FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: infern

Trimis: 22/05/2009 16:30

Ajungi intr-un infern ce se cheama viata si-inveti sa traiesti
Pentru a nu te transforma in ce nu vrei sa simti si mori
De mai multe ori aici , pentru ca apogeul e doar in minti
Luminate si umplute de idei insa sunt ce le-au mai ramas in sfiinti .

Si plangi , si te ineci in propriul destin si blestemi clipa
Cand te-a alungat din cer si te-a pogorat in mister
Si alungi pe semenii tai , te inchizi intr-o cusca si soarta
De mult nu mai crezi in ea , te cufunzi in al tau cer .

Avem lasitatea si vaga disperare sa nu ne ucidem prea des
Insa de cele mai multe ori ucidem pentru ca nu avem de ales
Suntem ucigasii propriilor noastre clipe si chiar ale viselor noastre
Suntem stapanii nostri cei mai aprigi si ne slutim in culise .

Culisele vietii ce sunt atat de destul de lungi , aparem in lumina doar
Atunci cand muncim pe branci , asudam si daca macar
Dupa o clipa de extaz am fi mai fericiti si mai odihniti
Dar nu se intampla asa , ne pierdem pe coridoarele vietii.

Trimis: 22/05/2009 19:26

imi place foarte mult tema asta, si imi plac si versurile astea mai lungi, ma fac sa citesc mai incet si sa dau mai multa atentie

Trimis: 22/05/2009 20:05

poezia e stare de spirit ....e tot ce conteaza ...multumesc k ai avut rabdare sa-mi citesti catrenele ....

Trimis: 23/05/2009 17:31

pentru asta hoinaresc pe aici :-D

Trimis: 26/05/2009 10:34

Da si mie imi place tema. Am si eu o poezie cu versuri cumplit de lungi, dar mi-se pare ca se pierde de tot muzicalitatea, chiar daca au rima. Oricum in versuri lungi transmiti mai usor ceea ce ai de spus. :-)