FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Mesagerul

Trimis: 03/03/2011 11:01

Se certase urat in ziua aceia, mult prea urat, si acum sentimente de vina si rusine amestecate cu manie nepotolita clocoteau in inima ei. Oare se poate ca intr-o clipa de nechibzuinta o casnicie de ani de zile sa se prabuseasca in ruina?! Ar fi vrut sa-si vada sotul care tocmai o parasise luind in graba doar un gemantan cu haine sa vina inapoi, dar nu ca sa-si ceara iertare pentru vorbele jicnitoare pe care i le spuse si mai degraba pentru ai mai spune inca vreo zece mi de cuvinte usturatoare inca nerostite si mai apoi sa-l poata ierta.
Un ciocanit concis dar hotarat o destepta la realitate. Obrajii i se imbujora din nou, langa usa de la intrare vazu o pereche de pantofi ai sotului si gandindu-se ca se intoarse dupa ei, puse mana pe clanta usii si o deschise cu manie. Era pregatita sa inceapa "conferinta" cu un: "ce mai cauti aici?!"
In fata usi astepta un barbat inalt cu fata senina si privirea blanda si sclipitoare, care fara sa-i pese de mania femeii o intreba pe un ton cald care aducea a mustrare parinteasca;
-Mai locuieste Isus in casa aceasta?
Intrebarea cazu ca un traznet si pentru moment femela se pierdu cu firea si facu speriata un pas inapoi, se dezmetici rapid si deschise usa mai tare ca sa poata vedea mai bine pe cel care-i puse o asemenea intrebare. Dar in fata usi nu mai era nimeni, un fior rece o strabatu din cap pana-n picioare, facu cativa pasi spre scari ca sa vada macar o umbra sau un zgomot de pasi furisandu-se pe langa parete, dar o liniste stranie se asternuse pretutindeni, se cutremura din nou si un tremur usor puse stapanire pe trupul ei. Se intoarse grabita in apartament si in urma incuie usa, obosita se tranti intr-un fotoliu, cu privirea pierduta si gandurile risipite aiurea prin spatiu si timp.
A fost o vreme in viata lor cand s-au iubit cu adevarat, cand si-au jurat iubire pe vecie si si-au promis unul altuia stelele de pe cer,- nu stiau ca si stelele palesc in vapaia soarelui-. Cum s-au dus toate ca un vis, iar Isus, ...da pe Isus i-l pierduse pe nesimtite in anii care au trecut. Facuse cu ani in urma un legamat ca-si va urma sotul pana la moarte, iar acum era gata sa-si calce legamantul. Facuse de întocmai legamnt ca-L va urma pe Isus toata viata, si acum trezita la realitate isi vazu legamintele calcate in picioare si viata naruindu-se. La inceput l-a urmat din toata inima si se bucura de o partasie sfanta in prezenta Lui, avuse parte si de multe alte bucurii, Of! cum s-au dus toate. A mers bine pana in ziua cand l-a intalnit pe el, iubirea vietii cum i-i zicea ea, s-a indragostit repede si fara speranta de scapare, un foc nestapanit ii cuprinse intreaga fiinta. In zadar au fost vorbele parintilor si multele sfaturi care le-a primit, ce mai conta ca iubitul ei e necredincios, oare nu este iubirea o flacara a Domnului!?
A fost frumos la inceput , ca o leganare pe o mare linistita sub un soare molcom, dar mult prea curand valurile s-au ridicat amenintatoare si soarele a inceput sa dogoreasca cu putere. S-au descurcat cum au putut, au umblat incoace si incolo dupa ajutor dar inspre Dumnezeu nu si-au intors fata. E adevarat, a incercat de cateva ori sa indrepte pasii sotului spre Dumnezeu dar s-a lovit intotdeauna de impotrivirea lui hotarata si in cele din urma a cedat, iar cu momentul a renuntat si ea la rugaciune si adunare. Ce ar fi putut raspunde la intrebarea care i-a fost pusa? Un suvoi de lacrimi ii brazda fata si un suspin din adancul fiinte rabufni inafara.
Dumnezeu nu o uitase nici o clipa, ca-ci ce alceva ar fi putut insemna acea prezenta misterioasa la usa ei, cine alcineva decat un mesager din cer fusese trimis ca sa-i aduca aminte ca Dumnezeu inca o iubea, o! si cat o iubea. Se prabusi cu fata scaldata in lacrimi pe genunchi si printre suspine isi varsa tot amarul inaintea lui Dumnezeu cerandu-I iertare pentre neascultare ei si totodata rugandu-L cu durere in suflet sa-i aduca sotul inapoi si sa-l faca un om credincios.

*
A doua zi , dimineata o gasi cu lacrimile uscate pe obraz, dar ceva se schimbase, cu toate ca totul parea neschimbat. nu mai era singura, acolo in inima ei amaraciunea era amestecata cu bucurie si peste toate durerile era pus balsam vindecator. Mania se scurse lin in apele uitarii si razele unui soare mult mai stralucitor decat cel de pe cer, trona acum in inima ei. Un ciocanit timid in usa de la intrare facu sa treaca prin trupul ei un nou fior, dar nu de spaima ci mai degraba o cercetare sfanta venita de sus. Se indrepta sfioasa spre usa si se uita prin vizor; un barbat inalt, cu fata plansa si parul valvoi astepta infrigurat. era prea mult, nu-i venea sa creada era chiar sotul ei. Deschise usa grabita si se arunca in bratele lui. Cu ochii spalati de multele lacrimi barbatul ii sopti ;
-Te rog mult sa ma ierti pentru tot ce ti-am gresit vreodata, azi seară Dumnezeu de care am fugit toata viata mea mi-a vorbit in vis. De astazi inainte tu si numai tu vei fi iubirea viatii mele, iar Dumnezeu pentru totdeauna Dumnezeul meu. Intr-o imbratisare sfanta isi plecara amandoi genunchii, si de data aceasta cu lacrimi de bucurie, aduse o rugaciune de multumire lui Dumnezeu asa cum nu mai facuse niciodata.
Nevazut dar intotdeauna prezent, Duhul lui Dumnezeu le aduse aminte de fagadunta Lui
Isaia 49:15 Poate o nevastă să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip: