|
just_andra
Membru recent
| Data inscrierii: 20/Apr/2007 |
| Mesaje: 167 |
|
|
|
in prima parte e vba despre o "ea", iar in a doua parte despre un "el"... ultimul cuv din oricare prop din prima parte este primul cuv din oricare prop din a doua parte, si inițialul din oricare prop din întâia parte e ultimul cuv din oricare prop din a doua parte (o mik exceptie o face prima prop de la inceputul fiecarei parti), fiind schimbat uneori doar putin forma, adik conjugarea, timpul, sau articularea, depinde de vb sau de subst... dar in esenta e acelasi cuv... in principiu totul este o antiteza, am luat doi termeni opusi in realitate, care n-au nicio legatura unul cu celalalt, dar care impreuna suna bine(cred eu), iar in compunere se oglindesc, asa cum face si intregul text... totul e privit in oglinda...
NUFERI DE CASTANI
Castanii au ramas demult o amintire in urma ei, un drum ce l-au alcatuit patru ani de zile cat i-a durat infantila fericire. Mulțimea i s-a schimbat… doar nu era sa stea pe loc, inchizandu-i in vid simplitatea. Acum era in aparenta alta. Nu cum dorea, nu cum isi imagina si nu cum ar fi meritat… Rau nu-i era, dar nu-i era nici bine. Atat de mult incercase sa fie altcineva, incat uitase cum era sa joace in propriul rol. Poate pentru ca nu-i placea. Traise o perioada in care incercase sa-i insele pe toti, nimeni nereusind sa patrunda dincolo de ce afisa cand intra in scena de zi cu zi. Credea in iluzii pe care subtil le impartasea cu restul, acele suflete la fel, dar altfel decat ea, de fapt. Insa, desi cortina din fata era larg deschisa, cea din fundal ramanea mereu inchisa. Asa vroia, era mai sigur. A urmat apoi povestea pe care toti o cunosteau, macar din auzite, dar a carei esenta n-ar fi putut a o intelege. Pe scurt, a trait visand si a murit sperand… sa sparga gheata. Ce-au urmat au fost doar frustrante repetari, crescandu-i spini. Lacrimi nu mai aveau de ce sa curga. Da, totul se schimbase, dar interiorul era acelasi. Mereu sfarsea prin a cadea in mijlocul toamnei…
Fericirea era suprema lui dorinta si-o astepta sa-i infloreasca in suflet, pura ca de exemplu nuferii. Simplitatea o dorea aievea, creandu-i formule, jucandu-se cu ea, cu lumea… Alta solutie la aceasta ecuatie nu intalnise, decat dezamagirea pe care o ingropase de atatea ori si pe care incerca s-o uite acum. Ar fi meritat probabil mult mai mult, dar nu vedea mai departe de idile, maruntisuri si de raspunsuri ce se terminau prin „nu”. Binele incepuse sa-l urasca si sa creada doar in rau. Rolul pe care vroia sa il joace n-a devenit prea greu si s-a multumit doar cu atat. Ii placea poate… Zi de zi toti il credeau altfel, dar aproape nimanui nu ii pasa sa vada cum era el cand traia. Fapt ce l-a determinat sa se inchida si mai mult in sine, sa uite iar in ce credea. Inchis i-a ramas sufletul pana-ntr-o zi, o zi care a durat ceva mai mult de 24 de ore… totul s-a naruit insa. Sigur, a crezut ca e mai bine asa. Sa inteleaga n-a putut si n-a salvat ce a urmat. Gheata a lasat-o sa se topeasca intr-un timp mult prea scurt. Spinii sai adorati n-au intarziat sa-si faca loc si sa raneasca, caci inca mai aveau cu ce… Sa curga alte lacrimi. Acelasi superficial ramasese, plutind nepasator pe suprafata linistita, dar incapabila iubire a da. Toamna cand venea il lasa rece mereu…
Ea? Ea e la fel ca el. El? El e la fel ca ea. Ei? Doi nuferi de castani…
|
[/URL]
