 |
 | It's complicated |  |
|
IoanaIS
Bine ai venit!
|
|
Terminasem sa ma schimb si imi uscam parul cu un prosop cand am auzit un ciocanit discret in usa. “Ce mai era acum?”
- Intra! Am strigat cu o voce nervoasa. - Ma scuzati, imi spuse locotenentul Brandon, capitanul vrea sa va vada. - Acum? am intrebat cu mainile inca in par. - Da, domisoara. Daca-mi dati voie va conduc. Am aruncat prosopul pe pat si am iesit urmandu-l. De data asta nu am mers in sala principala si mi-am data seama ca asta era motivul pentru care era nevoie sa fiu condusa. Am ajuns in fata unei usi intr-o sectiune in care nu mai fusesem. A batut la usa, mi-a anuntat sosirea si mi-a facut loc sa intru. M-am trezit in ceea ce mi-am dat seama ca era cabina lui Tom. La fel de mica, doar ca aranjata altfel. Avea un singur pat cu dulapuri suspendate deasupra, un birou mare cu doua fotolii si intr-un colt ceea ce parea sa fie un mic bar. Din cate mi-am dat seama, baia era undeva separat si presupuneam ca in spatele usii pe care o vedeam pe peretele din dreapta. Tom se ridica de la birou si imi facu semn sa iau loc. Se duse la micul dulapior din colt, si, da, era un bar. Scoase doua pahare pe care le umplu cu whisky dupa care se intoarse si aseza unul in fata mea. Eu inca mai tremuram dupa ce fusesem tinuta la apa mai bine de o ora si paharul arata extrem de atragator. Ei, bine, poate ca aveam nevoie de el. Si am luat o inghititura lasand lichidul auriu sa ma incalzeasca. - Ai spus ca trebuie sa vorbim, incepu Tom asezandu-se in fata mea. - Pai, da, am spus incercand sa ignor privirea lui atat de familiara si atat de straina in acelasi timp. M-am foit in scaun si m-am gandit la Thomas. Acum era vorba de el, doar de el. - Ei bine, acum stii de Thomas, si, ai vorbit cu el, adica ai vrut sa vorbesti cu el si … - Vrei sa stii ce intentii am, ma ajuta aplecandu-se spre mine si sprijindu-si coatele pe genunchi. - Da. Ma privi drept in ochi de la mai putin de 10 centimetri si spuse la fel ca si alta data cu toata convingerea: - Toate intentiile din lume. Vreau sa-i fiu tata. Sunt tatal lui, si vazand ca eu nu spun nimic, continua. Am permisie la sfarsitul lunii, 10 zile, vreau sa-l vad. Am simtit cum imi dispare tot oxigenul din piept. In primele luni in care aflasem ca eram insarcinata visasem la ceva de genul asta. Dar renuntasem rapid la vise pentru ca realitatea tragea prea tare de mine ca sa mai am timp de iluzii. Acum deveneau adevarate, doar ca … visul era simplu, realitatea grozav de complicata. O mie de sentimente contradictorii pusesera stapanire pe mine si ma luptam sa ma gandesc doar la Thomas si ce era bine pentru el. Am mai luat o inghititura buna de whisky incercand sa rumeg ce spusese. - Si apoi? - Apoi o sa vedem. Nu te teme, nu am de gand momentan sa-i spun cine sunt. Vom decide mai tarziu cand si cum anume sa-i spunem. Impreuna. Spuse accentuand cuvantul. Ca tot veni vorba, ce i-ai spus despre mine? - Poftim? - Ce i-ai spus despre mine? Presupun ca a sesizat pana acum ca el nu are doi parinti. Sesizase. Intr-o seara cu cateva luni in urma, cand il bagasem in pat si terminasem de citit o poveste. Culmea, dintr-o poveste isi daduse seama ca el nu are un rege si o regina, ci doar o regina. - Mami, eu nu am tatic? M-a intrebat nevinovat fara sa realizeze exact ce inseamna, dar facand inima sa mi se stranga. I-am ridicat plapuma pana sub brat, i-am luat manutele in mainile mele si i-am spus, tot o poveste. I-am spus ca tatal lui si eu ne-am iubit teribil de mult dar ca uneori nu e de ajuns. Ca el era undeva departe, in celalalt capat al lumii si ca pur si modest nu putea fi cu noi. N-am sa stiu niciodata cat de mult a inteles Thomas in seara aceea. A incetat doar sa mai puna intrebari. "Pentru moment', imi spuneam in timp ce ma intrebam cat de mult gresisem sa-i spun ce i-am spus. Puteam sa-i spun ca nu mai e sau orice alta idee definitiva. Dar la fel cum i-am pus doua nume ca sa poata alege, am vrut sa-i las aceeasi libertate in privinta tatalui sau. Eu alesesem sa nu-l includ in viata lui. Daca la varsta potrivita avea sa decida altfel, depindea doar de el. Viitorul va judeca daca am facut rau sau bine. M-am trezit din reverie in ochii lui Tom care ma studia atent. Probabil bausem cam mult pentru ca imi simteam capul putin in ceata. I-am spus si lui pe compact ce ii spusesem lui Thomas. Se indrepta incet de spate si se lasa usurat pe spatarul fotoliului. Da, avea drumul liber, nu era nici o minciuna de explicat, nici o piedica de ocolit in sufletul si mintea lui Thomas. Exista acolo inca de atunci, de la primul semn de intrebare, un mic loc pe care el putea sa il ocupe, daca era dispus si daca Thomas ar fi dorit. Am rasuflat adanc si am dat peste cap ultima picatura de whisky, apoi m-am ridicat sa plec. M-am intors din nou in usa: - Deci la sfarsitul lunii. - Da, la sfarsitul lunii. Ne-am privit amandoi semnand un acord tacit din priviri si apoi am iesit. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | It's complicated | |
|
||
|
|
|