FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: O rana vindecata!

Trimis: 21/05/2007 14:41

A doua povestire romantica scrisa acum trei ani:

„Iubirea nu e doar un zâmbet,
nu e doar o floare,
iubirea e un suflet rãnit
ºi apoi vindecat de altul...”

Partea I

Mark era trist. Prietena lui, fata pe care o iubise cel mai mult in viaþa lui ºi pentru care ar fi fãcut orice, îl pãrãsise. Pãruse cã îl iubea ºi ea ºi multã vreme Mark se simþise cel mai fericit om din lume, dar într-o zi tot edificiul de planuri de viitor pe care ºi-l clãdise se prãbuºi la pãmânt. Tania era una din acele fiinþe profitoare care ºtiu sã iºi ascundã atât de bine defectul sub masca unei iubiri înºelãtoare.
În momentul când crezuse cã nu mai avea nimic de luat de la el, în timpul unei întâlniri în parc Tania îi spusese cã gãsise un alt bãiat de care era îndrãgostitã ºi cã va încerca degeaba sã o mai convingã sã rãmânã cu el. Doar atât. Îi spusese adio ºi fãrã nici un alt cuvânt îl pãrãsise. În clipa aceea în suconºtientul lui Mark s-a conturat o idee despre ceea ce era cu adevãrat fata pe care o iubea. ªi totuºi iubirea lui nu voia sã accepte un întocmai fapt. Încercã multe zile sã o contacteze, sã o întâlneascã, dar nu reuºi. Zilele i se pãreau din ce în ce mai negre, mai triste ºi nu mai ºtia cu ce sã-ºi mai umple timpul. Într-o zi se duse chiar la ea acasã cu riscul de a i se închide uºa în faþã, dar aflã de la pãrinþii ei cã Tania plecase cu un bãiat în America. În clipa aceea lui Mark i s-a pãrut cã cerul se prãbuºise pe pãmânt ºi spaima acestei revelaþii îl umplu de fiori. Plecase în America. Desigur, surâsese el amar, America înseamnã bani, ºi plecase fãrã sã spunã mãcar un cuvânt. Tania nu avusese nici un rațiune sã îl pãrãseascã cãci Mark era unul din cei mai iubitori bãieþi, dar pentru Tania, banii, banii mulþi însemnau mai mult.
Din ziua aceea trecurã multe luni fãrã ca pe chipul lui Mark sã mai treacã vreun zâmbet. Avea faþa întunecatã ºi tot ceea ce trebuia sã facã, fãcea ca un robot. Mergea la ºcoalã, venea de la ºcoalã, învãþa mecanic, încerca sã doarmã cu toate cã de cele mai multe ori avea insomnii ºi nimic nu îi mai fãcea plãcere.
Mark avea 16 ani ºi nu era ceva de mirare cã se închisese aºa în sinea lui cãci de cele mai multe ori la aceastã vârstã te îndrãgosteºti cel mai tare ºi aproape pentru totdeauna.
Pãrinþii ºi prietenii lui îl compãtimeau ºi îl sfãtuiau sã se plimbe ºi sã încerce sã se relaxeze, sã nu mai fie aºa mohorât, dar în mintea lui nu veneau decât clipele îndată ce o sãrutase ºi ea îi rãspunsese parcã ºi mai îndrãgostitã decât el, când o strânsese de atâtea ori în braþe ºi ea se cuibãrise la pieptul lui, când se plimbaserã prin parc ºi gustaserã atâtea ceasuri de dulceaþã ºi fericire. Mark se întreba dacã Tania fusese vreodatã cu adevãrat îndrãgostitã de el. Mai mult ca sigur rãspunsul era NU ºi în mintea lui el tindea sã creadã asta.
Într-o zi când era în vacanþã hotãrâ sã încerce totuºi sã uite de tot ce se întâmplase ºi sã îºi contureze solitar un viitor numai al lui.
Plecã în parc sã îºi ia adio odatã pentru totdeauna de la amintirile lui, se plimbã pe cãrãrile umbrite de copaci înalþi, lãsã vântul sã îi treacã prin pãr în voia lui ºi apoi se aºezã pe o bancã. Trecând prin locurile ce îi erau odinioarã atât de dragi, locuri unde îºi ºopteau unul altuia jurãminte de dragoste, amintirile pe care voia sã le uite se nãpustirã toate asupra lui fãcând ca din ochii lui verzi sã þâºneascã lacrimi amare. Stãtea pe bancã cu capul plecat, plângând, iar perechi de îndrãgostiþi treceau pe lângã el fãrã sã-l bage în seamã. Încercã sã îºi forþeze lacrimile sã nu mai curgã, dar cu toate cã închise ochii ele curserã ºi mai tare umplându-i obrajii.
- De ce plângi?
Mark ridicã ochii ºi vãzu în faþa lui o fatã de 14-15 ani. Era brunetã, cu pãrul revãrsânduise în valuri pânã la brâu, cu ochi cãprui, cu gura frumoasã ºi faþa seninã.
În durerea lui, Mark se gândi cã nu este decât una din acele fete care mai cautã pe cineva pe care sã-l înºele.
- De ce te intereseazã? Chiar dacã þi-aº spune nu mai înþelege, cãci voi, frumoasele, sunteþi întotdeuna fãrã sentimente, zise Mark ºi îºi ºterse o lacrimã.
- Oh, mulþumesc!
- Încerci sã îþi baþi joc de mine?
- Nu. Am zis mulþumesc pentru cãci consideri cã sunt frumoasã.
- Oh, spuse Mark ºi zâmbi pentru întâia datã de la întâmplarea nefericitã care îi înegurase viaþa. Îmi pare rãu cãci am spus cã nu ai sentimente, numai cã sunt cam trist ºi nu m-am putut abþine, m-aº bucura dacã m-ai ierta...
- Nu e nici o supãrare, zise fata ºi zâmbi, ºtiu cum e sã fii trist, am plâns ºi eu de multe ori.
- Da...?
- Da, zise ea ºi se aºezã pe bancã lângã el.
- Îmi pare rãu cã nu am fost ºi eu acolo sã te consolez.
Fata zâmbi. Zâmbi ºi Mark.
- Vrei sã facem cunoºtinþã? întrebã fata.
- Da, spuse Mark.
- Mã numesc Oana. Tu?
- Mark, spuse el ºi îi întinse mâna.
- Mi-a pãrut bine sã te cunosc Mark, zise Oana ºi îi strânse mâna în mâna ei caldã.
- Da. ªi mie.
O tãcere scurtã se lãsã între ei.
- De ce plângeai Mark? Din cauza unei fete?
- Da, îmi aminteam de fosta mea prietenã. Ma pãrãsit.
- De aceea erai atât de supãrat pe fete, nu-i aºa?
- Da, dar m-am grãbit cu vorba, nu toate fetele sunt aºa.
- Mã bucur cãci crezi asta. Când te-a pãrãsit?
- Acum ºase luni, spuse Mark ºi oftã.
- Acum ºase luni? se mirã Oana. ªi nu ai renunþat sã te gândeºti la ea?
- Din pãcate, nu.
- Trebuie cã ai iubit-o mult.
- Da, am iubit-o.
- Îmi pare aºa de rãu pentru tine. Îmi amintesc când m-a pãrãsit ºi pe mine Alex pentru altcineva cât de tristã am fost.
- Ai avut un prieten ºi te-a pãrãsit?
- Da...
- Îmi pare rãu, nu credeam cã o fatã frumoasã ca tine ar putea suferi din dragoste.
- Oh, Mark, tu mã mãguleºti.
- Nu deloc, eºti frumoasã.
- Într-atât de frumoasã sã îþi plac þie? întrebã ea ºi zâmbi.
- Glumeºti...?
- Nu, nu glumesc.
- Oana, nu vreau sã mai leg aºa de repede o prietenie, nu cã te-aº suspecta pe tine de înºelãciune, dar niciodatã nu poþi sã ºtii ce se poate întâmpla ºi nu vreau sã mai fiu o datã rãnit.
- Mark au trecut ºase luni.
- Da, ºtiu... Ar trebui sã mergem la casele noastre. Se face noapte. Vrei sã te conduc?
- Da..., spuse Oana încet.
Mark se sculã ºi îi întinse mâna. Strãbãturã unul lângã altul aleile parcului, ieºirã ºi se îndreptarã spre casa Oanei. Cãdea o ploaie uºoarã ºi cãlduþã ºi cei doi parcã îºi simþeau inimile cum bãteau la unison.
- Mark..., ºopti fata.
- Da, Oana...
- Mark, ne vom mai revedea vreodatã?
- Da, mi-ar place.
Îºi dãdurã unul altuia numãrul de mobil. Acum erau în faþa casei Oanei.
- La revedere, Oana.
- La revedere, Mark.
Oana se ridicã pe vârfuri ºi îl sãrutã pe Mark pe amândoi obrajii. Mark simþii cã nu mai suportã ºi strângând-o în braþe o sãrutã apãsat pe frunte.
- Mark, abia aºtept sã ne vedem din nou, ºopti Oana ºi zâmbi printre lacrimi.
- Noapte bunã, frumoaso, ºopti ºi Mark.
Îi dãdu drumul din braþe ºi o urmãri pânã dispãru în casã. Apoi, aproximativ beat de plăcere se îndreptã spre casa lui. Mark nu crezuse niciodatã cã ar mai putea sã îi placã de o fatã în afarã de Tania. ªi acum imposibilul se realizase chiar în faþa lui. Întâlnise o fatã care îl plãcea ºi care era foarte frumoasã. Când ajunse acasã se lãsã catifelat pe cearºaful alb din pat ºi adormi imediat.

Lasati un comentariu daca doriti sa cititi si partea a II-a!

Trimis: 22/05/2007 10:13

e foarte tare...si nespus de sad...inceputul...astept componentă a doua

Trimis: 22/05/2007 13:24

just_andra multumesc mult de trecere si comentariu!

Partea II-a

Soarele strãlucea pe cer ºi razele lui strãlucitoare strãbãturã prin ferestre ºi îl fãcurã pe Mark sã clipeascã neîntârziat ce deschise ochii. Mark dormise cum nu mai dormise de mult timp ºi se strãdui sã-ºi aminteascã de ce este aºa de fericit. Închise ochii ºi vãzu motivul fericirii în toatã splendoarea lui: O fatã cu ochi mari, cãprui ºi visãtori, cu pãr moale ºi lung ºi cu o voce pe care ºi-o amintea aºa de dulce ºi suavã. Mark abia se abþinu sã nu îi dea telefon chiar în momentul acela. Sãri din pat ºi zburând în toaletã se spãlã pe mâini, îºi frecã ochii cu apã rece ºi îºi aranjã pãrul. În bucãtãrie, în timp ce îºi pregãtea micul dejun fredonã mai numeroase melodii de dragoste a cãror versuri le reþinuse pe vremea când mai fusese îndrãgostit.
Mark o auzi pe mama lui din sufragerie cum îi spunea tatãlui sãu cã nu îi vine sã creadã cã îl vede din nou pe fiul lor vesel.
Mâncã cu poftã ºi apoi plecã în sufragerie neºtiind ce sã mai facã. Dacã înainte de a o întâlni pe Oana, Mark nu avea chef de nimic din cauza tristeþii, acum nu mai ºtia ce sã facã de atâta bucurie.
În sfârºit se decise, luã telefonul ºi formã numãrul Oanei.
- Alo. Oana, tu eºti?
- Hei, Mark, ce mai faci? Unde eºti? Vrei sã ne întâlnim?
Mark simþi fluturi în stomac când îºi dãdu seama cã Oana îl iubea cu adevãrat.
- Mark?
- Da, Oana. Vin sã te iau.
- Ok. Oh, doamne, abia aºtept sã te vãd.
- ªi eu, frumoasa mea.
Mark se îmbrãcã în câteva secunde ºi zburã spre casa Oanei. Oana îl aºtepta afarã ºi îndată ce ajunse sãri de gâtul lui ºi îi zise:
- Bine ai venit, frumosule!
- Bine te-am gãsit, frumoasa mea!
- Mergem prinþul meu?
- Mergem prinþesa mea!
O luã de braþ ºi plutirã parcã spre parc. Când trecurã pe sub Poarta Sãrutului, Oana îl privi pe Mark zâmbind drãgãlaº ºi el o mângãie pe obraji, cu toate cã ar fi dorit sã facã mai mult de atât.
Se aºezarã iar pe banca unde fãcuserã cunoºtinþã ºi se privirã îndrãgostiþi în ochi.
- Oana, ºtiu cã am spus altceva ieri searã, dar vreau sã te întreb cu mâna pe inimã ºi declarându-þi toatã dragostea mea, vrei sã fii prietena mea acum ºi pentru totdeauna?
- Mark, ºtii cã te iubesc. Vreau sã fiu prietena ta ºi vreau sã ne dãruim unul altuia fericirea pe care am râvnit-o amândoi ºi nici unul dintre noi nu a avut-o în întregime. Mark, simt cã tu eºti jumãtatea inimii mele, mai spuse Oana cu inima plinã de plăcere ºi se aruncã în braþele lui mai veselã ca niciodatã.
Lui Mark i se pãru cã viseazã când luând faþa Oanei în mâini îºi lipi buzele de ale ei ºi smulse sãrut dupã sãrut, unul mai dulce decât altul ºi când ea cu buzele calde îl sãrutã la rândul ei strângându-se tot mai aproximativ de el ºi suspinând plinã de dragoste.
Mark îi mângãie pãrul în timp ce îi sãruta ochii visãtori, îi mângãie gâtul gingaº ºi o sãrutã din nou pe buze pierzându-ºi ºi el capul de atâta dragoste.
Cei doi stãturã mult timp îmbrãþiºaþi povestindu-ºi viaþa ºi schimbând sãrutãri unele mai înflãcãrate decât altele. Timpul trecu ºi cândva ca ei sã-ºi dea seama se fãcu searã. Plecarã spre casã cu inima plinã ºi mãrturisindu-ºi încã o datã dragostea în faþa paznicilor înflãcãraþi ai nopþii.
Ajungând la casa Oanei se îmbrãþiºarã ºi despãrþindu-se îºi jurarã unul altuia cã nimic nu-i va despãrþi. Ziua aceea a fost una care schimbase viaþa lor într-un rai.
Trecurã anii ºi dragostea celor doi nu se rãci deloc ºi de fiecare datã când se vedeau se îndrãgosteau din nou unul de altul cu toate cã nici unul nu uita mãcar o clipã chipul celuilalt.
Era ziua de 1 martie când Mark o ceru în cãsãtorie pe Oana. Erau din nou în parc pe aceiaºi bancã unde destinul le unise vieþile, unde Mark îi ceruse prietenia cu aproape ºase ani în urmã ºi ea acceptase. Ea stãtea în braþele lui ºi zâmbea cugetând ce ciudatã e viaþa ºi cum poate uni vieþile a doi oameni cu doar câteva cuvinte.
- Oana?
- Da, iubitule!
- Oana, te iubesc. Tu mã iubeºti cu adevãrat pe mine?
- Iubitule, ºtii cã te iubesc!
- Oana, vrei sã rãmânem totdeauna împreunã, vrei sã fii soþia mea? mai întrebã el deschizând palma ºi dând la ivealã o verighetã de o rarã frumuseþe.
În loc de rãspuns ea îºi apãsã buzele de ale lui ºi îl sãrutã dulce.
- Acesta este un DA?
- Este un SIGUR, cavalerul inimii mele.
El îi puse verigheta, o strânse în braþe ºi o sãrutã. Nu a trecut mult timp ºi dragostea lor se transformã în una din cãsniciile cele mai fericite.
Dragostea, ca ºi întreaga viaþã, îºi are secretele ei, ea poate uni oamenii fãrã sã simtã nici o durere, poate sã despartã ca apoi sã uneascã douã inimi rãnite într-un rai cu atât mai dulce cu cât a fost mai amarã despãrþirea. Noi oamenii, nu cunoaºtem nici secretele ºi nici nemãrginirea ei, dar ceea ce e sigur e cã dragostea ºtie întotdeauna ceea ce face.

Trimis: 22/05/2007 18:38

a fost chiar sweet..sa ne mai scrii.... :-)