 |
 | Lume pura |  |
|
ego
Bine ai venit!
|
|
Lume pura
Somnul incet ma cuprinde Ascultand tainicele cuvinte. Focul ce arde parca stins Incalzeste sufletul-mi prins, Prins aici aproape, De proprile mele pleoape Ce in tacere povara o indura Adusa de aceasta lume pura. Dar acum ma simt stapan pe mine, Caci nu te mai am aici pe tine - Oh! tu lume pura Fara grai si fara gura, Tu lume ce doresti Sufletul sa-mi invrajbesti... As vrea sa-ti dau doar putin Din cuvintele ce in viata ma mai tin. Cuvintele palide si de carbune, Scrise in aringt pe foaia fara nume. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
raduku21
Membru
 
|
|
Interesanta poezia... si finalul este interesant, cred ca este un final neasteptat
 |
|||||||||||
|
_________________ " Ratiunea este ca un copac, ii poti taia multe crengi dar nu-i poti extirpa radacina" - I. Kant " Imi doresc sa fiu cine sunt si sa pot arata asta fara sa imi fie teama de consecinte."
|
|||||||||||||
|
| |
|
leo37
Membru
|
|
da asa este un final foarte bun, imi plac rimele pe care le faci in aceasta poezie
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
GamyBlue
Bine ai venit!
|
|
In spatele acestor stihuri superbe e un suflet mare,bun,plin de dorinta de viata si cunoastere.Bravos inca odata!
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Lume pura | |
|
||
|
|
|