 |
 | Il |  |
|
cronicz
Membru recent
 
|
|
Intr-un crang cu arbori firavi ce se-mpleticesc de dor
Si se scutura de frunze asternand un brun covor P-unde pasari legendare ingradesc vazduhul gol Cu nuante vii in care-i lumea de la pol la pol Unde razele de soare se strecoara pe furis Licarind imbietoare intr-un tantos luminis S-unde cuget de izvoare se aude prin hatis Serpuindu-se la vale pe alei de grohotis O domnita gratioasa se afunda-n al ei vis Susurand a lui cuvinte ce iubire i-au promis Visul ei in sarea marii clocoteste neatins Si pe valuri inspumate hoinareste-n necuprins Cauta nauca tarmul unde pasii lui strabat Pe poteci unde infernul sade bine ancorat Dar oricat de-nalte ape si oricat de mult se zbate Al ei print, a ei cetate dainuieste prea departe Si cu jale se intreaba oare unde-l poarta soarta Caci milenii se-nvartira de cand el inchise poarta Undeva ascuns in zare sub a cerului neant Undeva dar unde oare e-al ei unic diamant Asteptand tacerea oarba si privind in rasarit Lin plutind cum ar fi o barca pe un lac nemarginit Se simtea pustiu si rece blandul inger ratacit Pe cararea sa nefasta spre o stea ce a iubit Dar uitand de ce exista gheturi grele l-au inchis Intr-o temnita eterna, un mormant in paradis Iar un somn strabun pe creste dus de ape s-a prelins Aducand mireasma dulce-a unui vis de noapte stins Si crestandu-i chipul tandru, sumbre riduri ingradesc Puritatea lui cereasca intr-un mut ranjet dracesc Dar sub dermă de granit arde inca a lui sange Si il chinuie cumplit, amintirea ei il frange Ea dispare-ntr-o secunda dar revine negresit Sa-i cresteze nemurirea cu amorul ruginit De milenii se infunda in nisipul amneziei Si iubirea lui apare ca si fructul ereziei Judecat de inchizitii ce-l silesc cu masti de fier Pana cand in Tartar noaptea o sa-l tina prizonier Oare cand va mai fi omul cel care era candva Faurit din foc de soare zamislit pentru-a brava De prisos ea tot viseaza ce demult el a uitat Si-n zadar el tot mai cata o iesire din pacat Cand pilonii strambi ai sortii stau de vreascuri rezemati Nemaivrand s-asculte sfatul unor arhitecti uzati |
|||||||||||
|
_________________ CronicZ
|
|||||||||||||
 |
| Re: Il | |
|
sashka_md
Membru junior
 
|
|
Demult nu am mai citit asa o compozitie frumoasa....Bravoooo.... |
|||||||||||||
|
|||||||||||||||
|
| |
|
dia
Membru junior
|
|
Totu-i nor şi agonie, totu-i strâmb şi-ntunecat
Toţi cei mari vor păcatul în destine adunat. Arhitecţi ce dau năvală doar îndată ce binele găsesc, Fără să privească-n josul omului de rând, greşesc. Au uitat că doar mulţimea e pilonul lor de bază Făr ' de care arhitectul n-ar ajunge om de vază. Au uitat că neica nimeni s-ar numi în continuare Şi că viaţa lor mizeră n-ar mai respira ,,onoare''. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
 | Il | |
|
||
|
|
|