 |
 | LA FEMME EN NOIR |  |
|
Liviu Pirtac
Bine ai venit!
 
|
|
LA FEMME EN NOIR
de Liviu Pirtac Mistuitoarele incendii Ale inimii podişuri, Pentru suflete remedii Coborâşuri şi suişuri. Focul roş’ ce nu-mi dă pace Gheena chinului din mine Stă chezaş să nu m-atace Cea care mereu revine. E femeia de culoare Parte din infernul negru, Ea dorește cu ardoare Trupul meu cel prea integru. Mi-aş dori s-o pot supune S-o strivesc de pragul porţii, Visul meu de dor minune E s-o scot din calea sorţii. Nesatisfăcută zace În patul ei cu negre perne, Aşteptând să mă atace Prin labirinturi şi caverne. Este singura din lume Ce mizere lucruri drege, Are un vertij renume Suferinţele culege. Mă va avea până la urmă Căci e o perseverentă, Voi serba într-a ei turmă Moartea mea cea inerentă. …………………… Mă trezesc ud de sudoare În patul meu murdar de vise Şi mă simt făr’ de valoare Un actor de prin culise. Sătul în plin mi-s iar de toate Golul sufletului doare, Dar e o zi şi mâine poate Unii se nasc şi-un altul moare… |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
| |
|
LostLalala
Bine ai venit!
|
|
Nespus de frumoasa poezia si tot zbuciumul acela partea interioară pe care il transmite. E un tumul de sentimente, un vertij, o lupta launtrica bine redata. Mi-a placut cumplit de mult metafora patului murdar de vise...trebuie sa recunosc ca am repetat-o de cateva ori in gand cand am citit-o :))
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | LA FEMME EN NOIR | |
|
||
|
|
|