FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Libertatea ... o iluzie !?

Trimis: 03/08/2010 21:24

Oare ?
De ce?
Cum?
Daca ?
Cand ?
Doar niste simple intrebari pe care foarte putini si le adreseaza excluzand faptul minor al unor tresariri de constienta involuntara pe care fara consimtamantul nostru , bineinteles amortiti inca de lumina zorilor de dimineata care ne strapunge simtul ocular asemeni unor sageti cu varful inrosit de foc si de ciocan , doua dintre simblurile " muncii fizice " si totodata mesaj socialist de pervertire la principiile societatii , le trecem neobservate fara a ne afecta somnul prea mult dorit .
Dar intr-un final sunt doar niste cuvinte ... Ce intorsatura ciudata! Cand noi ne-am nascut chiar din cuvant,cum de am putut uita insemnatatea lui?Si cat de malefici suntem! Le folosim chiar impotriva noastra ,le atribuim valori morale si prejudecati , etica si principii ,dupa care ne atacam unii pe altii cu ele . Oare care e mai intens ? Doar la asta se raporteaza totul intr-un final : la superioritate si inferioritate ,la subterfugii ,la exploatarea fricii ,la sclavie ...
Suntem condusi de vise .Vise pe care noi nici macar nu ni le dorim , doar ca ne sunt implementate de cand ne nastem , fara voia noastra. Sa fim inculpabilizati din acest rațiune ,oare ?!
Atat de simplu sa fie ? Dar ne nastem fara voia nostra . Ce ironie , sa te nasti mort .Haha! Un simt al umorului ,as putea spune, putin cam piperat si morbid ,si totusi adevarat . Dar cum altfel s-ar putea? Doar trebuie sa platim pentru pacatul nostru ... Dar , cand exemplifici drumul parcurs de o persoana in trei pasi ,ar fi mult mai logic sa incepi cu moartea ,sa parcurgi pasul urmator ce poate fi transpus si ca viata insasi ,si sa conchizi , ceea ce ar fi fenomenal cu ,nasterea . Scuzati-mi sarcasmul dar se parea ca ce e logic nu este si necesar . Ceea ce ne face sa realizam ca nici chiar in pragul " mortii " ,nu prea multi oameni ajung la acel ultim pas spre nastere. Finalul tranzitiei tale printre "cuvinte" are ca efect acelasi lucru : un cuvant . Ceea ce devii dupa parasirea corpului.
Si totusi ne nastem si trebuie sa traim . Ca doar n-om fi chiar asa "luminati " incat sa renunatam la incarcerarea trupeasca si sa ne " sinucidem"! Nu-i pot condamna pe oamenii care comit acest " pacat " ,daca actul lor bravur s-a raportat la limite de intelepciune minore , fara contributia actului de a incerca sa desavarsesti drumul pe care trebuie sa-l parcurgi , in acest caz facandu-mi vizibil sentimentul de compasiune pe care il impartasesc fata de ei .
Ce degradabil ! Atat de ipocriti si atat de adormiti ! Singurul sentiment raportabil la societatea de azi se manifesta prin construirea superioritatii . Nici un alt sentiment nu poate fi mai patrunzator in ziua de azi ! Ofera-i unui om un milion de euro si nimeni nu te va refuza . Banii in schimbul dragostei , prieteniei , compasiunii , empatiei . Cum ? Si iata ca este adevarat . De ce ? De ce nu , mai bine zis ! Falsa viziune a lumii impartasita de imperialistii care ne conduc este atat de deasa si sumbra , incat nici macar cel mai ingrozitor incediu nu mai poate face ca lumina sa patrunda in cadrul sau optic . Cat intuneric ! Si cat adevar trebuie scos la lumina ! Oare vom suporta sa ne vedem reflexia intr-o oglinda ? Oare ne-am putea recunoaste ? Oare ? Purtam atatea masti si nici macar nu suntem actori,dar jucam in cea mai mare piesa de teatru pusa in scena vreodata ! N-ai vrea macar odata sa poti fi spectator ? Si daca nu ai fost niciodata la teatru , lasa-mi sa-ti spun ca e un sentiment mirobolant sa te afli in sala , sorbind din cupa cu nectar si ambrosie pe cand adevarul ti se desfasoara-n propria scena .
Vino cu noi ! Oare cat adevar poti sa suporti ? Te-ai intrebat vreodata cele mai simple intrebari ? Incearca macar odata si gandeste-te ca poti sa incepi sa traiesti propria-ti viata ! Viata ... Viata ta incepe cu mult timp inainte de a te naste . Viata ta nu depinde numai de tine . Viata ta este o continua actiune raportata la atemporalitate ,incluzand insasi viata in conceptia ei . Te nasti dintr-un lucru care l-a randul lui v-a muri. Tu esti tot si nimic.
Dar te nasti din cel mai elegant lucru posibil : din dragoste . Si iata chintesenta lucrurilor ! Iata laitmotivul piesei de teatru in care toti ne zbatem sa jucam cel mai bun rol ! De ce ? De ce un sentiment atat de pur ne invrajbeste unul impotriva celuilalt ? Dar se pare ca si dragostea a renuntat la lupta , ramanand doar umbra . Insa mai exista speranta! Dar nu ne ajuta cu nimic , ci chiar mai multa suferinta ne asigură . De ce speranta in loc de credinta ? Si te nasti … Te nasti intr-o lume deja data uitarii , damnata de mii de ani la un chin poate uneori imposibil de suportat . Suntem anatemizati ,iar dragostea nu putea fi mai crunta de atat ,dar noi suntem atat de egoisti si ne-o dorim atat de mult ! Ce rost mai are , cand nici macar nu avem ce face cu ea ? Ni se ofera dragoste , dar nu stim la ce e buna,asa ca o refuzam in favoarea iluzionismului material , al efemeritatii si fricii . Dar cum s-ar putea alftel ,cand debutantul lucru pe care-l vezi atunci cand te nasti este tradarea, inselarea , abandonarea si ispita ? Tu poti vedea lucrurile acestea intr-o iubire neconditionata de mama ? Paralizata inca de dragostea anterioara fata de " jumatatea " ei ,in cazul in care nu a suferit o deceptie prematura in legatura cu mariajul poate cateodata si acesta prematur , o mama incepe sa simta refugiu in copil. Pana la urma ," iubeste-ti aproapele " nu putea fi mai bine definit decat prin acordarea ajutorului tau celui nevoias . Ce pacat ! Suntem doar niste depozite de refulari . Ce altceva putea sa fie un copil decat lacasul si transpunerea refularilor parintilor sai? Esti doar o mana de om , o prada in fata miilor de pradatori , avand puterea doar sa produci cateva sunete onomatopeice , interpretate drept necesitati fizice .
Esti nou-nascut si nu poti face nimic in privinta asta!
Copilarie ,dulce copilarie ! Atunci, nici macar Universul nu e prea mare pentru tine . Fiecare minut ,o noua experienta . Fiecare cuvant ,o noua provocare . Si tot atunci te napustesti cu o sete incontrolabila de cunoastere in raul vietii pe care de numeroase ori il gasesti curgand in amonte . Scopul jocului este deseori uitat ,iar daca nu , macar musamalizat . Ce-ar fi un joc in care toti am castiga ? O utopie ,intr-adevar ,dar fara invinsi si invingatori nu ar m-ai avea sens , nu? Dar cand suntem copii nu prea ne pasa de lucrurile marunte ca invinsi si invingatori , ne bucuram de joc . Insa nu pentru mult timp , caci inca de la cea mai frageda varsta ne sunt indoctrinate dogmele morale pe care trebuie sa le adoptam stilului de viata deja construit pentru noi . N-ai nici cea mai vaga idee despre ce inseamna lumea , despre ceea ce te inconjoara sau cine esti ,insa viitorul deja iti este proiectat inca din timpul in care limbajul incepe sa se manifeste la nivel intelectual. Viitor de la care iti va fi greu sa te abati . Ai doar 3-4 ani , esti doar o samanta ce inca nici nu a fost binecuvantata de stropii de apa si iata-te inginer , avocat , contabil , profesor , preot ! Spiritul competitional iti este manifestat in orice context posibil : un joc de fotbal , un concurs artistic , o lucrare la scoala , actiuni in care tu trebuie sa " demonstrezi " ca esti mai bun decat semenul tau . Cum altfel s-ar putea ? Doar nu o sa fie omenirea plina de ingineri , avocati , preoti si contabili . Si iata ca in inocenta si puritatea unei dragoste neconditionate de parinte se regasesc cele mai oribile lucruri : incarcerarea , privarea de libertate , frica , damnarea .Iar plauzabilitatea liberului arbitru nu este sustinuta nici macar de cel mai mic argument. Suntem limitati , ni se impun limite . Suntem cobai . Suntem atat de cataleptici incat nici ochii nu-i m-ai putem deschide . Suntem otraviti ,iar singurul catalizator sau suprimator al acestei reactii nu poate fi decat un lucru revolutionar … nu poate fi decat Adevarul . Intreaba-te si tu!
Nu te lasa prins in mrejele societatii . Nu fa asta . Da , stiu . Nu ai de ales . Vrei sa traiesti . In inocenta unui copil se poate regasi extraordinar de usor intelepciunea unui batran . Sa-i ajutam sa o inteleaga , sa o cultive si sa se ajute de ea . Nu-i omorati . Chiar daca ati facut asta deja . Un copil nu stie ce inseamna furie , dar stie sa intoarca celalalt obraz . Nu stie ce inseamna durere caci se ridica fara a se gandi la sangele ce-i curge siroaie din genunchiul julit in calatoria sa spre aventura . Nu cunoaste frica , caci e persuasiv si plin de pasiune dezlantuita care-l poarta in cel mai indepartat ungher al fiintei pentru a gasi cea dintai comoara a umanitatii , demult uitata , insai Sinele .
" Lasati copii sa vina la mine ! "
Am uitat complet cine suntem si-ncercam in zadar sa-i cunoastem pe ceilalti din jurul nostru . Criticam , judecam , invinovatim si omoram . Cu ce drept ?
Oare nu fiecare are dreptul la fericire ? Si suntem egoisti . Si suntem niste marionete . Iubim ? Cum ? Cand tot ceea ce exteriorizam in numele dragostei este malefic . Ii ranim pe cei dragi in numele dragostei . Dar un copil nu este asa . El iubeste indiferent . Iubeste bun si rau . Iubeste tot . Nu-ti hrani sufeltul cu vise si sperante , ci cu adevar si revolutie , cu rebeliune , cu pasiune .
Mai poti zbura ?
Ti-au taiat aripile ! Caci sunt sigur ca ai zburat dincolo de vazduh , dincolo de stele ,ca macar o data ai facut imposibilul sa devina posibil , ca ai simtit adierea pneumei ce-ti exalta bataile inimii facandu-te sa trepidezi in dansul nebuniei . Oamenii imbatranesc , nu se maturizeaza , nu devin intelepti , nu se trezesc . Doar imbatranesc . Sa fie asta viata pe care ti-o doresti ? Un copil e pururea tanar ,are viata ,traieste . Ne cufundam in hazardul negativitatii , ne complacem . Viata e lapte si miere , e cornul abundentei , e frumusete , e binecuvantare , e mister .
Renaste in fiece zi , caci fiece zi e diferita de cea din urma . Uita totul . Fii amnezic , dar nu bolnav . Caci asta suntem . Suntem bolnavi . Suntem pe moarte . Iar remediul este in noi . Descopera-l , caci el te astepta .
Cine esti ?
Crezi ca stii raspunsul la aceasta intrebare ? Atunci de ce ti-e frica sa fii tu insuti ? Lasa-ma sa-ti dezleg misterul ! Nu stii .Nu ai nici cea mai mica idee legata de tine insuti , de fiinta ta , de cine esti cu adevarat . Eu te-am produs ! Tu esti ceea ce vreau eu sa fii . Tu esti eu . Tu esti suma refularilor mele . Esti rezultatul atrocitatii omenirii . Esti o abominatie . Mulțimea e plina de " eu " . Lumea e plina de copiile mele . De ce ,cand toti ne nastem diferiti … Si diferit e bun , e nou , e mister , e cunoastere .
Nu deveni unul dintre ei ! Nu te da batut macar fara o lupta dreapta . Nu esti solitar ,si totusi ti se pare , chiar si-n cel mai extravagand mod de optimism , ca totusi esti singur. Te zbati intr-o lume plina de ideologii si dogme poate cateodata prea crunte pentru a fi adevarate . Si totusi , te lupti , fara macar ca ideea de a castiga aceast raboi sa mai aiba un gram de importanta . Te lupti ca un nebun , esti plin de furie , un leu tinut in cusca ce-a fost rapit din natura pentru a fi expus " publicului " . Dar multi dintre noi , din pacate , au fost rapiti inca din timpul copilariei ,sau chiar s-au nascut in captivitate.
Ma bucur ca lupti . " Back to the Nature - Absolute Freedom" pare un motto cu insemnatate acum , nu ?
Ce-ar fi ?
Intreba-te !Te nasti tipand . Oare de ce ? A raspuns cineva vreodata la intrebarea asta ? Poate ca reminescente ale inconstientului colectiv , idee ce observ ca devine din ce in ce mai conturata , s-au facut vizibile in tranzitia sufletului spre o exemplificare efemera . Poate ca am vazut prea mult adevar incat nu suportam gandul ca vom face parte dintr-un cerc , ci mai degraba dintr-o spirala , a carui drum ne conduce spre geneza . Poate ca din acest motiv ne nastem tipand . In ciuda oricarui fapt , nu putem nega ca nu am fost binecuvantati cu darul de-a trai . Intotdeauna exista un "dar".
Tipam de cand ne nastem si ne pierdem tăria in timp , pana in momentul cand ajungem sa murim . Tipam … un urlet ascutit si plin de durere din cauza faptului ca nimeni nu ne poate auzi , nimeni nu ne poate intelege .
La ce se rezuma viata ?La un tipat si o colivie . Nu vrei sa evadezi ? Intr-adevar sa te trezesti dimineata e putin dificil , dar merita . Sa simti roua dimineatii spalandu-ti picioarele , prospetimea aerului si întâia raza de soare ,sa alergi ca un nebun pe nisipul maturat de apa marii , in nuditatea mintii exacerbata de o noua renastere ,sa simti libertatea crestei de munte unde nici macar cele mai indaratnice pasari de prada nu-si au locul ,sa fii nebun sa nu te trezesti … Dar se pare ca nu multora le surade aceasta idee.
Pasim prin viata si ajungem adolescenti ,poate punctul cel mai culminant al vietii noastre . Cand toate ni se par a nu fi in ordine si tot ce faci nu are nici un rezultat ,cand esti intr-o asteptare continua cu gandul ca poate ceva se va altera ,inca sub efectul de beatitudine al copilariei si nu cu prea multe experiente acumulate , fiind inca expusi . Acum este cel mai bun moment sa ne trezim ,dar suntem prea vulnerabili si ne agatam de promisiuni ,sperante , de alte vise .Atunci suntem cat de cat formati ... suntem pe cale sa dam examenul pentru rolul pe care-l vom juca de-acum incolo.

Ti-ai invatat replicile ?
Astazi e randul tau ,
Nu te speria , copile
Caci iti voi fi calau !