FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: MARIN partea adoua

Trimis: 06/11/2011 15:38

La scurt timp dupa aceea am intilnit un om care mi-a dat raspunsul, la aceste intrebari. Acest om, fusese de citeva ori pe punctul de as lua viata. Am avut o discutie interesanta cu el, pot sa spun ca intre el si Marin exista o mare asemanare.
Nu in infatisare ci in structura lor intelectual-sufleteasca, el imi spunea:
-Eu il inteleg foarte bine pe Marin, altii nu vor putea.
-Practic ce simti atunci cum gindesti, cind hotarasti sinuciderea in mintea ta?
-In întâiul rind sa stii ca e extraordinar de dureros, acest gind si acest sentiment, pentruca il traiesti si il gindesti. Te doare, launtrul iti fierbe, simti cum ceva dureros iti strapunge inima, orizontul sperantelor iti e intunecat, numai vezi nimic bun in fata ochilor, toata viata ta ti se pare un esec, iti este scirba de tine, groaza de ceea ce vor gindi oamenii despre tine.
Atunci apare acest gind monstruos am esuat, nu am concretizat nimic in viata, din acele planuri facute cu atita iubire in inima mea, totul este un esec si trebuie sa mor. Am fost odata atit de aproximativ de moarte.

Treceam cu bacul dunarea priveam apele involburate si imi spuneam:
,,Fac doar citiva pasi si m-am aruncat, cum nu stiu sa inot ma voi ineca
si asa scap de a ma spinzura."
Priveam apele dunarii si un gind sau mai bine zis o voce imi soptea :
,,Acum trebuie sa o faci, acum e momentul aruncate termina cu totul esti un ratat, eram gata pe punctul de a o face, aveam clipe cind eram sigur ca nu voi mai ajunge pe celalalt mal al dunarii, dar usor usor aproape cu gindul sinuciderii imi venea si un alt gind:
,,Niciodata nu este prea tirziu,pentru un nou inceput,
oricind poti sa o iei de la capat sa incerci din nou si din nou.
Viata e prea pretioasa ca sa renunti la ea atit de usor, era o lupta as zice teribila in interiorul meu, priveam apa, malul ce se vedea tot mai clar cerul, soarele, oamenii si imi spuneam:
pe de o parte decit un ratat mai bine mort, iar pe de alta parte imi zicea o voce exista speranta pentru un nou inceput pentru o noua viata,
dar grabnic cadeam iar in descurajare si imi spuneam:
cu ce putere sa mai lupti, sa mai incepi din nou sint terminat, istovit, nu mai vreau sa lupt mai bine moartea."

Si totusi viata chemarea vietii, ma chema la viata, era o chemare ce venea din fracțiune izvorului vietii, dar eu nu cunosteam pe atunci
acest izvor ce poate dărui viata din belsug aici si viata vesnica in eternitate.

-Stai putin, l-am intrerupt eu, ce intelegi tu prin acest izvor al vietii?
-Cind spun despre chemarea vietii, ma refer la Dumnezeu
care este izvorul vietii. Nu intelegeam pe atunci ca el se lupta cu mine si cu Satana ce ma influenta sa ma sinucid. Mai tirziu dupa ce l-am recunoscut pe Isus calvarul a incetat.

-Stiu sigur ca Marin de mai numeroase ori in viata sa a fost pus fata in fata cu a alege binele sau raul, viata sau moartea,
dar mereu si mereu el a spus nu, nu acum inca mai sint tinar imi plac distractiile...
Mi-a trecut odata prin minte un gind infiorator, ti-l impartasesc si tie ca sa vad ce vei spune:
imagineazati-l pe Marin urlind de furie, ca un turbat asa era cind se enerva
urcind pe stilp cu funia pe umar, ajunge sus leaga funia, ii priveste sfidator pe toti ii injura, mai ales pe nevastasa.
Calca peste glasul constiintei isi pune latul in jurul gatului si se avinta in gol, si atunci incepe strangularea acsfisierea rapida,
galopanta si ca o fulgerare devine constient ii pare rau si striga :
,,Dumnezeule ai mila de mine pacatosul."
Iar in clipele urmatoare moare, acum intrebarea mea este :
-Dumnezeu il poate accepta, il poate mintui?
-Imi pui o grea intrebare, pe deoparte ma gindesc la marea iubire a Lui Dumnezeu, pe de alta parte la infricosatoarea sa dreptate,
bine ar fi sa ne intilnim cu el ceruri dar nu pot sa-ti dovedesc biblic ca asa este poate peste ceva timp voi cauta si voi gasii vreun argument biblic,
pentruca ceea ce conteaza de fapt sint argumentele biblice.

-Un raspuns bun pentru o mie de ani!
-De ocazie nu am altul.

-Am discutat odata problema asta cu un preot , mi-a spus ca pentru cei ce se sinucid el nu face nici slujba la inmormintare dar mite sa mai zica erezia ca vor fi mintuiti astia sinucigasii sint niste excomunicati care vor arde in focul iadului vesnic.

Apoi am discutat aceeasi problema cu un pastor iar el imi explica ca cel ce se sinucide a calcat in picioare toate chemarile divine prin continua sa respingere si impietrire individul in cauza si-a pecetluit soarta.

-Cred ca este deosebit de complicat acest subiect.
-Ceva timp in urma am auzit o explicatie pe care cineva foarte pregatit in domeniul religios o dadea ilustrativ despre acest subiect spunea cam asa:

,,Imagineaza-ti ca un om se hotaraste sa se sinucida si se arunca de la etajul 15 in timpul caderii ii pare rau si striga la DUMNEZEU dupa iertare si salvare probabil ca va muri pentru ca a sfidat legile gravitatii, desi nu este exclusa si minunea salvarii vietii sale fizice dar nu asta pe noi ne intereseaza, ci daca DUMNEZEU IL POATE IERTA IN ACELE CIRCUMSTANTE
RASPUNSUL ESTE DA."

-Acum chiar ca avem in fata o dilema!
-Dar ca sa fiu sincer este ca problema sinucigasilor apartine de tarimul lucrurilor nedescoperit oamenilor, si poate ca la acest capitol nu avem decit ideii preconcepute. Bietii sinucigasi, oameni valorosi dar cu mari fisuri in caracter, ar putea sa fie pierduti pentru vesnicie, ce gind infiorator, dar in acelasi timp ce lectie minunata am putea sa invatam noi din greselile lor in ceea ce priveste administrarea acestui dar minunat cu nume viata.

Ma opresc aici cu acest dialog pentru a incerca o aprofundare a situatiei.
Am știut citeva persoane care si-au pus capat zilelor asa cum se apune in popor, e un lucru ingrozitor sinuciderea, imi aduc aminte de un scriitor
care spunea ca la mormintul unui personaj de al sau scria:
,,Aici odihneste un om bun, un om ce nu a ajuns mare fiindca nu i s-a ingaduit sa ajung mare."
Insa as dori sa scriu altfel despre Marin, aici se odihneste un om care ar fi putut sa devina mare in sensul dezvoltarii in bunatate, si maretie divina.
Dar nu a devenit pentruca a lasat ca hiba din fiinta lui sa-i controleze viata,
iar mai mult decit atit a intors, spatele iubirii de la calvar, impietrinduse. Isus l-a iubit si a dorit sa-l salveze l-a atins pe inima cu caldura si dragoste, insa Marin a spus nu. Iar cerul ia respectat alegerea. CU TOATE CA ALEGEREA LUI MARIN A FRINT INCA ODATA INIMA LUI DUMNEZEU.
Cel putin personajul scriitorului despre care am scris nu s-a sinucis ci a fost omorit. Dar Marin a spus nu atunci cind viata a strigat la urechile lui, cind i s-a spus ca drumul pe care merge duce la moarte la robie sub dictatura satanica.
Oare astazi nu auzim noi toti strigatul vietii? Si de ce unii apuca pe un drum al mortii din punct de vedere spiritual netinind seama ca cei ce l-au batatorit cu picioarele lor au murit cu soarta pecetluita pentru moarte vesnica.
Cei drept unii s-au intors de pe acest drum intelegind ca DUMNEZEU II IUBESTE ei au realizat ca este mai bine in mina cea buna a lui DUMNEZEU decit pe calea cea larga a mortii.
Analizind soarta lui Marin poti spune ca si-a facut -o cu mina lui, avea scris pe frunte ca va ajunge acolo unde a ajuns. Din comportamentul lui reiesea ca va sfirsii asa cum a sfirsit.
Vreau sa subliniez acest caz real, din care noi toti putem trage cel putin o invatatura ca despartit de Dumnezeu omul nu mai poate avea un echilibru moral. Chemarea divina face si astazi un apel inimii noastre zicindu-ne:
,,Vino la izvorul vietii biet pacatos, pentru tine unica solutie este GOLGOTA nu ai alta, nu poti gasi vindecare in nici o alta parte. NUMAI ASA VOM PUTEA PRIMI ACEA VIATA care se masoara cu viata lui DUMNEZEU mostenirea eterna....
Marin a ramas doar ca o amintire, iar mai mult decit atit un mormint, peste care parca aud vocea lui Dumnezeu zicind:

-Ce as fi putut face mai mult si nu am facut?
Am oferit tot cerul pentru el si am primit refuz, cu aceeasi incarcatura de dragoste vin azi la tine si iti spun alege viata, asculta de principiile vietii ca sa fii fericit, accepta-l pe ISUS in viata ta si un nou inceput va inflori in viata ta....

Trimis: 19/11/2011 16:14

Greseli gramaticale din abundenta asta in primul rand. Doi daca tu iti inchipui ca ideea sinuciderii si gandurile ce apar in mintea celui ce se gandeste sa-si ia viata poate fi descris cu cateva cuvinte in doua fraze amarate, te inseli. E o galaxie de sentimente, ganduri.. e o consecinta a unui esec sau mai multora, e efectul unei depresii de cele mai multe ori. Dai impresia din ce ai scris ca singurul salvator e Dzeu. Tu scrii ca ai ceva de spus sau vrei sa convertesti pe cineva la "adevarata credinta"???? Din tot ce ai postat pana acum numai o idee mare si lata reiese : Dumnezeu.
Ti-am mai scris si la celalat topic si acum cu riscul de a ma repeta mai spun inca o data: ai gresit forumul. Inteleg ca ti-e plina inima de iubire pentru Dzeu, dar eu una la un forum care promoveaza ideea de scriitor amator si asta tinand mai mult de genul epic, poezie... chiar nu imi place sa vad in 10 de topicuri postari aceleiasi persoana... cu aceeasi tema Dzeu. Am intrat pe topic pentru ca ma gandeam ca poate are si altceva de spus... m-am inselat.
Cer scuze moderatorului... dar e chiar plictisitor sa citesti in atatea topicuri aceeasi idee. La ce naiba a trebuit sa deschizi doua topicuri ca la unul sa scrii marin si al doilea marin componentă a "doua"... chiar nu inteleg. Daca marin asta a tau mai are ceva de spus imi imginez ca mai deschizi inca vreo 2 topicuri cu marin porțiunea a treia si marin bucată a patra si eventual inca unul cu Si-a murit marin....