|
alecsmurgu
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 14/Iul/2014 |
| Mesaje: 1 |
|
|
|
…Este despre a sti sau doar despre a practica? Mirat sau poate ca nu, ma intreb la 24 de ani cum de am ajuns in punctul asta din care nu mai pot face un pas. Dar ce, voi credeti ca puteti? Traim iluzia lucrurilor percepute si ne mandrim ca suntem asa sau pe dincolo. Eu am asteptat timpul potrivit si m-au intrecut toti cei ce nu il asteptau. Poate parea destul de trist dar te anunt draga cititorule ca este extraordinar de adevarat. Si cum toate au inceput sau toate ce incep li se pune un “inceput” eu incerc sa-mi gasesc inceputul dar deocamdata sunt la limita dintre sfarsit si cautarea inceputului. Vad filmul in reluare si cu greu incerc sa dau mai inapoi ca sa pot incepe exact de acolo de unde trebuie pentru ca toate ce le voi spune in randurile si paginile urmatoare sa aiba inteles.
Facand abstractie de toate astea inca ma bucur si sunt tare fericit pentru tot ceea ce ma tine in dispoziția asta normala sau mai bine zis pseudo-normala. Si filmul se aprinde in dealul Hresdea, unde eu avand vreo doi anisori atarnam in gardul de sarma ghimpata de la via cea mare. Da, asta cred ca este cea mai veche amintire care imi spune ca undeva pe acolo a inceput totul si ce coincidenta si acum parca sunt atarnat de aceeasi sarma, doar ca este invizibila si mentala. Strigatele si tipetele mele zadarnice au fost auzite dupa cateva ore de bunica din porțiunea mamei; locul actiunii fiind la bunica din fracțiune tatei, care trecea din intamplare pe langa acel gard. Bunica era moasa si a colindat saraca toate vaile si toate dealurile din intreaga comuna. S-a stins din viata pe cand aveam eu vreo 20 de ani dar asta este o alta poveste. Era o fire milostiva si era in dispoziție sa dea totul de la gura ei pentru a-I fi bine oricui din jurul sau. Aceasta amintire inca mai dainuie si desi aici au inceput imaginile pentru mine simt ca nu este de ajuns…am nevoie de ceva mai din urma, curiozitatea ma impinge spre culmi nebanuite si neajunse de multi si totusi nu pot sa-I dau catare actului initial. Si asta nu este o chestie care tine numai de mine ci care tine de tot ce ne inconjoara. Aceasta pare a fi intr-adevar necunoscuta si nebuloasa vietii mele. Vreau sa ajung la acel moment initial, desi este imposibil in conditii de normalitate si luciditate. Deocamdata aici ma invart si caut solutii pentru a putea depasi aceasta strare continua de “tensiune”.
|
|
|
