FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Matei Morus

Trimis: 02/02/2013 01:24

Scârțâituri

Scârțâituri de blues
îmi ard somnolența;
făcându-mă dintr-o matrioșka-
un om mai puțin beat.

Mă feresc de “Țiganiada” copiilor,
sădită, udată, iubită, stricată
cu muci verzi de ungiile false ale răposatului frate mare,
mare cât un gând.
Gând plastic, vrei ca și noi să cântăm fals?
…
La concertul muzelor,
murdar de salivă stau în ultimul rând,
curat de lacrimi strig „BIS”!
Îngerii ăia,
de n-ar avea chitare, clape, tobe
și un Amin defect-
noi nu ne-am mai ruga.

BIS! Mai un BIS!
Aprindeți-mi țigara cu o scârțâitură!

Trimis: 10/02/2013 22:27

Matei Morus a scris:

Scârțâituri

Scârțâituri de blues
îmi ard somnolența;
făcându-mă dintr-o matrioșka-
un om mai puțin beat.

Mă feresc de “Țiganiada” copiilor,
sădită, udată, iubită, stricată
cu muci verzi de ungiile false ale răposatului frate mare,
mare cât un gând.
Gând plastic, vrei ca și noi să cântăm fals?
…
La concertul muzelor,
murdar de salivă stau în ultimul rând,
curat de lacrimi strig „BIS”!
Îngerii ăia,
de n-ar avea chitare, clape, tobe
și un Amin defect-
noi nu ne-am mai ruga.

BIS! Mai un BIS!
Aprindeți-mi țigara cu o scârțâitură!

Citind poezia ta am avut impresia , ciudata desigur, ca in spatele versurilor s-ar putea ascunde Caragiale. smile

Am regasit stilul sau ironic si haios in acelasi timp, pentru ca in ciuda imaginilor neplacute pe care mi le-am inchipuit, mi s-a parut haioasa poezia ta. In sensul bun. Oricum, se poate datora si starii mele nevrotice prin care trec acum. Tot ce se poate.
Nu ma bag sa comentez mai mult decat sentimentele pe care le-am avut, pentru ca nu sunt un fan al rimei albe, deci nu am studiat-o, deci nu-mi permit.

Dar pentru mine, o necunoascatoare, a fost o poezie buna.

Totusi, curiozitate, ce anume te-a facut sa creezi acele imagini mai putin placute, daca stai sa le iei asa cum au fost asternute pe "hartie"?

Trimis: 15/02/2013 00:57

bad biatch a scris:

Citind poezia ta am avut impresia , ciodata desigur, ca in spatele versurilor s-ar putea ascunde Caragiale. smile

Am regasit stilul sau ironic si haios in acelasi timp, pentru ca in ciuda imaginilor neplacute pe care mi le-am inchipuit, mi s-a parut haioasa poezia ta. In sensul bun. Oricum, se poate datora si starii mele nevrotice prin care trec acum. Tot ce se poate.
Nu ma bag sa comentez mai mult decat sentimentele pe care le-am avut, pentru ca nu sunt un fan al rimei albe, deci nu am studiat-o, deci nu-mi permit.

Dar pentru mine, o necunoascatoare, a fost o poezie buna.

Totusi, curiozitate, ce anume te-a facut sa creezi acele imagini mai putin placute, daca stai sa le iei asa cum au fost asternute pe "hartie"?

Multumesc foarte mult pentru aprecieri, m-ai motivat sa mai postez pe forumul acesta. Sa stii ca eu practic detest rima alba, adica nu citesc cu placere poezii cu rima alba. Ironic, depind de ea chiar destul de mult ca scriitor amator. Marele avantaj ii ca ideile si imaginatia nu-s limitate de elementele de prozodie celebre noua, insa poate sa scada mult din "gustul" fluxului general.

In legatura cu acea curiozitate pe care o ai, eu n-am cum sa-ti explic printr-un mod mai sincer si direct decat acesta: cand vad ma intreb ce vad, cand scriu ma intreb ce simt si numai apoi ma intreb ce am scris. Acele imagini sunt numai fragmente poetizate si amestecate ale unor decoruri vulgare provenite dintr-o viata simpla.

Trimis: 16/02/2013 14:35

[quote="Matei Morus"]

bad biatch a scris:

Multumesc foarte mult pentru aprecieri, m-ai motivat sa mai postez pe forumul acesta. Sa stii ca eu practic detest rima alba, adica nu citesc cu placere poezii cu rima alba. Ironic, depind de ea chiar suficient de mult ca scriitor amator. Marele avantaj ii ca ideile si imaginatia nu-s limitate de elementele de prozodie vestite noua, insa poate sa scada mult din "gustul" fluxului general.

In legatura cu acea curiozitate pe care o ai, eu n-am cum sa-ti explic printr-un mod mai sincer si direct decat acesta: cand vad ma intreb ce vad, cand scriu ma intreb ce simt si numai apoi ma intreb ce am scris. Acele imagini sunt numai fragmente poetizate si amestecate ale unor decoruri vulgare provenite dintr-o viata simpla.

Imi pare rau ca aud asta.
Nu prea exista termenul de "rima alba", ci mai degraba vers alb.
Cat despre detestat, te-as sfatui sa nu te grabesti cu concluziile. :-)

Este greu sa scrii in vers alb, cu termeni simpli si sa transformi banalul in imagini surprizator-placute. Ti-as sugera niste nume de autori care scriu uimitor in vers alb!
Nu am nimic cu poezia in vers clasic, o citesc cu placere, dar mi se strange inima cand aud o astfel de respingere categorica fata de poezia in vers alb.
O sa iti dau doar un exemplu:

mă plimb noaptea pe străzile moi și nimic mai mult
am impresia că sunt un copil și țin de mână un părinte foarte înalt care se pierde printre nori
nimeni nu știe dar uraganul despre care se vorbește la meteo
uraganul arătat de bățul lung crem
iese din oasele mele ca o ghiulea răvășind foile crainicului
oasele mele îndepărtate de inimă căreia i-am făcut la revedere cu mâna
într-o gară din aprilie

Este un fragment din poezia "Starea de a fi" de Stefan Alexandru Ciobanu.

Trimis: 19/02/2013 00:40

Iti multumesc pentru sfat, voi incerca sa tin cont de el. Oricum, ii total o parere subiectiva si irelevanta, respect si stilul versului liber. Aceasta poezie ii un pic mai vulgara, deci imi cer scuze pentru cuvintele si imaginile mai neplacute.

Cancer

Puls lent,
mâini de de pluș peste tot mă alintă;
tot mai lent.
Ceva-i stricat, tumoarea mă gâdilă la creier-
râd, fiindcă propaganda-i ieftină și moartea-i gratis.
Ucide-mă odată, sunt deja în întârziere.

Ursuleții se masturbează în jurul patului-
trei asistente curăță mizeria.
Hei, dragă!
A început din nou să doară.
Îndulcește-mi sufletul cu morfină!

Ați plecat deja? Totul lipsește, mi-e milă de aer.
Să respir doar pentru mine?
Dependent de ciuperci cu purici, doza a fost prea mică.
Hei, cu**o!
… măcar au lăsat televizorul aprins.

„Caz SINISTRU în XYXX.
Mama și bebeluș, morți în sala de nașteri.”

Învață să plângi ca un copil
încă uns de iluzii cancerigene;
spitatul va fi până la urmă gol.

Trimis: 19/02/2013 01:12

Matei Morus a scris:

Iti multumesc pentru sfat, voi incerca sa tin cont de el. Oricum, ii total o parere subiectiva si irelevanta, respect si stilul versului liber. Aceasta poezie ii un pic mai vulgara, deci imi cer scuze pentru cuvintele si imaginile mai neplacute.

Cancer

Puls lent,
mâini de de pluș peste tot mă alintă;
tot mai lent.
Ceva-i stricat, tumoarea mă gâdilă la creier-
râd, fiindcă propaganda-i ieftină și moartea-i gratis.
Ucide-mă odată, sunt deja în întârziere.

Ursuleții se masturbează în jurul patului-
trei asistente curăță mizeria.
Hei, dragă!
A început din nou să doară.
Îndulcește-mi sufletul cu morfină!

Ați plecat deja? Totul lipsește, mi-e milă de aer.
Să respir doar pentru mine?
Dependent de ciuperci cu purici, doza a fost prea mică.
Hei, cu**o!
… măcar au lăsat televizorul aprins.

„Caz SINISTRU în XYXX.
Mama și bebeluș, morți în sala de nașteri.”

Învață să plângi ca un copil
încă uns de iluzii cancerigene;
spitatul va fi până la urmă gol.

Imi pare rau, oricat mi-ar placea sa las autorul sa se exprime liber, am cenzurat putin din poezia ta.

Sunt niste imagini foarte greu de digerat cele pe care le oferi tu. Excepțional de dure in opinia mea si care altereaza ideea puritatii pe care mi-o formasem in minte , asociata de exemplu, ursuletilor . As vrea sa vad si o alta latura a creativitatii tale, mai insorita.

Pentru ca in zilele astea, mohorate si asa, imi este greu sa citesc ce scrii tu, fara sa ma simt prost :-|

Trimis: 19/02/2013 01:15

[quote="raluk"]

Matei Morus a scris:

bad biatch a scris:

Multumesc teribil de mult pentru aprecieri, m-ai motivat sa mai postez pe forumul acesta. Sa stii ca eu practic detest rima alba, adica nu citesc cu placere poezii cu rima alba. Ironic, depind de ea chiar îndeajuns de mult ca scriitor amator. Marele avantaj ii ca ideile si imaginatia nu-s limitate de elementele de prozodie cunoscute noua, insa poate sa scada mult din "gustul" afluxului general.

In legatura cu acea curiozitate pe care o ai, eu n-am cum sa-ti explic printr-un mod mai sincer si direct decat acesta: cand vad ma intreb ce vad, cand scriu ma intreb ce simt si numai apoi ma intreb ce am scris. Acele imagini sunt numai fragmente poetizate si amestecate ale unor decoruri vulgare provenite dintr-o viata simpla.

Imi pare rau ca aud asta.
Nu prea exista termenul de "rima alba", ci mai degraba vers alb.
Cat despre detestat, te-as sfatui sa nu te grabesti cu concluziile. :-)

Este greu sa scrii in vers alb, cu termeni simpli si sa transformi banalul in imagini surprizator-placute. Ti-as sugera niste nume de autori care scriu minunat in vers alb!
Nu am nimic cu poezia in vers clasic, o citesc cu placere, dar mi se strange inima cand aud o astfel de respingere categorica fata de poezia in vers alb.
O sa iti dau doar un exemplu:

mă plimb noaptea pe străzile moi și nimic mai mult
am impresia că sunt un copil și țin de mână un părinte extraordinar de înalt care se pierde printre nori
nimeni nu știe dar uraganul despre care se vorbește la meteo
uraganul arătat de bățul lung crem
iese din oasele mele ca o ghiulea răvășind foile crainicului
oasele mele îndepărtate de inimă căreia i-am creat la revedere cu mâna
într-o gară din aprilie

Este un fragment din poezia "Starea de a fi" de Stefan Alexandru Ciobanu.

Nu contest faptul ca ceea ce ai zis tu, Raluk , este adevarat. Niciodata nu trebuie sa spunem niciodata.

Interventia mea este de cu totul alta natura, ca sa nu lasam lucrurile in aer: exista "rima alba" si "vers liber", care sunt unul si acelasi, dare care nu se amesteca intre ele (n.r. ca formă ma refer)

In consecinta, Matei Morus s-a exprimat corect.

Si acum... Sa facem pace! :-D

Trimis: 20/02/2013 00:27

Mi-a fost mai greu sa gasesc ceva mai insorit in notitele mele, dar am reusit sa gasesc ceva mai putin neplacut, avand mai mult o aroma de regret...

Ce-i sacru

Un ceai amestecat cu cola,
un bourbon lispit de minute,
un somn de vise nespălate,
cucrubeu de culori croșetate-
totul în biserică se plictsește.

Cronicari de prostă calitate,
preoți minus sutană,
cu saliva omului-satană,
m-au botezat pe-un nufăr;
un păun ne-au filmat.
Sărutul a fost prea acru,
cred că am uitat ce-i sacru.

Trimis: 20/02/2013 02:47

Matei Morus a scris:

Mi-a fost mai greu sa gasesc ceva mai insorit in notitele mele, dar am reusit sa gasesc ceva mai putin neplacut, avand mai mult o aroma de regret...

Ce-i sacru

Un ceai amestecat cu cola,
un bourbon lispit de minute, -> lipsit
un somn de vise nespălate,
cucrubeu de culori croșetate- -> curcubeu
totul în biserică se plictsește. - plictiseste
-> nu cred ca are impactul dorit acest vers, dar parca suna mai puternic si are si inteles, pt mine cel putin (iarta-mi lipsa de imaginatie) "tonul din biserica ne plictiseste" (nota: nu sunt de acord oricum nici cu ideea de vers sugerata de mine, e un sub sensibil,dar de dragul artei...)

Cronicari de prostă calitate, -> proastă
preoți minus sutană,
cu saliva omului-satană,
m-au botezat pe-un nufăr;
un păun ne-au filmat.
Sărutul a fost prea acru,
cred că am uitat ce-i sacru.

Anumite pasaje din poezia ta se leaga, cum ar fi versurile 2 si 3 din a 2-a strofa, insa altora, nu le gasesc logica.
Am incercat, deseori, sa ma straduiesc sa descifrez si mintile mai "intunecate" si pe unii am reusit sa ii citesc cu succes. Bacovia a fost sumbru, Poe a fost sumbru, si i-am percutat. La tine imi este greu
Se intampla deseori, sa ai f numeroase idei, si sa nu iti poti stapani șuvoiul de imaginatie, sa scri in continuu. Cu toate acestea, dupa ce ai terminat, trebuie cel putin de 2 ori sa revizuiesti. Tu simti ceea ce scri, asigura-te ca si cel care citeste simte.

Nu doresc sa par eu mare critic, ti-o spun din postura intai de om, apoi de cititor.

Poate ti se pare ca am tabarat pe tine, doar ca observ potential acolo. Trebuie sa fi si tu dispus sa evoluezi. Anunta-ma cum stam! Spor!

Trimis: 24/02/2013 17:19

bad biatch a scris:

Anumite pasaje din poezia ta se leaga, cum ar fi versurile 2 si 3 din a 2-a strofa, insa altora, nu le gasesc logica.
Am incercat, deseori, sa ma straduiesc sa descifrez si mintile mai "intunecate" si pe unii am reusit sa ii citesc cu succes. Bacovia a fost sumbru, Poe a fost sumbru, si i-am percutat. La tine imi este greu
Se intampla deseori, sa ai f multe idei, si sa nu iti poti stapani debitul de imaginatie, sa scri in continuu. Cu toate acestea, dupa ce ai terminat, trebuie cel putin de 2 ori sa revizuiesti. Tu simti ceea ce scri, asigura-te ca si cel care citeste simte.

Nu vor sa par eu mare critic, ti-o spun din postura intai de om, apoi de cititor.

Poate ti se pare ca am tabarat pe tine, doar ca observ potential acolo. Trebuie sa fi si tu dispus sa evoluezi. Anunta-ma cum stam! Spor!

Voi tine cont de sfat, mi-e rusine mai mult de greselile pe care le-am facut, eram obosit si neatent. Ai in mare parte dreptate, imaginile din poezie sunt in ceata, insa exista ceva acolo, n-am vrut sa fie ceva clar, fiindca ii mai mult ceva personal. Titlul original, "Nunta", a fost cam sec. Oricum, am reusit sa termin ceva mai lung, asa ca am impartit poezia data in mai multe parti...

Dalii hebefrenice

I.
Acoperit de polei în temnița
ce sub mănăstire zace mă plictisesc,
măicuțele îmi recită poezii
de pe vremea scufundată în amurgul poeziei moarte,
poezii depsre flori .

Încolțit de beton, buruieni din argint-
frumusețea nu mai e sigură cică,
însă tremur, pot să mai aștept,
florile tânjesc după culoare,
eu n-am învățat să colorez.
II.

Într-o zi de slujbă de doliu,
blestemată cu o mie de plânsete
după Fecioare Maria desigur,
cu dor de patimi, de ode deochiate, mă întreb:
în grădină găsi-voi oare raza
lebedelor triste ale Afroditei?

Urechi astupate de humus,
inimă zgâriată de spini;
aud cum fumează pământul…
tușesc, dar mă simt sănătos,
de praful pivniței sunt departe.
II.5

Grădina Domnului e umplută de psihopați iluminați,
toată mulțimea uită de flori.
Un buchet de moașe o va mulțumi pe doamna mea.
II.6

Trandafiri, orhidee și lalele;
desigur, ghiocei din inimi grele,
glasuri tinere le mai și udă,
dorind să miroasă din a lor trudă,
se roagă la lună, uită de abator,
pe fronturi de sânge și cerneală
rostesc “mai am un solitar dor.”

Trimis: 24/02/2013 17:28

II.7

Târându-mă prin alei negre,
culoare îndrăgite de apusuri.
Părinți în costume croșetate
își șterg nasul cu perle negre.
Sfinții nu m-au însoțit afară,
sunt trase în țeapă jucăriile lor,
înjurându-l pe Helios,
se ascund în cavou,
plimbările lor umplă zidul plângerii cu slova:
“Les Fleurs du mal”.
II.8

Singur, exilat de apostoli
caut printre flori dadaiste
o geam mută de fantome homosexuale-
buruieni prefăcute în zâne,
sădite în pământul destinat asfaltării,
stropite cu pitici de grădină…
aU,aU,
bAu,bAu,
sau,sau,sau,
cuvinte stricate,
cuvinte blestemate,
larve minunate,
canabis sureal,
mințit de fundal,
sufocați de păr sirian,
am uitat de visul bohemian.
II.9
litere minuscule peste tot mă bântuie
încerc să joc golf solitar cu umbra soacrei
mă prefac în oaie chiar și îndată ce vreau să mușc
ca să fiu excitat de critici
lumina ce nu va ieși niciodată din prezervativ
prea timidă
prea timidă
de întunericul din p**-
da, da, vreau să mă joc cu p*-
la, la, la, la mătușa lui Hristos
fumegă peste tot persoana a II-a singular
corul tăcut ajută la cea mai masivă orgie
din ultima secundă
știu că puzzle-ul îi deja complet
de ce nu vrei acolo un „-et”
- mi-e dor de flori.

II.99
Aștept ulterior simfonii de nai;
pentru doamna mea un buchet de dalii.
Maria, tu fecioară lin strigai:
“zâmbetul, dar perfect de funeralii”.

Trimis: 25/02/2013 08:37

Dalii hebefrenice

I.
Acoperit de polei în temnița
ce sub mănăstire zace mă plictisesc,
măicuțele îmi recită poezii
de pe vremea scufundată în amurgul poeziei moarte,
poezii depsre flori .

Încolțit de beton, buruieni din argint-
frumusețea nu mai e sigură cică,
însă tremur, pot să mai aștept,
florile tânjesc ulterior culoare,
eu n-am învățat să colorez.
II.

Într-o zi de slujbă de doliu,
blestemată cu o mie de plânsete
după Fecioare Maria desigur,
cu dor de patimi, de ode deochiate, mă întreb:
în grădină găsi-voi oare raza
lebedelor triste ale Afroditei?

Urechi astupate de humus,
inimă zgâriată de spini;
aud cum fumează pământul…
tușesc, dar mă simt sănătos,
de praful pivniței sunt departe.
II.5

Grădina Domnului e plină de psihopați iluminați,
toată mulțimea uită de flori.
Un buchet de moașe o va mulțumi pe doamna mea.
II.6

Trandafiri, orhidee și lalele;
desigur, ghiocei din inimi grele,
glasuri tinere le mai și udă,
dorind să miroasă din a lor trudă,
se roagă la lună, uită de abator,
pe fronturi de sânge și cerneală
rostesc “mai am un singur dor.”

Pentru început, bine ai venit pe forum!

Acum, în legătură cu ultima ta poezie. Mi-ar plăcea, în cazul în care crezi că e de cuviinţă, dacă ai renunţa la anumite cuvinte/ elemente/ sintagme explicative.
Vezi tu, dacă nu ai introduce rima ici-colo, poezia ta ar putea fi extraordinar de bine proză. ˝Acoperit de polei, în temnița ce sub mănăstire zace, mă plictisesc. Măicuțele îmi recită poezii de pe vremea scufundată în amurgul poeziei moarte. Poezii depsre flori.˝ etc.

Şi minus să păcătuiesc cu ceva, spun că poezia ta arată mai bine ca proză. Ai nişte imagini, dacă nu originale, cel puţin extrem de sugestive.

Mai departe, prin ˝elemente explicative˝ sau buruieni poetice, mă refer la prepoziţii, la conjuncţii, la cuvinte de tipul ˝azi, mâine, seara, dimineaţa, aici, dincolo, sub, deasupra, pentru că, fiindcă, deoarece, din, etc.˝ Bineînţeles, utilizarea lor, în anumite contexte, este mai mult decât necesară. Dar, de cele mai numeroase ori, este prescris să fie ocolite în poezie. Încearcă, pe lângă mesaj, să impui puţin abstract, ambiguitate, particularitate, originalitate, versului tău. Lasă-ţi poezia să respire, evită enumerările scutit de impact, evită imaginale utilizate de poeţii romantici, dacă nu aduci ceva nou, evită semnele de punctuaţie, evită rima dacă nu dă un ton aparte, într-un moment bine ales, poeziei, evită ˝clişeul˝. Foloseşte cuvinte simple pentru a exprima idei măreţe. Foloseşte cuvinte simple pentru a spune poveşti de toate zilele, dar într-o manieră personală, inovatoare.

O să încerc, mai târziu puterile mele actuale:

1.

˝acoperit de polei temniță plictiseală
măicuţele îmi recită poezii
scufundate în moarte
poezii despre flori

frumusețea nu mai e sigură
tremur ştiu (mai) aștept
florile tânjesc pe urmă tentă
(n-am învățat să colorez/) = eu nu ştiu nimic dincolo de cuvânt˝

Şi aşa mai departe!

Trimis: 26/02/2013 00:43

Ionut Petraru a scris:

Acum, în legătură cu ultima ta poezie. Mi-ar plăcea, în cazul în care crezi că e de cuviinţă, dacă ai renunţa la anumite cuvinte/ elemente/ sintagme explicative.
Vezi tu, dacă nu ai introduce rima ici-colo, poezia ta ar putea fi foarte bine proză. ˝Acoperit de polei, în temnița ce sub mănăstire zace, mă plictisesc. Măicuțele îmi recită poezii de pe vremea scufundată în amurgul poeziei moarte. Poezii depsre flori.˝ etc.

Şi fără să păcătuiesc cu ceva, spun că poezia ta arată mai bine ca proză. Ai nişte imagini, dacă nu originale, cel puţin foarte sugestive.

Mai departe, prin ˝elemente explicative˝ sau buruieni poetice, mă refer la prepoziţii, la conjuncţii, la cuvinte de tipul ˝azi, mâine, seara, dimineaţa, aici, dincolo, sub, deasupra, pentru că, fiindcă, deoarece, din, etc.˝ Bineînţeles, întrebuințarea lor, în anumite contexte, este mai mult decât necesară. Dar, de cele mai multe ori, este recomandat să fie ocolite în poezie. Încearcă, pe lângă mesaj, să impui puţin abstract, ambiguitate, particularitate, originalitate, versului tău. Lasă-ţi poezia să respire, evită enumerările fără impact, evită imaginale utilizate de poeţii romantici, dacă nu aduci ceva nou, evită semnele de punctuaţie, evită rima dacă nu dă un ton aparte, într-un clipă bine ales, poeziei, evită ˝clişeul˝. Foloseşte cuvinte simple pentru a exprima idei măreţe. Foloseşte cuvinte simple pentru a spune poveşti de toate zilele, dar într-o manieră personală, inovatoare.

O să încerc, mai târziu puterile mele actuale:

1.

˝acoperit de polei temniță plictiseală
măicuţele îmi recită poezii
scufundate în moarte
poezii despre flori

frumusețea nu mai e sigură
tremur ştiu (mai) aștept
florile tânjesc ulterior culoare
(n-am învățat să colorez/) = eu nu ştiu nimic dincolo de cuvânt˝

Şi aşa mai departe!

Sunt recunoscător pentru critică, însă nu pot să spun că voi lua în seamă chiar tot. Nu sunt un adept al stilului pe care-l promovezi tu, dar și alții. Îi o chestie legată de gust. Mă atrage mai mult vulgaritatea simbolistică ordonată a unor imagini simple. Recunosc, ai dreptate în privința faptului că m-am cam înclinat spre romantism, dar totul a fost pentru temă. Sunt mai curios de părerea ta referitoare la restul poeziei. (referitor la întâia strofă, îi făcută așa pentru a respecta un tipar prezent în poezie)

Trimis: 26/02/2013 13:52

Matei Morus,ti-am "vizionat"poezia Cancer ca pe-o secventa horror(esti fan cumva?)cu viata intinsa pe-un pat sordid de spital , supusa unei vivisectii.
Ai creat imagini,nelipsite de talent scriitoricesc,parca totusi prea negre de citit ziua si rememorat noaptea sau viceversa.....asadar, o sugestie de la un profan:indulceste-ti subtil amarul poeziilor.
Sa ai o zi senina!

Trimis: 26/02/2013 15:54

CRIN a scris:

Matei Morus,ti-am "vizionat"poezia Cancer ca pe-o secventa horror(esti fan cumva?)cu viata intinsa pe-un pat sordid de spital , supusa unei vivisectii.
Ai creat imagini,nelipsite de talent scriitoricesc,parca totusi prea negre de citit ziua si rememorat noaptea sau viceversa.....asadar, o sugestie de la un profan:indulceste-ti subtil amarul poeziilor.
Sa ai o zi senina!

Mulțumesc pentru sugestie, mă bucur că "mi-ai vizionat" poezia și da, sunt un fan al genului horror, grotesc.

Trimis: 26/02/2013 21:02

[quote="Matei Morus"]

Ionut Petraru a scris:

Sunt recunoscător pentru critică, însă nu pot să spun că voi lua în seamă chiar tot. Nu sunt un adept al stilului pe care-l promovezi tu, dar și alții. Îi o chestie legată de gust. Mă atrage mai mult vulgaritatea simbolistică ordonată a unor imagini simple. Recunosc, ai dreptate în privința faptului că m-am cam înclinat spre romantism, dar totul a fost pentru temă. Sunt mai curios de părerea ta referitoare la restul poeziei. (referitor la prima strofă, îi creată așa pentru a respecta un tipar prezent în poezie)

Matei, eu nu sunt adeptul unui anume stil de poezie. Nu mă pot pronunţa strict, cum nici nu pot critica/judeca drastic ceea ce scriu ceilalţi. Poezia persistă poezie, nu contează cum o scrii, ce eșantioane urmezi etc. De obicei, atunci când mă opresc să dau sfaturi, încerc să ajut cu tehnica, cu eliberarea limbajului, cu aşezarea versului. Imaginile artistice/ metaforele/ simbolistica ţin de gustul scriitorului, mai târziu cum bine ai remarcat şi tu.

Poezia ta, într-adevăr, urmează un subiect care e nevoit să îmbrăţişeze romantismul. Imaginile folosite de tine, nu în totalitate, bineînţeles, sunt diferite. Îmi place că încerci să dai credit, în acelaşi timp, mai multor genuri de poezie: romantică, simbolistă, modernistă şi postmodernistă.

Cu toate acestea, te sfătuiesc să lucrezi mai mult pe text. Nu neapărat după ce capeţi o critică, ci ulterior ce reciteşti textul şi te pui în locul mai multor categorii de receptori. Trebuie să găseşti cheia care să deschidă cele mai multe inimi, iar asta depinde de felul cum aşezi cuvântul.

Important este să scrii şi să laşi cât mai mulţi oameni să citească, să afli cât mai numeroase păreri. Evoluţia va veni excluzând să îţi dai seama.

Trimis: 26/02/2013 21:34

Ionut Petraru a scris:

Matei, eu nu sunt adeptul unui anume stil de poezie. Nu mă pot pronunţa strict, cum nici nu pot critica/judeca drastic ceea ce scriu ceilalţi. Poezia rămâne poezie, nu contează cum o scrii, ce eșantioane urmezi etc. De obicei, atunci când mă opresc să dau sfaturi, încerc să ajut cu tehnica, cu eliberarea limbajului, cu aşezarea versului. Imaginile artistice/ metaforele/ simbolistica ţin de gustul scriitorului, mai târziu cum bine ai remarcat şi tu.

Poezia ta, într-adevăr, urmează un subiect care e nevoit să îmbrăţişeze romantismul. Imaginile utilizate de tine, nu în totalitate, bineînţeles, sunt diferite. Îmi place că încerci să dai credit, în acelaşi timp, mai multor genuri de poezie: romantică, simbolistă, modernistă şi postmodernistă.

Cu toate acestea, te sfătuiesc să lucrezi mai mult pe text. Nu neapărat după ce capeţi o critică, ci pe urmă ce reciteşti textul şi te pui în locul mai multor categorii de receptori. Trebuie să găseşti cheia care să deschidă cele mai numeroase inimi, iar asta depinde de felul cum aşezi cuvântul.

Important este să scrii şi să laşi cât mai mulţi oameni să citească, să afli cât mai multe păreri. Evoluţia va veni scutit de să îţi dai seama.

De asta chiar voi prinde cont și îți mulțumesc cu o veritabilă sinceritate.

Trimis: 01/03/2013 23:45

Portret

Lac cu râsete, zăresc în tine
un prunc din ceară
care-și ascunde țipetele în sine
de acneea fugară;
vai, ce icoane tușesc pe mine.

Handicap ceresc, vreau să-l ucid
pe papa cel fricos.
Tușesc vomă cu lire, am găsit un rid;
n-am șervețel, sunt contagios.
Eu sunt oul de pe zid.

Pruncul cântă, ce caricatură;
de cântec va uita,
nimeni nu-l va legăna
cu jucării de praf, firimitură.
Casc, sunt obosit,
Desenează-mi un sfârșit.