![]() |
| qqwad |
|
qqwad
|
Iar a doua poezie este ceva mai tristă:
A ajuns ziua un chin, O nulitate-n vanităţi? Oare aştepţi cu-n chip străin noaptea, Tânjind la fel ca alte dăţi? Ai încetat să judeci clar, Să pierzi firul gândirii? Mai ai pe limbă gust amar De lacrimă-a iubirii? Îngenunchezi la un altar Ce-aduce slavă urii? Mai pari gunoi într-un tufar Şi tot pe toţi înfurii? Îţi dai seama de iluzii Şi scapi cu mâini curate? Dar tu nu tragi deloc concluzii, Şi-ţi faci dureri de spate… Chiar nu mai poţi să mai rezişti Încă un an? Sau zece… Şi te holbezi cu ochii trişti La viaţa ta cum trece. Oare te-a rănit cândva Un gând ascuns, un nume, Dar care-a acum, cumva, Te-apropie de lume? Mai e un dor fierbând ciorchine De zile negre, de nevoi? A prins jandarmul gânduri clandestine Cu feţe albe de strigoi? Ascunzi sute de emoţii Într-un suflet găurit? Mai eşti în căutarea porţii Ce te-ar duce-n infinit? Se bate el cu pumnu-n piept Şi ea-i ţine isonul? Se crede el cel mai deştept Iar ea-i coase paltonul? Dispare sufletul din tine, Mintea-ocupă locul său? El – se simte tot mai bine, Ea – se simte tot mai rău. Se-mbată el în locul tău Şi stă întins la soare? Priveşti în sus ca dintr-un hău – Pe el în cot îl doare… El încă mai face glume, Când ea-şi sapă un mormânt. Alt cavou e plin de lume – Proaspăt scobit în pământ. Un spectru zice glume proaste La lumini de felinar, Într-un cimitir sinistru, Sprijinit de un arţar. De câte ori tu tot i-ai spus Să plece, că-i un nimeni? Totuşi el nu ţi-a răspuns – Era cu-obrajii rumeni… Trăieşti în case înjghebate Din zgură şi din fum de tun? Îi auzi pe toţi la spate: „Dă-l încolo, că-i nebun!”? Săruţi picioarele tăcerii, Când lacrimi grele hotărăsc? „Totul a fost dat uitării!”, Dar înapoi – nu te primesc… Sărbătoreşti diavolesc Trădarea şi teroarea? „Noroc!” – şi ei iar ciocnesc, Nu cu cana – cu căldarea… Ai încercat vreodată, poate, Să te ridici din fund de mări? Viaţa o trăieşti în rate, Tot mereu prin reluări… De câte ori privit-ai cerul, Dorind să scapi de lanţ de fier? De câte ori îţi birui plânsul, Lanţurile tot nu pier… Durerea ta-i nimic în lume – Doar o stâncă dintr-un fort. Când tu faci la gură spume, Ei dorm liniştiţi în cort. Auzi glas de muribund, Şi-i simţi mirosul aspru, Dar nu-ţi dai seama la-nceput Că-i trupul tău – albastru… Acum, eu nu mai am ce-ţi face. Nu! Nu c-ar fi dificil! Domnu’ te-odihnească-n pace – Am fost, sunt şi voi fi copil. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
dia
Membru junior
![]()
|
inghetata de caldura, imi place expresia antonimica
![]() |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
| Re: qqwad |
|
raluk
Membru junior
![]()
|
Bun venit pe forum. Am avut o mica modificare sa iti fac la a treia strofa pentru ca nu se pastrase masura. Poezie este sincera si clara ca un strop de roua. Nu stiu de ce dar imi aminteste de "Lucefarul".
Nu este pretentios textul si nici cu prea multe metafore dar are cursivitate si il citesti cu placere.
O zi minunata, Ralu. |
||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||
| Re: qqwad |
|
DarkFantasy
Special rank
![]()
|
He-heeei!Bine-ai venit pe forum>:D<!Sper sa te simti bine pe-aici .Poezia ta este simpluta, n-am gasit o abundenta de procedee artistice, insa reusesti sa-ti transmiti sentimentele si prin cuvinte uzuale, ceea ce e foarte bine.
Felicitari si te asteptam cu postari noi .
Cu drag, Oana. |
||||||||||||||
|
_________________ "My ambition is handicapped by laziness" Charles Bukowski |
|||||||||||||||
| qqwad |
|
||
|




