|
raluk
Membru junior
| Data inscrierii: 25/Ian/2009 |
| Mesaje: 432 |
| Localitate: Calarasi |
|
|
Ce ciudat ca ne hazardam in tipare care nu fac decat sa ne ingradeasca privirea, sa ne-o acopere, sa ne-o stearga… Ce ciudat ca am ajuns sa cautam frumusetea in falsitate… Ce ciudat ca avem visuri pentru care nu luptam , dar ne bucuram cand visurile altora sunt distruse…
Dar ce spun eu aici?!… Nu sunt mai buna ca toti ceilalti, nici nu sunt considerata, nici nu vreau sa par… Asa fac eu: imi alung himerele -parti din ceea a fost odata o constiinta – resemnandu-ma cu simplul fapt de a ma descarca in fata unei foi albe de hartie care nu judeca…Poate ca sunt chiar mai lasa ca ei... Asta nu pot aprecia pentru ca demult am pierdut posibilitatea de a ma evalua cu o corectitudine exemplara, si totusi imi face o deosebita placere sa evaluez pe altii… Daca noi suntem asa de buni si drepti judecatori cand este vorba de un vinovat uneori(ceea ce este si mai deranjant!) necunoscut noua, atunci de ce nu judecam drept cand vine vorba de propria persoana? Poate asa am fost construiti, dar poate ca a da vina pe divinitate este inca un act de lasitate poate mai condamnabil…sau poate ca nu.
Nu ti s-a intamplat sa lasi “intuitia” sa iti imprime in minte o anumita parere(de cele mai numeroase ori gresita)despre o persoana pe care doar ce ai intalnit-o? Cum procedezi atunci?oare te mai gandesti? Sau pur si necomplicat mergi pe mana “vocii” secrete care te indeamna sa fugi din calea persoanei in cauza…
Dar daca erai TU?Daca trebuia ca zilnic sa joci rolul de “respins”? Oare ti-ar fi facut placere ca zilnic sa inoti in valurile urii celorlalti? Sa simti dezgust la ivirea zorilor stiind ca o noua zi de chin se apropie? Cum ar fi?...Fa un mic efort,inchide ochii si trezeste-te privind lumea prin ochii batranei de la coltul strazii pe care tu ai batjocorit-o pentru ca isi cauta adapost si poate hrana…sau al copilului invalid din scoala ta care plange izolat intr-un colt si caruia nici macar nu ii stii numele… Nu cumva peisajul vietii tale s-a schimbat un pic? Nu cumva vezi mai inchisa lumea? Te sperie asta nu? Hmm….dar cum ar fi sa traiesti zilnic cu frica in sange inghetandu-ti venele pana cand fiorul ce iti mentine firul vietii se rupe in bucati mii?
Draga omule nu iti cer sa fii mai bun…Stiu ca iti e aproximativ imposibil…ci doar sa fii mai putin rau cu ceilalti si sa incerci sa vezi prin ochii altora sau sa vezi cu inima…
|
|
|
