|
vlad
Bine ai venit!

| Data inscrierii: 23/Oct/2008 |
| Mesaje: 1 |
| Localitate: bucuresti |
|
 |
Orfelina
O biata orfelina…
Tu asta esti, o stramba!
O stramba in iubire,
Far-a avea habar
De munti de flori prea arse,
De cugetari ce rar
Se vad in asta lume
Din al iubirii har.
Nu stii ce-nseamna-o vorba,
Cum pleaca si ajunge
Acolo unde tu esti,
Tu, vis incert, hoinar.
Iubesti ca si stapanii
Ce nu cunosc ce-i clipa
Pierduta-n nemurirea
De care n-au habar.
Orgolii prea pretioase
Iti sunt prea buni prieteni
Sa poti simtii doar seva
Din care-am fost creati…
O sa ramai o scunda,
O scunda in iubire
Si din a ta sortire,
Incet o sa dispar.
Lui Venus
Al marii val il simt vuind,
Si spuma se roteste-n scoici.
In nimburi de albastru-amar,
Tu vantul il mirosi si-l frangi.
De ce-i albastru?
Simplu, marea…
De ce-i amar?
Ca nu sunt eu!
………………………………….
As vrea sa ma transform in vant
Macar o vesnicie,
Sa-ti mangai parul tau sorbind
Un gram de nemurire.
“Naluca blanda”, ti-as sopti,
In parul tau de smoala!
O clipa doar de m-ai iubi,
Ar fi o dulce boala!
Eu, sunt un om, un mic banal.
Nimic din ce-ar putea sa treaca,
Prea observat in întâiul plan
Al vremii ce ne poarta.
Tu, doar fruct oprit, spun unii,
O simpla-nfierbantare…
Frumoaso, doar eu te socot
Venus iesind din mare.
Merci pentru rabdare.
|