FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Povestea unui ingeras de aur

Trimis: 22/08/2015 21:14

Povestea unui ingeras de aur

Povestea pe care am sa v-o spun este povestea minunata a unui om care traia intr-o tara indepartata, inconjurata de munti, cu paduri dese si izvoare cristaline. Pe omul acela il chema Darius si era un om bogat, cu palate numeroase si mosii intinse, si atat de intelept si de bun la inima, incat toti oamenii il respectau si tineau la el, numindu-l “Invatatul”.
Dar cea mai mare bogatie a lui Darius erau sotia lui, preafrumoasa Elara, cu parul negru ca abanosul si ochii verzi ca doua smaralde, si cei doi fii frumosi ca doi luceferi: fiul cel mic se numea Radu si mostenea ochii verzi ai mamei sale, parul intunecat si privirea melancolica, parea aidoma Luceafarului de seara ce lumineaza cerul cu frumusetea lui, iar fiul cel mare se numea Remi si era elegant si voios ca Luceafarul de ziua, cu parul de aur si ochii albastri ca cerul de vara, leit tatal sau, Darius. Era fericit si mandru peste poate de fiii sai, carora li se dusese vestea peste mari si tari despre frumusetea si intelepciunea lor.
Intr-o buna zi, omul nostru fu invitat la o mare petrecere intr-o tara vecina, unde avea cativa prieteni dragi pe care nu-I mai vazusera de multi ani. Asa ca, Darius si-a luat cele de trebuinta pentru drum si pleca in tara vecina.
Dupa multe zile de mers, ajunse in sfarsit la palatal partenerului sau, Tiberiu, care il invitase la petrecere. Obosit, imbuca ceva de-ale gurii si adormi. A doua zi, odihnit si primenit, Darius cobori pe scarile palatului unde petrecerea abia incepuse.
Printi si printese din intreaga lume, imbracati in fire de aur si argint plateau in dans, cu obrajii imbujorati si ochii plini de stralucire.
Acolo, era o craiasa frumoasa, cu ochii ca murele si parul precum castanele coapte, cu pielea oachesa, trup mladios si mers de caprioara. I se dusese vestea in lume craiesei Ledia, caci asa o chema, de frumusetea ei nemaivazuta, dar nimeni nu stia ca, Ledia, pe cat era de frumoasa, pea tat era de haina la suflet, iar ceea ce iubea mai mult pe lume era stralucirea aurului cu care putea sa traiasca imparateste, implinandu-si toate poftele si dorintele.
Dar, sa ne intoarcem la Darius, care pasi mandru in sala de petreceri, luminand parca totul in jur cu ochii lui albastri, surazatori si pletele lui ca aurul. Atunci l-a zarit Ledia, care, cucerita de farmecul lui, si-a jurat in sinea ei ca acest crai atat de mandru si de chips va fi al ei pentru totdeauna. S-a apropiat de el, cu miscari unduioase, privindu-l in ochi si zambindu-I dulce.
Darius parea sa fie rece la farmecele ei, caci oricat de frumoasa ar fi fost, in inima lui era doar chipul suav al sotiei lui, Elara.
Ledia, vazand ca nu-l poate cuceri asa usor, asa cum reusise de atatea ori cu alti crai, l-a urmarit si s-a asezat la masa langa el. In timp ce incepuse sa vorbeasca cu el, intr-un moment de neatentie a lui Darius, ea a presarat un praf in bautura lui, apoi l-a indemnat sa ciocneasca intru sanatatea gazdelor.
Darius, fara sa banuiasca viclenia Lediei, a ciocnit si a baut vinul din cupa. Si, dintr-odata a simtit cum totul se invarte in jurul lui, si apoi a cazut intr-un somn adanc. La un semn al viclenei craiese, doi paji l-au luat pe Darius si l-au dus intr-o incapere cu totul si cu totul din aur.
Nu peste mult timp, sosi si Ledia, tinand in mana o sticluta cu farmece pe care o turna in alta cupa de vin. Lua cupa si-I turna vinul fermecat, incet , in gura lui Darius si apoi astepta cateva ore pan ace Darius se trezi. Cand deschise ochii, Darius o privy lung pe Ledia si simti atata dragoste pentru chipul acela frumos, incat striga:
- Ledia, frumusetea ta mi-a patruns in inima, iar dragostea pe care o simt pentru tine este atat de mare, incat nu voi sa mai traiesc decat langa tine de acum incolo.
Iar Ledia, clipind din gene, spuse mieros:
- Darius, vrei sa fim impreuna pentru tot restul vietii, sa ne iubim sis a fim cei mai fericiti oameni din lume?
- Da, spuse Darius, din tot sufletul, Ledia, caci de cand te-am vazut, inima mea e cuprinsa de focul dragostei ce o simt pentru tine.
- Atunci, zise Ledia, du-ma la palatal tau, fa-ma craiasa inimii tale si goneste pe sotia si fii tai din palat pentru totdeauna (caci am uitat sa va spun, dar in timp ce Darius era adormit de praful presarat in vin, Ledia se duse si afla totul despre Darius, familia lui si bogatiile lui)?
Zis si facut, Darius a plecat insotit de Ledia la palat, ii spuse Elarei si celor doi fii sa-si ia tot ce-si dorec din palat si-i gonise din palat, lasandu-I totusi sa se mute in palatal sau de vara de pe malul marii, unul din multele sale palate.
A plecat Elara impreuna cu fiii sai, cu lacrimi in ochi si cu speranta ca intr-o buna zi vor fi iarasi impreuna.
Si asa incepuse Ledia sa puna stapanire pe toate pamanturile si bogatiile lui Darius, pe mintea si inima lui, neuitand sa-I strecoare in mancare si bautura acea licoare blestemata care-l fermecase pe bietul Darius.
Dar, in timp ce Ledia si Darius se distrau in palatul lor, cheltuind bani pe petreceri, in calatorii sau organizand partied de vanatoare umplute de fast, frumoasa Elara plangea in palatul de pe malul marii, gandindu-se la sotul ei drag, pe care il iubea la fel de mult, banuind ca ceva necurat era la mijloc, caci avea incredere in Darius si stia ca n asa era felul sau de a fi. Si tot plangand, se ruga in gandul ei, daca exista cu adevarat o zana a iubirii, atunci sa vina sa o ajute sa fie din nou cu Darius.
Dupa zile si nopti petrecute in lacrimi si suspine, iata ca intr-o seară ii aparu in vis o faptura micuta, cu fata rotunda si ochi de catifea, cu bucle castanii, imbracata intr-o rochita rosie de matase, care ii spuse:
- Elara, eu sunt zana iubirii curate, spune-mi rogu-te de ce m-ai chemat si pentru ce plangi atat de amarnic?
Elara ii povesti zanei, printer lacrimi, tot ce se intamplase cu Darius, neuitand sa-I spuna cat de multi l iubeste si ce mult ar vrea sa fie din nou impreuna. Atunci, micuta zana ii spuse:
- Nu plange, Elara, caci datorita iubirii curate pe care i-o porti lui Darius, eu va voi ajuta sa fiti din nou o familie.
Nici nu termina bine de spus, ca zana disparu si se duse la palatul de aur al lui Darius.
Aici, se transforma intr-o albinuta, zbura in palat si vazu chiar atunci cum Ledia se strecura pe furis si turna licoarea fermecata in mancarea si bautura lui Darius. Atunci pricepu toata tarasenia, iesi din palat si astepta sa vina seara.
Cand noaptea se lasase peste intreaga fire, zana cea mica aparu in vis lui Darius, luand chip de ingeras balai cu ochi albastri si aripi albe ca de nea, si-I spuse: “Darius, tu esti fermecat si ca sa scapi de farmecele pe care ti le face Ledia, sa nu cumva sa mananci sau sa bei din bucatele si vinul pe care ti le adduce Ledia, dar ca sa nu dai de banuit, prefa-te ca mananci si bei, si astfel o sa redevii omul de altadata. Asculta-ma bine, caci eu sunt ingerul iubirii si vreau sa te ajut”.
Atat spuse mica zana cu chip de inger si disparu din vis. Darius se trezi numaidecât se gandi ca a fost doar un vis si adormi din nou. Dar, dupa trei nopti, in care ingerasul ii aparea in vis, spunandu-I aceleasi vorbe, se gandi ca n-ar fi rau sa incerce macar o data sa-l asculte.
Si, astfel, cand venea vremei mesei, el se prefacea ca mananca putin, aruncand bucatele de mancare in san, si vinul il sorni, tinandu-l o clipa in gura si lasandu-l sa-i curga pe Barbie, ca si cum ar fi baut cu sat. Noaptea se trezea incetisor si se strecura la bucatarie unde manca pe ascuns, doar fructe si legume.
Dimineata cand se trezea si o privea pe Ledia, simtea ca imbratisarea ei nu mai era atat de dulce, ca ceva se intampla in mintea si inima lui. Si asa, incetul cu incetul, timp de sapte zile si sapte nopti, Darius isi revenea incet, aducandu-si aminte de chipul duios al Elarei, de privirea ei dragastoasa, de fiii sai buni si frumosi, si inima incepea sa-I arda de dor.
Pe Ledia simtea ca n-o mai iubeste, dar nu-si explica cum de a ajuns sa traiasca alaturi de ea, si nu putea sa-si aminteasca cum si de ce s-a despartit de Elara.
In a opta zi, s-a hotarat s-o urmareasca indeaproape pe Ledia. Asa a vazut-o cum cobora intr-o camaruta veche, aflata in subsolul palatului, unde ea isi tinea cartile si buruienile de farmece pe care le folosea la preparatul licorilor.
Fara sa stie ca este urmarita, Ledia a luat o sticluta cu licoare fermecata, iesi din camaruta, urca in bucataria palatului, pregati bucatele si turna licoarea in bucatele lui Darius. Ingrozit si scarbit de ceea ce vazuse, Darius iesise neobservat din palat si intra in padurea care se invecina cu palatul. Alerga disperat printer copaci, cu lacrimile siroindu-I pe obraji, aducandu-si aminte, ca prin minune de petrecerea unde o cunoscuse pe Ledia, de ciudata ameteala pe care a simtit-o dup ace a baut vinul, de sotia lui si copiii sai pe care-I alungase, in nebunia lui, din palat si din viata lui.
Dandu-si seama de viclenia si rautatea Lediei, care in lacomia ei si dorinta de tărie distrusese viata lui si a familiei sale, se aseza oboist, trist si impovarat de suferinta la umbra unui copac si incepu sa ofteze amarnic. Lacrimi firbinti ii brazdau obrajii palizi, gandindu-se la familia fericita pe care o avusese sip e care o pierduse pentru totdeauna. Dar, deodata, se auzi o muzica lina, coborata parca din ceruri si padurea intreaga se lumina. Langa el aparuse o micuta zana, cu rochie rosie de matase, cu parul castaniu si ochi caprui, care-l privea duios, zicandu-i: “Darius, nu mai fi trist, caci te voi ajuta eu sa-ti indeplinesti dorintele.”
-Cine esti tu, preafrumoasa si buna zana?, spuse Darius, ridicandu-si frumosii ochi albastri inspre micuta zana care plutea usor in vazduh.
- Darius, eu sunt zana iubirii, care-I ocroteste pe cei ce se iubesc cu inima curate, si am sa-ti daruiesc un ingeras de aur, pe care sa-l porti la tine si, cand vei ajunge acasa, sa-l pui in cel mai drag loc al casei tale, iar cand vei avea vreo suparare sau necaz, sa-l misti usor si toata durerea ta va disparea, si-n casa ta numai plăceri vor fi.
Atata spuse zana cea buna si-I intinse lui Darius un mic ingeras de aur ce scanteia in lumina lunii, apoi disparu de parca bietul om traise un vis. Dar ingerul din palma ii aduse aminte ca totul a fost aievea. Atunci, Darius se ridica, puse bine ingerasul in san si pleca cu pasi hotarati spre palatul sau.
Lung fu drumul spre casa, dar inima lui Darius batea cu putere cu gandul la Elara si cei doi fii pe care nu-I mai vazuse de atata amar de vreme. Simtea ca in curand vor fi din nou impreuna, iar ingerasul pe care-l tinea la piept sub haina, ii incalzea sufletul si ii dadea ghes sa mearga mai departe.
Ajunse la palat, intra in incaperea de jad, acolo unde el impreuna cu frumoasa lui sotie sie cei doi baieti isi petreceau serile impreuna, adunandu-se cu totii in fata semineului, si povestindu-si intamplarile de peste zi, ca o familie fericita si unita, asa cum erau ei.
Dar acum incaperea era goala, fara rasetele si chicotelile copiilor sai, fara zambetul cald al Elarei, care broda langa focul din semineu. Doar Ledia statea tolanita in jilt, cu ochii negri ca doi taciuni fierbinti, ademenindu-l cu miscari unduioase sa vina la ea.
Darius se indrepta spre semineu, scoase ingerasul de aur si-l agata deasupra semineului, miscandu-l usor. Ingerasul incepu sa se invarte din ce in ce mai rapid intr-o sclipitoare lumina aurie, si odata cu el incepu sa se invarte totul in jur. Un nor intunecat aparu deodata si o invalui pe Ledia, care tipa inspaimantata, iar o voce cristalina se auzi:
-Sa piei de aici, femeie vicleana, care ai vrut sa destrami prin farmecele si vrajile tale o familie intreaga, vei fi dusa in Pestera Neagra, unde lumina soarelui nu intra niciodata , sa ramai acolo pe veci, pana in ziua in care inima ta neagra se va altera in bunatate si lumina calda a iubirii te va scoate de acolo.
Si dusa a fost vicleana ledia, iar in palat se asternu linistea, iar Darius mangaie usor ingerasul, cand, deodata, simti o mana calda pe umarul sau. Cand se intoarse, o, minune, era preaiubita lui Elara impreuna cu cei doi fii ai sai, mai frumosi ca niciodata. Se imbratisara cu totii si lacrimi de fericire le scaldau obrajii imbujorati. Isi promisesera sa nu se mai desparta niciodata, sa fie impreuna pana la sfarsitul vietii.
Si au trait impreuna fericiti, Darius cu Elara, cu cei doi fii care intre timp se casatorisera si aveau si ei copii la randul lor, si au pastrat ingerasul in casa lor generatii dupa generatii, sis a va spun un secret: toti urmasii lor au fost fericiti pana la adanci batraneti.