 |
 | PRINTRE MUNTI |  |
|
anesta
Bine ai venit!
 
|
|
PRINTRE MUNTI- Partea I
INTRODUCERE Ce bine era in ziua aceea...cita caldura si cit soare era pe fata ta....imi amintesc atat de bine , parca s-ar fi intimplat ieri! Te uitai la inaltul cerului si eram atat de sus incit aveam impresia ca umblau norii printre noi. Au mai urmat zile ca aceea dar nici una nu a mai fost la fel si asta nu pentru ca si-au pierdut muntii din frumusetea si magia lor ci pentru ca tu nu ai mai fost acolo, pentru ca nu am mai putut sa impartasesc cu tine farmecul acelor clipe.....atunci am avut ideea ca daca merg din ce in ce mai des in adincul muntilor poate o sa regasesc sentimentul din ziua aceea. Am inceput sa merg din ce in ce mai mult ,sa urc pina la epuizare,cu picioarele murate si umplute de bataturi,sa las sudoarea sa curga si apoi sa se usuce pe corpul meu...gindindu-ma ca poate astfel chinul si durerea fizica o sa faca loc sentimentului acela de contemplare si intelegere a misterelor din jurul meu. Totul parea insa zadarnic si lipsit de sens. Nici eu nu intelegeam care era ingredientul acela secret care dadea culoare clipelor acelea de demult si de ce oare nu putea sa fie si acum la fel! Ma chinuia intrebarea aceea...DE CE?...si imi doream cu ardoare sa mi se pune la dispoziție un raspuns. Cu toate ca umblam pe aceleasi carari de odinioara, mi se pareau straine si goale si atat de singuratice ca ma inspaimantau. La apusul soarelui....am inteles , am gasit cheia pustiului! Lumina razelor de soare se juca prin parul meu si ceata lacrimilor care imi brazdau fata aflasera intr-un tarziu raspunsul.Era un sentiment placut dulce-amarui...de eliberare si pace .Acum stiam...stiam ce lipsea! * * * * * Dupa doi anii, mergea obosita pe strada , tragind de o geanta mare care ii atarna pe umar se gindea cum sa ajunga mai rapid acasa . Se intunecase deja ,si cum era toamna , aerul era umed si ameninta cu ploaie . Incepuse sa bata un vint rece ,si ea se grabea pe strazile aglomerate prin puhoiul de oameni grabiti care zumzaiau agitat in jurul ei. Mai avea putin pina la statia de autobuz si avea sa se odihneasca putin acolo.Era asa de frig afara! Cind a ajuns acasa era deja intuneric afara si pe strazi se aprinsesera luminile galbene. Totul era pustiu in jurul ei si numai vantul incerca sa miste ceva din atmosfera aceea impietrita. A pasit in casa, a aprins luminile si s-a aruncat obosita in pat...cu ochii fixati in tavan. “ Ce pustie e casa......” gandi ea “Off! Ce dor imi e de el...........azi e miercuri...deci mai am doua zile pina merg sa-l iau!” Se gindea la fiul ei si la cit de greu ii era cind ajungea acasa si nu il gasea acolo, facind galagie,sau plingand...sau certandu-se cu bunica. Era greu sa vina intr-o casa goala dupa ce ca avea o viata la fel de goala. O speria singuratatea, o ingrozea gindul ca avea sa-si auda iar inima oftand. Se temea de propriile-i sperante, vise, si dorinte...se temea de gindurile ei ascunse ,atata de bine ca nu avea curajul sa le spuna nimanui. Hotari sa sa adoarma devreme, fara televizor, fara carti...doar sa cada intr-un somn adanc si greu, fara vise , doar cu intuneric si bezna. E ra cea mai buna solutie pentu astfel de momente, si in general cea mai buna solutie pentru mintea ei .O astepta o saptamana grea si plina de evenimente si avea nevoie de odihna, ca sa poata sa se concentreze si sa gindeasca clar. Dupa ce se baga in pat si incerca sa adoarma isi dori sa fie din nou la servici in toata galagia si agitatia aia care o tine cu mintea ocupata......o ferea sa nu-i mai zboare gindul pe taramuri interzise. -1- In dimineata zilei urmatoare alerga cu drag la servici….fericita ca isi paraseste casa pustie care ii alunga somnul si care o facea intr-un fel ciudat sa isi auda gindurile. Acolo va regasi zarva si oamenii care o enervau la culme dar care in acelasi timp o faceau sa se simta vie si umana….va fi prinsa iar in cotidian si va fi ocupata cu alte probleme lasand astfel in urma farmantarile ei sufletesti . Era deja dupa amiaza si ea statea cu ochii lipiti de monitorul calculatorului , parea concentrata , pierduta in spatiul virtual al informatiei, cu o expresie usor incruntata , usor visatoare, cu privirea fixa si opaca. Era departe deja….citisea articolul acela despre sarbatorile indragostitilor , si mintea ei incepuse sa declanseze imagini halucinante. Era acolo fizic, cu mana dreapta pe tastaura, cu trunchiul usor sprijinit in cotul stang si cu privirea blocata pe interfata monitorului…si totusi atat de departe.Fragmente imprastiate se plimbau prin mintea ei si parca toata fiinta ei statea suspendata in contemplarea lor…rasete, copii in curtea scolii, umbra alungita pe care o lasa el pe asfalt cind mergea cu spatele la soare, respiratia ei grea la sfarsitul unui antrenament, gustul ceaiului cu lamaie pe care obisnuia odata sa-l bea dimineata, gazonul verde de iarba din fata scolii ei, vocea aspra a antrenorului,…si ei tinandu-se de mana pe aleile intunecate si poleite ale noptilor reci de iarna, …ei plimbandu-se prin parcul luminat de stalpii inalti si vechi cu o lumina galbena si firava. Telefonul suna strident linga ea, si se sperie cind il auzi, tresarind usor din visarea care o stapanise atat de intens. Mormai ceva cu o voce slaba si dupa citeva clipe se ridica isi imbraca paltonul si pleca. Tacuta si absenta se urca intr-un taxi si cobori la marginea orasului. Incepu sa mearga …si sa plinga…….. ***Ma leganam usor in mers, si pieptul mi se zbatea inecat sub durerea suspinelor ce il loveau intr-un ritm constant, vroiam sa stiu de ce sufar asa la un mod atat de puternic si de strain de orice alta suferinta. De ce durerea asta e mai mare decit celelalte si de ce dracu nu pot sa scap de ea odata ?[url=http://www.99poze.ro/p/5dc5a7cf039ba66b4b7fbc658bf7caa5.jpg]  [/url] |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | PRINTRE MUNTI | |
|
||
|
|
|