 |
 | Obsesiv |  |
|
Obsesiv
Bine ai venit!
 
|
|
Salut! Mă numesc Cătălin, şi îmi place sa scriu
De la Zenit la Nadir Am luat trup din pamant, legendar, mal abrupt Am ajuns la limită, fiindcă momentul nu m-a rupt. Clepsidra-mi e elice, plină de zăcământ Şi prin asta am făcut cu zenitul legământ. Am ajuns sa fiu sfânt, şi mintea crede tare. După multă muncă, roade îngrijorătoare: "Iar eu ca animal cu alură de cupid, Am vrut să le dau totul intr-un mod extrem rapid". Aici e plin de răutate, şi negrul nu e noapte, Iar ca să mă inspir, folosesc numai păcate. Sunt liber, dar, singuratatea mă omoară. Sunt lider... majoritatea mă doboară. Sunt sincer, dar sincer nu ştiu ce e în capul meu Zbor prin cer, şi prind cel mai înalt curcubeu. Că zenitul e darnic, dar lasă un gust amar, Sunt ca lupul singuratic, am instincte de animal. Am muşcat din divin, d-aia gustul meu e plin, Gândul meu e fin şi clar, ca uleiul de maslin. Cuvântul tău nu e perfect fiindcă eu sunt întru totul; Noi doi de mult ne ştim, punem în valoare potul. Unde e durere, eu adaug stil. Parşiveşte, prin umbră merg tiptil. Sunt un fel de soare... acoperit de nori Ce repede se duce timpul atunci cand îl omori... Oamenii se schimbă, dar eu sunt pacifist, Mintea mea-i muzeul plin cu mutre de artist. Ca masacrul paşoptist, scriu deci exist, Labirintul meu mă face să mă simt idealist. Am intrat într-un culoar fara culoare... Zenitul mă priveşte Nadirul îmi dă chemare. |
|||||||||||
|
_________________ Las în urmă epigrame, foame şi secetă mare.
|
|||||||||||||
 |
 | Obsesiv | |
|
||
|
|
|