FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Jurnalul unui calator

Trimis: 08/12/2011 14:38

Fragment

Uneori trecea pe acolo un batrin tare plăcut care mergea la o gradina. Unde lucra pentru cineva. Cind ma gasea la poarta santierului unde eram de paza se oprea si incepea discutia:
-Ai un bun loc de munca ce-ti pasa, pentruce nu-ti aduci o umbrela mare pentru a te proteja de soare, aici la poarta. Cerei voie sefului tau, trebuie sa te lase. Eu lucrez din greu la gradina si trebuie sa mai am grija si de cele 10 vaci ale acestui om pentru care lucrez. Uneori ma mai ocup cu vinzari in bazar, ce sa-i faci trebuie sa ne cistigam exitenta.

Vorbea mult, repede, si cu voiosie. Era plin de viata, de bucuria de a traii, de a se misca, nici cei 68 de ani nu-i putusera seca dinamismul sau. Parca si acum cind scriu despre el il vad. Scund de statura, corpolent cu parul saten ochii verzi fata brazdata de urmele luptei cu viata.
Din tot ce-mi povestea fusese mereu un fel de nonconformist din punct de vedere social-moral.
Avea inca un simt al dreptatii imprimat in fiinta lui.
Avusese numeroase conflicte cu sefii de munca pe unde trecuse si apoi impotriva sistemului politic social in cadrul caruia traise. Chiar daca se supunea, o facea insa spunindu-si in stinga si dreapta punctul sau de vedere. Avea o mustata groasa, asa cum fusese moda odata pe vremurile cind el traise din plin ca un barbat tinar. Mereu luptind, vociferind, ma cerceta cu ochii sa-i verzi, patrunzatori spunindu-mi:

-Tu faci parte dintre oamenii de treaba.
-De unde stii asta, e posibil sa te inseli?
-Nu ma insel, eu cunosc oamenii intotdeauna stiu sa-i deosebesc.
Apoi continua, expunindu-si filozofia sa de viata,modul cum a fost nedreptatit dea lungul vietii sale de anumiti sefi de imprese.
Interesant, atunci cind am adus vorba de DUMNEZEU ceva sa petrecut in fiinta lui si expresia fetei, usor de tot i sa schimbat a devenit respectos cu elementul sacru.
Insa nu dorea sa discutam mai mult nicio o tema biblica evita tot timpul acest lucru. Discutam absolut orice insa sacrul nu. Era ca si cum mi-ar fi spus fara cuvinte:
,,Am vazut atitea in viata mea, mi-am compus o opinie personala despre sacru, aceasta frumoasa mărime a vietii, insa tu un tinar, nu stiu eu cit de mult intelegi tu lucrurile astea."
Mi-a ramas o amintire placuta despre acest batrin, ce inca mai lupta cu valurile navalnice ale vietii.
Mi-a facut mereu placere sa conversez cu oameni din diferite tari si culturi
pe teme diferite :
despre politica, economie, arta, religie etc. Iar aici in Spania am avut din plin aceasta posibilitate...