|
Sara
Bine ai venit!

| Data inscrierii: 20/Feb/2009 |
| Mesaje: 5 |
|
|
 |
ÎNTOTDEAUNA CREZI CĂ MAI AI TIMP DESTUL...
Întotdeauna crezi că mai ai timp destul
Să-i dai cuiva, cândva, din dragoste, o floare,
Că mai ai timp să te oprești din drum, ca să admiri un răsărit de soare
Și indiferent ce moment s-o trăiești ca pe o sărbătoare.
Întotdeauna crezi că mai ai timp destul,
Să urmărești , cândva, cocorii ce se pierd în zare,
Că mai ai timp să-ntinzi o mână celui ce nu are
Și să-i redai în suflet, cu-un cuvânt, speranța care moare.
Întotdeauna crezi că mai ai timp destul
Să te convingi, cândva, că omenia nu are hotare,
Că mai ai timp să îți păstrezi în inimă o urmă de candoare
Și să îi ceri, oricui, dac-ai greșit cumva, iertare.
Întotdeauna crezi că mai ai timp destul
Să lupți, cândva, pentru-adevăr până la ultima suflare,
Că mai ai timp să-oferi, celui ce-ncet se stinge, un strop de alinare
Și suferinței unui biet sărman să-i dai crezare.
Dar, iată că, deodată, timpul și-a isprăvit răbdarea
Și te trezești, că nu mai ai cui dărui din dragoste o floare,
Că nu mai simți nevoia să admiri un răsărit de soare,
Că nici o clipă n-ai trăit-o ca pe o sărbătoare,
Iar ochii-ți goi nu mai zăresc cocorii ce se pierd în zare
Și realizezi că n-ai întins vreodată o mână celui ce nu are,
Că nu ai oferit cuiva vreun strop de alinare
Că n-ai luptat pentr-adevăr până la ultima suflare,
Că nimeni nu-ți redă nici ție speranța care-ți moare,
Că-n suflet nu mai ai nici urmă de candoare,
Că, de-ai greșit, cumva, nu ai la cine să-ți mai ceri iertare,
Si, că tristeții tale, nu mai e nimeni pe pământ să-i dea crezare.
|