![]() |
| liber |
|
liber
Bine ai venit!
![]()
|
Viata dupa moarte
Si la final, cand totul va fi naruit O clipa de te vei gandi la mine, oricat de rar Voi stii ca n-a fost in zadar, N-am fost un suflet daruit Precum castelul de nisip, Iubirea noastra prabusita De prea-frumoasa fara chip, Voi stii ca n-a fost irosita Cararea ma poarta tot inainte, Pasii sunt mici, picioare obosite Pamantul sterp cu crestaturi, ma bate Dar merit, pot, le-ndur pe toate... Un gand m-aduce inapoi, Visez, suntem iarasi amandoi Un zambet sters, a ceea ce a fost candva Brazdeaza o inima pierduta undeva |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
liber
Bine ai venit!
![]()
|
Un loc gol
Forme intricate, mici, deosebite Amestecate impreuna, bine, de maini iscusite Au faurit Ceea ce nu poate fi inlocuit. O singura piesa se potriveste Un singur model Iar daca ea lipseste Nu va mai merge in niciun fel Nu exista substitut, nu exista simulacru Nu exista copie, este ceva sacru Nu poate fi o alta, doar un loc gol Pe ea o va iubi mereu, baiatul fara rol. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
liber
Bine ai venit!
![]()
|
Inainte
Ca un capitan de vas, cu directia pierduta Ca soldatul fara gloante, in ultima reduta Cu capul sus, privirea n-ainte, Strang viata de brat, mi-e teama si n-am cuvinte. Ca un calator ce-a pierdut drumul cararii Ca imblanzitorul de lei in cusca disperarii Cu capul plecat, privirea in pamant Dau drumul mainii si ma arunc in vant Un pas ferm, cu bratele intinse, fara sperante si fara vise Alunga durerea, vrea doar sa plece, sa uite de tine, dar timpul degeaba trece... Parul zbuciumat se liniseste pe fata, Chipul senin, zace lipsit de viata. Un fir de lumina, s-a intrezarit Doar pentru o clipa si-apoi sufletul l-a parasit. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
Ionut Petraru
Administrator
![]()
|
Inainte
Ca un capitan de vas, cu directia pierduta Ca soldatul fara gloante, in ultima reduta Cu capul sus, privirea n-ainte, Strang viata de brat, mi-e teama si n-am cuvinte. primele doua versuri se leaga bine, apoi creezi o discrepanta cu al treilea vers stricand masura Ca un calator ce-a pierdut drumul cararii Ca imblanzitorul de lei in cusca disperarii Cu capul plecat, privirea in pamant Dau drumul mainii si ma arunc in vant => [b]imi place strofa asta...e reusita[/b] [/b] Un pas ferm, cu bratele intinse, fara sperante si fara vise Alunga durerea, vrea doar sa plece, sa uite de tine, dar momentul degeaba trece... nu stiu ce sa zic de versurile lungi, nu prea sunt adeptul lor, aici las pe altcineva sa opineze Parul zbuciumat se liniseste pe fata, Chipul senin, zace lipsit de viata. Un fir de lumina, s-a intrezarit Doar pentru o clipa si-apoi sufletul l-a parasit.[/quote] cu ultimul vers iesi iar din masura, pacat căci primele trei curg teribil de bine pentru inceput bun venit pe FSA! suntem bucuroşi ca ne-ai ales pe noi, ˝în premieră˝ pentru a ne impartasi creatiile tale. poeziile tale sunt bune, din punct de vedere al imaginilor artistice, al temelor abordate, dar cred ca ar trebuie lucrat putina la masura si ritm, pentru o mai buna muzicalitate, iar deasemenea e prescris sa te feresti de rima fortata ![]() |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
liber
Bine ai venit!
![]()
|
multumesc de sfaturi, ionut. Si eu simt de multe ori ca pierd "melodia" poeziei. Cat priveste rima fortata, presupun ca trebuie sa mai lucrez la vocabular.
Voi retine pe viitor. Multumesc si pentru urari si pentru aspectele pozitive mentionate. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
liber
Bine ai venit!
![]()
|
Mereu treaz
E liniste... Valatucii grosi de fum imi invaluie simtirea, Ceate se asterne si-mi ineaca amintirea Nu mai exista dileme, nu mai exista intrebari Nici raspunsuri, nici strigari Si pace... Insipir aerul noptii Trag tare in piept nepasare sortii Ma amortesc in asteptare Parca nu prea ma mai doare. Imi place... Sunt in alt loc, in alt vis In coltul meu de paradis Nu mai stiu, nu mai pot, nu mai simt Cerul imi vorbeste, astrele ma mint Cand tace... Ma trezesc brusc din visare Atunci cand soarele rasare, Ma gandesc la tine in continuare Mi-e dor de-a noptii alinare. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
raluk
Membru junior
![]()
|
Nu am inteles cine tace. Incercand sa pastrezi o anumita rima te ingropi in exprimari banale. Pledez mereu pentru versul alb. :) Iti ofera mai multa libertate. |
||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||
|
liber
Bine ai venit!
![]()
|
era vorba despre durere, ea tace. Respectiv aminitirea ei, care haituieste "personajul" poeziei.
In poezie am incercat sa surpind esenta emotionala a unui abuz, fie de alcool, droguri, prin care cineva incearca sa uite de anumite suferinte. Aparent nu prea mi-a iesit. La "ceate" am gresit. Vroiam desigur sa spun "ceata". Poate ar trebui sa incep sa recitesc ce scriu, mai serios. :)) Multumesc de sfaturi. Notat. PS. Versul alb nu-mi place. Pt mine e un fel de proza deosebit de scurta. |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
|
liber
Bine ai venit!
![]()
|
Dorinte pentru tine
Sper ca ti-ai intins aripile si zbori In suflet nimic nu te mai doare Sper ca esti radianta, superba, zdrobitoare Si ca intre muritori n-ai sa te mai cobori Sper ca esti un zambet, un cant, o raza de soare Plutind pe cerul tau mereu fara nori Sper ca ii privesti pe restul ca simpli actori Martori nevrednici la a ta celebrare Sper ca am fost doar o zgarietura in armura Un suflet pagan calcat in galop Ce a indraznit sa verse doar un strop Din a ta vesnica sete d-alergatura Am cutezat sa privesc in spatele cortinei zeilor Arzandu-mi simtirea pe altarul ateiilor Precum un nebun ce se uita in soare Sacrificand totul pentru aminitiri amagitoare In inima mea te voi vedea mereu Unde numele ti-am scrijelit cu foc si para Pentru a nu uita cum ai dat sens la o viata amara Al trupului mort cel mai de pret trofeu Aruncat in fata sortii, un simplu neajutorat Poate am fost macar o clipa fecunda, Un zambet de as stii ca ti-am furat Atunci nu as regreta nicio secunda |
||||||||||||
|
|
|||||||||||||
| liber |
|
||
|




