![]() |
| LUCRETIU |
| Pribegia liliacului |
|
lucretiu
Membru recent
![]()
|
Pribegia liliacului
Si toate cele ce s-arata Negresit le vei plati Acum, atunci, ori alta data Doar singur vei putea razbi Privire-ncetosata Culoarea, tu nu o primesti Semaforul vietii-n ceata Spune doar sa te opresti! Batrani de-ai lor inchisi Regretul lor, tainic, sfatos Cu ambii ochi deschisi Si tot e de prisos... M-ai pus sa dorm cu capu-n jos Nedreapta,cinica natura! Din pestera parea frumos Acuma...taci si-ndura! |
||||||||||||
|
_________________ "Sunt vechi, dom'le..." I.L.Caragiale |
|||||||||||||
| Re: Pribegia liliacului |
|
Ionut Petraru
Administrator
![]()
|
imi place tema adopatată. mai trebuie lucrat la măsură. am facut o observaşie pe poezie, restul îmi place. sper să nu te superi pentru observatie. bft. ionut ![]() |
||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||
|
lucretiu
Membru recent
![]()
|
E ceata(adunare):) Mda , la masura mai trebuie ce e drept Merci:)
|
||||||||||||
|
_________________ "Sunt vechi, dom'le..." I.L.Caragiale |
|||||||||||||
| Fara margini |
|
lucretiu
Membru recent
![]()
|
Fara margini
M-au intrebat ce fac, strasnica cutezanta... Am raspuns sec, cu un zambet rautacios ca nimic... cercul vietii mele ma ia de unde ajung si ma arunca inapoi de unde am plecat Si totusi, intreb eu, cum se poate sa am o pleiada de trairi mistuitoare, o paleta vasta de senzatii in colorații naucitoare, ca un tablou de Picasso...Le-am raspuns tot eu, scutindu-i de inflamatia plamanilor, si rezonanta corzilor vocale..Pentru ca visez, raspund... Pentru ca o voce calma, calda, calomniaza singuratatea mea, peisajul dungat ce il vad din balconul meu, compus din zidul pe care gina si george isi jura iubire eterna, fara perdea... Imi spune ce e dincolo de tunelurile de aer taios, electificat de necazuri, griji, si tot ce vine la pachet... Desgur, vei spune ca sunt nebun..Doar un nebun rade si plange de dramele si izbanzile pe care solitar si le creeaza...Dar oamenii ca mine, doar visand pot apuca un nou rasarit... M-au intrebat multe,eu inculpat, ei juriul,intr-un proces absurd, pauza lor de tigara preschimbandu-se treptat intr-una de trabuc... De ce ai ales facultatea de medicina? zic ei, intelepti... Pentru ca, in naivitatea mea, am crezut ca pot transforma ceva, ca pot darui celorlalti din fericirea mea...Dar cum mai pot face asta acum, cand ma simt atat de gol?Am avut un pumnal in spatiul 5 intercostal stang, inca de cand am venit aici Ati facut cozi uriase in fata mea,si am crezut ca ma veti scapa de taisul lui de caine turbat...Zambetele voastre dubioase va controlau mana, impingandu-l atat de tare, putin cate putin, pana a iesit prin peretele salii de anatomie, strapungand masinile parcate si intorcandu-se in mine, dupa ce a inconjurat sfera noastra, prejudiciata de albastru si verde, de doua ori! Nu stiam pe atunci de acel magnetism care ne tine fixati de lut.Orice gandacel va incerca sa se intoarca dupa ce i-ai suflat gingas si protector in aripile sale, pentru a-l feri de ploaie...Va sapa cu piciorusele lui, va musca asfaltul cu dintii lui microscopici, doar sa se intoarca in ploaie.Teama de nou este o maladie mai necrutatoare decat cancerul... Unii ii zic Dumnezeu, altii Allah, altii Budha...eu ma feresc de denumiri;imi e de ajuns sa il stiu ascuns acolo unde soarele saruta marea.Fac un pas spre el, fuge si el...etc. Ce-ti spun eu acum, cititor, e o poezie fara de masura, dar peste masura de sincera, Fara Margini de deschisa si catarhica...Nu are un ritm anume, pentru ca viata mea tot sare, ca si cand copacii ar avea piuneze in loc de frunze toamna Nu are nici rima...Cu superioritate, vei spune: rima ofera muzicalitate Dar cum asculti tu muzica, asurzit cu casti in urechi? Gaseste-mi tu rima la fosnetul frunzelor, la tacerea filozofica a stancii, la extazul si agonia valurilor...Gaseste-mi tu rima la viata! Nu imi da sfaturi, pot gresi si de unul singur...Nu ma aprecia,sufletul meu nu e pe piata, si totusi se vinde extrem de scump! M-a intrebat unul, din aceia ironici, pe care Dumnezeu i-a cernit prin sita timpului peste meleaguri cu piramide si zgarie nori.Ii vedeai pe la 1900 in costum, cu redingote scumpe, incinsi cu bastoane elegante si nasturi de argint, precum si acum, cu tricouri mulate si blugi gauriti...eu nu imi afisez lacunele, le port in suflet, si recent si in buzunar... Spune el cu emfaza:Ce e viata, amice?Si isi musca buzele sa nu rada de ce voi raspunde II zic:Ai dat vreodata drumul la dus, pe o cada uscacta? Da, raspunde el oarecum luat pe nepregatite...Si ce a rezultat?Stropi...Spun eu:da, exact! Stropii suntem noi;in vanitatea noastra de conducatori, de stapanitori ai universului, i-am descris, i-am pus in carti cu pagini care plang copaci cu lacrimi de cerneala, ascunse prin biblioteci mucegaite. am ras de cele slabe, si ne-am dat cu cele pline,cu urmele lor lungi.Le-am dat si nume: Andrei,Razvan,Laurentiu...Si ne-am strans , treptat, catre canalizare, temandu-ne de ce va fi, fiind superstitiosi la culoarea tot mai imbacsita a cazii.Si am devenit una:Unde e Andrei, RAzvan?Laurentiu nu e cumva si Razvan si Andrei acum? Victime ale hazardului...facem aceleasi greseli pentru a mia a oara, si credem in evolutie! Desigur, nu cred ca a mai facut dus dupa aceea! Nu ne vom intalni niciodata, tu si eu, dar te asigur ca acuma ma stii!Poate mai bine decat oricine! Poezia mea nu este una cu final neasteptat, ca cele pe care le savuram si tu, si eu...Dar, de cand are viata un final neasteptat?! |
||||||||||||
|
_________________ "Sunt vechi, dom'le..." I.L.Caragiale |
|||||||||||||
| Iar acasa?!...Iar acasa:) |
|
lucretiu
Membru recent
![]()
|
Iar acasa?!...Iar acasa!
Negru cer de ploaie, Stand pe pod in noapte Intolit in albe straie Sprijin capul-n coate tot ce-a fost, in marE tot ce va fi, in ceR stropii sunt franghiA intre ieri si mainE zadar arunci tu piatrA urca, tot coboarA si e seară afarA... Si esti orb de-un ochI...! ochii stralucesc, luminA se inchide-n lacrimA ma tin strans de balustradA adancul ma acuza-n continuarE vantul e uitareA amestecandu-mi vorbelE non-sens,in replica,nisipu-mi spunE auzindu-l cu obrazuL(Am bun simT, DecI) spasmul musculaR... mascandu-mi nepricepereA n-am stiut eu a dansA si totusi uite-mA... Tusesc sange, mi se pare Tusesc ceva fara culoare Tusesc scrumul de tigare Tusesc,mai, am rau de mare randuri randuri ei innoatA oare? poate stiuca a plangE? somnul s-a trezit mahmuR imbatat cu apa recE... frig , frig, aiceA, domnuL ne-a bagat la frigideR vrea sa fim pesemne proaspetI aromati,pufosi, ante data expirariI ma consum, de preferintA inainte de scadentA fabricat in 89 m-am desfacut demult de ambalaJ ploua cu bucati de norI norii cine i-a fumaT? inculta, cioara scriE numai vesnicul ei "O'' Rosu albastru rosu albastrU Linii perpendicularE Cea mai proasta melodiE Iar acasa?Iar acasA... |
||||||||||||
|
_________________ "Sunt vechi, dom'le..." I.L.Caragiale |
|||||||||||||
| Fericire provocata |
|
lucretiu
Membru recent
![]()
|
Vad tavanul...topit in stropi de ploaie
Stau...si n-am umbrela si podeaua se inmoaie Resimt...durerea doar la stadiul de concept As vrea...sa-ti zic cat mi-e de frig si sa te cert Am...uitat cum sa incep,deci ramane sa te iert In avans...tic-tac, azi vreau sa te-nvat un dans Suspans...cu pupilele cat cepele,tot nu ma faci sa plang Uite... stai paralizat ca un magnet lasat pe canapea Dai din maini si din picioare întocmai cum te-ai sufoca Lasa...chitantele acolo sus pe frigider Am uitat...sa-ti spun ca de ieri sunt lefter Spune-mi...tot ce vrei, eu te ascult Si cand obosesti...pot si eu sa ma insult Spune-mi...cat sa fumez sa-l atrag p-ala cu coasa Si cat sa mai fumez... ca sa-mi pari frumoasa De ce...dau banii pe cosciuge oare Cand...avem apartamente asa incapatoare Pune...haina de blana pe cadavrul cel vecin Am mana pe-o sticla goala si vreau sa ma-nchin Am crezut...mult timp ca sunt mort in libertate Pana...am deschis ochii spre ce numesti tu societate Ce-am aflat...nu pot sa zic,imi ramane doar s-o scriu Ca m-am simtit...al dreacului,al dreacului de viu! Admira-mi...obrajii incremeniti in ranjet Si asculta...al fericirii planset! Sunt tot eu, tu invarte-te-n rutina, oricum nu ai ce pierde Stii ce-mi place chipul tau...cand nu mai avem verde Lasa...tot ce-ai adus pe alta data Avem...2 sticle, fumuri si noaptea intunecata Mai bine...fa ce stii mai bine, uita de mine doar esti fata Ia si tu niste...fericire provocata! |
||||||||||||
|
Ultima modificare efectuata de catre lucretiu la 23/12/2010 20:55, modificat de 1 data in total _________________ "Sunt vechi, dom'le..." I.L.Caragiale |
|||||||||||||
| Re: Fericire provocata |
|
Ionut Petraru
Administrator
![]()
|
îmi place poezia, e bună. scârţie alocuri, şi m-ai înnebunit cu punctele de suspensie, dar nu-i bai. ai imagini bine conturate şi mesajul suficient de puternic. mai trec, ionuţ |
||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||
|
lucretiu
Membru recent
![]()
|
merci frumos, din nou:)! Punctele de suspensie le-am pus incercand sa dibuiesc cum ar suna versurile din starea complet intamplatoare si fictionala de aseara pe melodia aia "sper ca n-o sa fiu eu'' a lui bitza'...Am scris-o cam pe fuga ce e drept...se facuse si cam tarziu in noapte, si de transcris,mai ales dimineata,e greu:))
Merci mult, din nou!Craciun fericit!:) |
||||||||||||
|
_________________ "Sunt vechi, dom'le..." I.L.Caragiale |
|||||||||||||
|
Ionut Petraru
Administrator
![]()
|
mersi la fel;) ![]() |
||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||
|
sorescu
Moderator
![]()
|
bine ai revenit printre noi Lucretiu
Sustin spusele lui Ionut in ceea ce priveste punctele de suspensie, utilizate în exces. Sarbatori fericite! |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
| LUCRETIU |
|
||
|






