 |
 | POEZII...nothing new |  |
|
Razakel
Bine ai venit!
 
|
|
Profan
Încă o stea apune falnic într-o mare de nimic, Luminează opt secunde frunza ce-n cădere moare, Integrându-şi existenţa-n cimitirul infinit, Şi lăsându-se în vânturi pe pământ sunt doar cadavre. Încă un corb îşi plânge viaţa sub al morţii clar de lună, Tulburând liniştea rece adusă de ceaţa densă Ce pe ochii calzi îi arde, şi pe suflet lăsând urme, O privire aparte spre o lume neatentă. Încă un suflet disperat ,radiind prin ochi albaştri, O privire în ansamblu asupra unui moment, O ceaţă de amintire materializată-n plastic, Un răspuns ce te atacă distrugând iar tot ce eşti. Îmi plânge noaptea Îmi plânge searÄ la ideea Că o soarta nu-mi găsesc.. Nu-i otrava ca femeia Fără ea nu reuşesc. Acum trăiesc fără cuvinte , Acum trăiesc fără speranţă, Acum alcoolul îmi ia mintea Acum trăiesc o alta viata Persuasiv la ce se-ntâmpla Si precaut dar fără ţel, Privesc dealul ca pe o râpa Paharul jumătate gol Îmi plânge noaptea aşa tristă Îmi plânge felul de-a gândi Scriu un bilet ca pe o listă Marchez povestea cu va fii Privesc si sticla ce se-nmoaie, La presiunea mâini mele Privind la cioburi cum mă taie. Văzând ca eu nu simt durere. Blestemul meu de la început, Să las vinul sa am transforme, Acum nu m-am recunoscut Si mi-am lăsat frica sa mă adopte. Acum ploua parca-n delir, Afara este un calvar. Si am ajuns să nu mă mir Că adorm cu capul pus pe bar Atât de rece Atât de rece-i gheata pe fundul de pahar, Atât de rece-i viata problema ta pregnanta Atât de rece-i sticla si ginul e amar Atât de rece eşti privirea-ti e distanta Trăind in agonie cu sufletu-n refuz, Dorind ca viata rece iubirea sa-mi inunde Cred intr-o minune ! Trăiesc pentr-un răspuns! Delirul mă-nconjoară ..si frica mă pătrunde In aşteptare sacra eu iadu-l întâlnesc Dar in pofida sorti tu tot cu mine stai Sa trecem împreuna , eu drumul sa-l găsesc ! Iar la ieşirea calda tu drumul sa mi-l tai.. Eu nu simt nici durere dar nici iubire multa Căci focul ros ce arde de frica este stins, Mă zbat nopţile-n sir in mine este-o lupta. Uşor graiu-mi dispare si sufletu-i respins. Atât de rece-i gheata pe fundul de pahar, Pe cat de rece-i soarta pe cat de rece eşti, Aşa clasific viata pun clipele-n dosar Lăsând şina deschisa, aştept dar in zadar Utopic O hârtie îngheţată lângă recele adevăr, O privire ce pondereazÄ orice semn de la speranţă, A trecut viata zadarnic au rămas ai ploii nori, Dar deşi totul e sumbru viata mea stă in balanţă Pe fereastra e profanul vieţi ce are sfârşit O privire către ceruri o privire înapoi, Dar deşi eternitatea nu înseamnă infinit, Irealul ne atrage în al sau malad convoi. Te privesc prin sticla mată cu un soare rosu-n spate Îmi răspunzi întorci privirea si te depărtezi uşor Dar deşi apusul trece eu te simt încă aproape În pustiu în recea noapte se aude un ecou. Pe fereastra vad lumina lângă care noi stăteam Utopia unei vieţi fără tâlc dar cu morală Dar închis privesc la cer simţind clar cu mă destram Şi rămân o amintire pe-o tonalitate pală O hârtie îngheţata pe biroul prăfuit O privire către scrisul ce ne-arată un declin O moneda aruncată dar uitata de-al său timp Privilegiul utopiei unei vieţi fără destin. Interferenţe în timp Privind cum soarele apune Baria mea pierdută Depăşită cu cărbune şi cu foarte mult curaj. Pentru care societatea cu mine a avut o luptă.. Pentru a înţelege un om ..treci uşor de ambalaj. Iar acum interferente ce apar in timp treptat.. Să mă distragă uşor de la locul ce-mi cuvine De la persoane ce poartă manta albă ..imaculat Dar eu le resping tumult fiindcă ei nu cred in mine!! Calea mea de-a evada plănuită mult prea bine O cărare ce mă duce mult mai mult spre propriul vis. Dar fugind spre regăsire revăd tot trecutu-n mine Şi revăd cum libertatea-i la un preţ extrem de trist. Interferente ce mă duc spre nebunie , Intervenţii de la oameni ce trăiesc in sine,închişi, Prefer sa mor daca nu-mi pot aparţine!! Iar cei ce mă tot atacă de mine ar sa fie-nvinşi. Fara discernământ 24-11-2005 E senina,rece viata când din frica e privita E deosebit sentimentul unui pamant ce se-nvârte Căci privirea-i elementul care ne provoacă si frica, Ea odată înlăturata nu lasă nimic aparte Intr-o camera pustie unde gerul greu pătrunde Fumul dens si nicotina chiar si după-ntregi sezoane Inca mai persista-n aer si lăsând sa te inunde Îngreunează privirea si te lasă in pierzare Un tablou şters ce atârna langa albul ce-l sugruma Se iveşte pe-un perete plin de plasa de păianjeni Si aspira la o viata ce-l făcea sa se impună Un portret de-un negru jalnic tipic pentru pământeni. Pe o masa prăfuita sta scrisoarea ta de ani Eu ma apropiam in iadul unei clipe de apogeu Si scoţând bricheta noastră fara mila o ardeam Eu te las citind cenuşa sa nu crezi ca a fost greu.. Langa patul fara arcuri unde acum sta calm o vaza Atunci stătea trandafirul ce-l regasim si acum Fara viata dăruita fara sa-ti simtă căldura Cu petalele cazute in paharul plin cu scrum. Dar acum eu spre ieşire nu visez nimic uşor Si trântind uşa in posterior inca pot sa-ti vad privirea N-am visat nici la iubire ..eu speram ca am sa mor Arătându-ti ca pot iubi sa devin nepăsător. Iar in frigul de afara , viata rece a trecut Ramanand in urma mea o flacăra pana-n cer Fostul loc de întâlnire ..ca o torta a trecut Si din poza noastră rece a rămas un colt in ger. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | POEZII...nothing new | |
|
||
|
|
|