 |
 | Nichita Stanescu |  |
|
bad biatch
Administrator
 
|
|
Nichita Stanescu (1933-1983)
Leoaicã tânãrã, iubirea ("O viziune a sentimentelor" -1964 ) Îngerul cu o carte în mânã ("Oul si sfera" -1967 ) Leoaica tânãrã, iubirea Leoaica tânãrã, iubirea mi-ai sãrit în faþã. Mã pândise-n încordare mai demult. Colþii albi mi i-a înfipt în faþã, m-a muºcat leoaica, azi, de faþã. ªi deodata-n jurul meu, natura se fãcu un cerc, de-a-dura, când mai larg, îndată ce mai aproape, ca o strângere de ape. ªi privirea-n sus þiºni, curcubeu tãiat în douã, ºi auzul o-ntâlni tocmai lângã ciocârlii. Mi-am dus mâna la sprânceanã, la tâmplã ºi la bãrbie, dar mâna nu le mai ºtie. ªi alunecã-n neºtire pe-un deºert în strãlucire, peste care trece-alene o leoaicã arãmie cu miºcãrile viclene, încã-o vreme, ºi-ncã-o vreme... ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Îngerul cu o carte în mânã Trecea un înger, pe un scaun întunecat aºezat. Trecea prin aer, liniºtit ºi mândru. Eu îl priveam de la fereastrã, cum prin ziduri trece ca prin fum. Primeºte-mi un cuvânt, strigai, tu, îngere, împins din rai de-un vânt stârnit, de-o apãsare a vreunui gând cu mult mai mare. Dar îngerul tãcea, trecea pe-un scaun negru stând, citind o carte veche, strãlucind în legãtura-i de argint, ºi grea. Trecu prin blocul nou din piaþã. Trecu prin chioºcul alãmiu al staþiunii de benzinã, abstras, divin. Primeºte-mi, îngere, strigai, paharul care-l beau, cu vin. Pâinea primeºte-mi-o ºi sarea... Mi-apasã-n coastã înserarea. Dar îngerul tãcea, trecea prin soba din odaia mea. Pe un scaun închis la culoare sta, citind o carte grea cu solzi de-argint. Când fu în dreptul meu, strigai - o, îngere venit din rai, mã lasã sã m-atârn ºi eu de scaunul tãu, de braþul tãu. Abia putui de un picior de scaun, sã m-agãþ din zbor. Astfel prin aer ºi prin ziduri cu îngerul zburam ºi eu, la fel cum fluturã în vânt mãtasa unui steag înfrint! ªi mã rãneam de-acoperiºe, de ramurile verzi, pieziºe, ºi mã izbeam de stâlpii lungi, de cabluri ºi de sârme ºi de dungi... Mã desprinsei de sus cãzând în piaþa înseratã, liniºtitã. O, el se-ndepãrta zburând, prin aer ºi prin ziduri strãbãtând cu cartea-n mâini, citind cu patimã necontenitã. O, el se-ndepãrta ºi eu tot mai vroiam sã-l vãd, prin searã. ...Dar el s-a dus alunecând, împins în rai ca de un vânt, sau, poate, de-apãsarea unui gând cu mult mai mare. |
|||||||||||
|
_________________ [url=http://forumulscriitoriloramatori.myforum.ro/regulamentul-acestui-forum-vt2.html]Regulamentul forumului[/url]
|
|||||||||||||
 |
| |
|
Superhero
Membru junior
 
|
|
Balada motanului
Motan m-aº fi dorit sã fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare ºi musteþe lungi, c-un ochi verzui ºi-un ochi cãprui. La ora când târâº-grãpiº zãpada nopþii se adunã eu, cocoþat pe-acoperiº, sã urlu a pustiu la lunã. ªi-atuncea, ºapte gospodine sã dea cu bolovani în mine ºi sã mã-njure surd, de Domnul, cã le-am stricat, urlând, tot somnul. De sus, din vârful sãptãmânii, sã le rânjesc urlat, scârbos: iubesc doar locul nu stãpânii, precum fac câinii pentr-un os. ªi iarãºi ºapte gospodine sã dea cu bolovani în mine, iar eu sã urlu, urlu-ntruna atât cât n-o apune luna. Motan m-aº fi dorit sã fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare ºi musteþe lungi c-un ochi verzui ºi-un ochi cãprui. Când zorii ziua o deznoadã sã mã tot duc, sã mã tot duc ºi tinicheaua prinsã-n coadã s-o zdrãngãnesc pe strãzi, nãuc. Jegos ºi obosit, apoi, cu maþele în liturghie, sã mã adun, sã mã-ncovoi prin albiturile-n frânghie. Ca-n faþa unui ºobolan spinarea sã mi-o fac colan sã scuip, sã scuip ºi-n urmã iar hai-hui sã plec pe strãzi, hoinar. Pisicile de prin vecini sã le gonesc pe la pricini, sã-mi fete fiecare-un pui c-un ochi verzui ºi-un ochi cãprui. Iar când o fi uitat sã mor la cârciuma din mahala sorbitã-n calea pumnilor posircã acrã viu sã stea. "Hei... viaþã, viaþã... ieºi din cort hai, pune-mi-te iar pe danþ... te uitã... zace colo-n ºanþ motanul mort, motanul mort..." |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
just_andra
Membru recent
 
|
|
Cântec de dor
Mã culcasem lângã glasul tãu. Era tare bine acolo ºi sânii tãi calzi îmi pãstrau tâmplele. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Poate ceva despre crengile ºi apele care þi-au cutreierat nopþile. Sau poate copilãria ta care a murit undeva, sub cuvinte. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Mã jucam cu palmile în zulufii tãi. Erau tare îndãrãtnici ºi tu nu mã mai bãgai de seamã. Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai. Poate doar aºa, de tristeþea amurgurilor. Ori poate de drag ºi de blândeþe. Nu-mi mai amintesc de ce plângeai. Mã culcasem lângã glasul tãu ºi te iubeam. decembrie 1956 |
|||||||||||
|
_________________ [URL=http://imageshack.us]  [/URL]
smile...is a beautiful day.. 
|
|||||||||||||
|
 | Nichita Stanescu | |
|
||
|
|
|