cu titlul "Reverie" dar este vorba de abundenta de zapada ce cade din cer :-)