 |
 | O provocare |  |
|
raduku21
Membru
 
|
|
Ma plictisesc si acum privesc,
Nu stiu la ce sa ma mai gandesc Nu vreau sa imi mai imaginez Cat as putea sa mai explorez... Ma gandesc ca mine e o zi mare, Ma gandesc la o viitoare formare... Imi este acum cu adevarat frica, De atmosfera care va fi electrica... Nici nu am ajuns in ziua ce urmeaza, Nici nu pot sa stiu ce ma guverneaza, Poate doar din firca mai traiesc, Poate doar din grija mai vietuiesc... Astept ziua de maine, fara sa gandesc, Este o zi in care nu stiu sa mai traiesc... Urmeaza o noua incercare grea, Care imi stimuleaza amagirea... Nu stiu cum trebuie sa mai zambesc Nu stiu daca mai pot sa graiesc, Nu stiu daca pot depasii atatea trepte, Nu stiu daca pot sari acum in noapte... Nu stiu ce imi mai rezerva viitorul, Dar simt cum ma trece fiorul... Ma gandesc ca nu e prima incercare, Dar nici ultima speranta ce doare... Nu pot decat sa astept sa vina timpul, Sa-mi acopere cu sperante tot campul Sa vad cat de departe pot merge, Cat de mult din mine mai pot sterge... Deja soarele a apus in departare, O lumina rosie mai lumineaza in zare Ceva totusi scanteiaza in suflet, Este un sunet ca un prelung urlet... Parca soarele catre mine priveste, Mie si doar mie ceva imi povesteste... Dar eu muritor de rand nu inteleg, Ale lui cuvinte nu le mai dezleg.. Nu stiu ce urmeaza, dar vine intunericul, Si acopera cu multa sarguinta tot locul Deja vad Luna si cateva stele, Se joaca si lumineaza intermitent si ele... Asteapta sa arunce in univers lumina, Sa-si verse in departare doctrina, Chiar daca lumina lor a calatorit, Mii de ani cati a stiut de-a trait... Si acum aceasta lumina ajunge la mine, Se apropie de sufletul din sine... Si da, o noua stea s-a stins, O noua urma in spatiul meu s-a aprins... Si noapte este atat de fermecatoare, Ca imi cuprinde imaginatia tremuratoare... Dar nu am ce sa fac, decat sa astept... Sa gandesc ca un om intelept... Si deja o sa vina zorii zilei... Deja adapostul meu s-a daruit milei... Si tot gandul meu s-a terfelit, Cand prima raza de lumina m-a lovit... Atunci am vazut cu seriozitate, Soarele cel rosu plin de sinceritate... El imi spunea cu grija de om serios, Sa ma duc sa lupt glorios... Sa am curaj sa infrunt o zi mare, Sa dovedesc ca am in mine culoare... Si eu atunci in posterior am privit... Si Luna mare mi-a zambit... Si plin de incredere m-am aruncat inainte, M-am lansat ca un copil fara minte, Si daca voi obtine o victorie... Ma voi intoarce in mare glorie... Si atunci o voce mi-a soptit, Nu conteaza sa te fi pripit, Conteaza sa realizei ca ai luptat... Ca o problema cu greu ai infruntat... Si in momentul marii sperante, M-au strafulgerat niste gloante... Nu stiu daca am si murit, Cert este ca ceva din mine a pierit... Nu imi amintesc decat un sunet, A trecut prin mine ca un tunet... Dar daca am murit sunt fericit, Stiu ca pentru univers am trait.... |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
 |
| |
|
raduku21
Membru
|
|
Palpitant este la poezia asta ca nu aflii decat la final ce se intampla.... pana atunci te tine in sah
 Astept opinii... |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
freedom
Bine ai venit!
 
|
|
interesante figuri de stil...
imi place versul:"Nu stiu daca pot sari acum in noapte..." |
|||||||||||
|
_________________ nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai
|
|||||||||||||
|
 | O provocare | |
|
||
|
|
|