 |
 | Ca de pildă o teoremă, odată, Arhimede |  |
|
freeswallow
Membru
 
|
|
Precum o teoremă, odată, Arhimede
îţi demonstrez iubire. Iubirea ta nu crede. O, cearcăne, paloare şi glas tremurător! Tu vrei aceste semne în semn că te ador? Reproşurile mele, privirile-ţi furişe- pahar cu apa rece, dulceaţă de agrişe... Lent clatin linguriţa lovind-o de pahar şi-o vreme n-am adresă; nici tu vreun emisar! Vezi, dincolo de ziduri mi-arată primăvara coline înverzite, covoare de Buhara în iarba: galben-dulce şi alb şi roz. Mă zbat să-ţi smulg din mană cheia. Mi-o laşi îngândurat. Ating un ram, el râde dar simt cum stau la pândă cuvinte nerostite, privirea ta flămândă… Mă reîntorc, zâmbindu-ţi. Privesc şi mă-nfior: o, cearcăne, paloare şi glas tremurător! |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Imi place finalul, este reusit
 |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
freeswallow
Membru
|
|
Si totusi, este o poezie imperfecta, are unul sau doua versuri confuze.
Voi mai lucra... Danke, Raduku!  |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Precum o teoremă, odată, Arhimede | |
|
||
|
|
|