 |
 | O lume ce se scurge-n ideal... |  |
|
sashka_md
Membru junior
 
|
|
Ascult tacerea vantului ce zboara,
Si cade-alene din buclele de nori, Alunec in fobie,si dorul iar ma cara, Si ma trezesc in iarba si ma plimb prin zori. Lucesc ca steaua ce planeaza-n univers, Si vreau s-o simt dar este prea departe, Si nu mai vad nici macar un inteles, Al vietii perfecte dintr-o carte. Ascult,ascult de numeroase ori in sine: Placerea ce o port pentru natura, Si plange,plange sufletul in mine: Din cauza vietii,care nu mai este pura. La umbra norilor scaldati in aburi, As vrea sa simt ce am simtit candva Si ma trezesc prin iarba si prin cabluri, Unde-am stat,acolo undeva. Placut ma simt si dorul cade-n noapte, Si totul este vis,e ireal, Pe o planeta,unde te ascult in soapte, Visez o lume ce se scurge-n ideal. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
sorescu
Moderator
|
|
O lume ce se scurge-n ideal
Nu poate exista,caci societatea asta, E-o lume plina de banal, In care hrana e napasta... Cei visatori nu-si pierd speranta Dar sigur cand se vor trezi Vor constata ca aroganta Este prezenta zi de zi... |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
sashka_md
Membru junior
|
|
si lasai sa viseze Doamne de cat in fiecare zi la fel sa se trezescan rele toane crezand ca maine-ar fi altfel... si totusi sper poate candva acesta lume s-ar trezi si-n ideal se va plimba noapte de noapte,zi de zi... |
|||||||||||||
|
|||||||||||||||
|
 | O lume ce se scurge-n ideal... | |
|
||
|
|
|