FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Fragment din primul meu roman intitulat "Rapirea"

Trimis: 29/11/2011 01:26

PARTY

Se trezi târziu, fiind “chinuita” de vise frumoase, din care n-ar mai fi iesit, în care ea şi Leo se aflau pe o pajiste de un verde infinit, presarata cu flori de tot soiul. Parfumul lor îi umplea nările de dulceaţă, inducându-i o stare de ebrietate, de somnolenţă… Întinşi pe o pătură, unul langa celalalt, priveau azurul cerului, îmbrăţişaţi..Îi simţea căldura trupului contopindu-se cu a ei, fiind lipită de dermă lui fierbinte, vibrândă. Parfumul lui viguros cu culoare lemnoasă, stropit de esenţe citrice, revigorante, o înfiora, aţâţând-o.
El îi dezmierda sânii plini, cu mâgaieri fine, senzuale, cuprinzându-i in căuşul palmei, plimbându-şi degetul mare în jurul sfârcurillor obraznice, contractate de dorinţă.
Un sunet alarmant creştea in intensitate, ajungând tot mai aproximativ de ei, spărgându-i timpanele, rupând vraja. Deschise ochii. Era un sms de la Sarah care se precipita fiindcă avea nevoie de sfatul ei. Nu ştia cum să se imbrace, era indecisă in privinţa machiajului. Se purta neobişnuit, de îndată ce se stresa atat de mult înainte de o ieşire în cartier? Maria mirosi ceva suspect şi se grabi într-acolo, nu cândva de a-şi arunca în geanta supradimensionată câteva bluziţe, un pantalon cu care se asortau toate, în caz ca avea sa se razgândească, fardurile, parfumul.
Le arunca pe banchetă, la intamplare şi porni în trombă, pe straduţa îngustă.
Sarah o aştepta cu sufletul la gură. Deschise usa de la primul ţârrr.
-Ce se petrece aici? O luă Maria de la intrare, fără să-şi menajeze tonul. Ştia ca sunt singure.
Sarah se intimidă, înroşindu-se în obraji:
-Vrei o cafea? Am facut mai devreme, în timp ce te aşteptam.
-Da, acceptă Maria, urmând-o în bucătărie.
-Ştii, pentru mine ăsta nu e un simplu party, începu Sarah, desluşind puţin misterul. Maria o urmărea sorbind încet din cafeaua fierbinte.
Sarah nici nu se atinse de a ei, stătea în picioare gesticulând, continuând agitată:
-Ţi-l aminteşti pe Mike? Întreba ea zâmbind cu subînţeles în colţul gurii.
-Iubirea vieţii tale? Cum să nu! O tachină Maria, făcând cu ochiul în semn de glumă, revenind imediat la o postură mai serioasă.
-M-a invitat să-l însoţesc! Am ţinut legatura de ceva timp pe e-mail!
Maria făcu ochii mari, semn că nu prea înţelegea, aruncând Sarei o privire iscoditoare.
-Înainte să plec la New York, începu Sarah detalierea, ne-am întalnit de cateva ori, a fost frumos dar rămăsese cam în coadă de peşte, odată cu plecarea mea bruscă, sau cel puţin aşa credeam eu! Am pastrat legătura prin e-mail în tot acest timp, dar nu credeam că vom fi mai mult decât amici, continuă entuziasmată. Nu a dat niciun semn de când m-am întors şi am crezut că are pe alta, dar aseară, m-a invitat la petrecere ca partenera lui oficială, se bucura Sarah.
Aştepta in bucată Mariei o parere, o reacţie, ca să-şi dea seama dacă greşeşte sau nu. În materie de bărbaţi, nu avea îndemânare, spunând tot momentul că raţiunea nu facea casă bună cu sentimentele, nemaifiind în stare să judece “ la rece”, dacă i se aprindeau călcâiele. Avea însă un aliat în Maria care îi promise ca îi va da părerea dupa petrecere, dorind întâi să-l observe şi pe Mike, pe care nu-l mai văzuse de mai bine de un an, promiţând totodată că va fi atentă la orice comportament suspect.
Continuara să-ţi bea cafeaua, în liniste, fiind incercate de deosebite gânduri. Maria şi-ar fi dorit să vină şi Leo la petrecere. Avea emoţii şi teama că ar putea aparea insoţit de alta. N-ar fi suportat. Se scutură de acel gând ca de un gândac scârbos, începand să aleaga, împreună cu Sarah, hainele potrivite pentru eveniment. Dupa multe ore de fâţâieli în oglindă şi defilări demne de podium, fetele găsesc ceva pe gustul lor.
Sarah era foarte mulţumită de combinaţia degajată dar totuşi sexy a pantalonilor negri cu motive metalizate, sofisticate şi a topului vaporos, privat de mâneci ce-i punea in evidenţă formele pline, feminine.
Nici Maria nu era mai prejos, deşi la început optase pentru ceva mai casual. Îndrăzni să-şi pune la dispoziție o ţinută demnă de o prinţesă. Găsi prin dulapul Sarei , abandonată, o fustiţă roz cu volănaşe pe care o asortă unui maieuţ negru, mulat. Mijlocul îi era evidenţiat, de o curea lată cu fundiţă, iar fustiţa ce se oprea în dreptul genunchilor îi dădea o notă de senzualitate. Petrecerea începuse deja de ceva timp, însă ele nu se impacientau, hotarând să-şi faca aparitia puţin mai tarziu, asemeni divelor. Oricum de pe fereastră îi observau în voie pe petrecăreţi şi pe cei care continuau să apară. Maria se uita din când în când în căutarea lui Leo, pentru a nu fi luată prin surprindere acolo, deşi nu ştia nici daca fusese invitat.
Avusese ocazia să aducă vorba despre asta seara trecuta dar nu a facut-o, se gandea ea. Poate nu ştia de eveniment, sau avea deja pe altcineva? Cand au vorbit nu i-a lăsat impresia că ar fi implicat într-o relatie şi dupa cum spunea Sarah, conform reputaţiei lui, era celibatarul no. 1, deci nu avea de ce să-si faca griji, nu? Plecă de langă fereastră, în cautarea Sarei, care-şi aplica stangace fardul, nefiind familiară cu obiceiul.
O contribuie dupa care deciseră că ar fi timpul să spună şi ele “prezent”.
Se inserase deja puternic, luna îşi revendicase locul pe cer, se vedeau şi câteva stele răzleţe, strălucind. “Noroc că e senin”, isi spunea Maria, gândindu-se la ţinuta ei golaşă.
Muzica se auzea până în stradă, la cateva case depărtare, iar siluetele oamenilor nu se mai distingeau, ca mai devreme la fereastră, din cauza întunericului. Se formaseră deja grupuleţe, dispersate, în funcţie de relaţii şi cunoştinţe. Maria recunoscu caţiva foşti colegi de liceu, în grupul gălăgios din grădină, dar nu se grăbi să-i salute. Erau trei băieţi ce se agitau în jurul unui keg de bere, făcându-se de râs şi partenerele lor, angrenate într-o discuţie aprinsă, oprindu-se din când în când şi privindu-i dezaprobator.
Mike le aştepta la intrare, cu pahare de băutură pregătite.
-Era şi timpull! le dojeni el, zâmbind larg, dupa care îşi ceru scuze şi o răpi pe Sarah, trăgând-o mai târziu el în mulţime.
Pereţii vibrau pe ritmul muzicii, mulțimea dansa şi atmosfera era plăcută. Maria se uita la fiecare în parte, recunoscând pe majoritatea din liceu, văzând şi câteva feţe noi. Nici urmă de Leo. “Poate nu vine “ îşi spuse, încercând să nu se întristeze, mergând către un grup de cunoscute, mascându-şi trăirile cu ajutorul unui zâmbet generos. Le imbratisă, simţind emoţia revederii. Găsiră apoi un loc mai ferit pentru a avea ocazia sa se puna la curent cu ce-au mai făcut. Nu se mai văzuseră de caţiva ani, cam de la absolvirea liceulului, de atunci luând-o fiecare pe drumul lor. Fetele povesteau de zor, încântate şi un pic nostalgice, aducând în discuţie vechi întamplări de pe vremea când împreună cu Maria formau o gaşcă. Încerca să păstreze aparenţele, părându-i rău că nu se afla într-o formă mai bună, fiind real interesată de ce spuneau ele dar în acelasi timp simţindu-se distrată din cauza lui Leo. Chiar nu mai putea lua o pauză de la el? se admonesta ea în gand. Se afla la o petrecere, înconjurată de vechi colegi şi prieteni, avusese deja dovada că unii dintre barbaţii neînsoţiţi se interesau de ea, de ce nu se putea relaxa? Nu se simtea deloc în largul ei. Plecând de alături fete se îndreptă spre ieşire în căutarea Sarei. Avu neplăcuta surpriză să o vadă, undeva în colţul camerei, pe Anna bâţâindu-se ca o nebună, în timp ce-l trăgea dupa ea pe Dave, care era vizibil incomodat. Ştia că nu fusese niciodată un fan al dansului şi-l compătimi.
Grădina era cuprinsă de întuneric şi părăsită. Păşi la întamplare, călcând pe un pahar de plastic abandonat, continuând să se afunde în intuneric, identificând cărarea. Îi plăcea răcoarea aceea care-i făcea pielea ca de găină, însă nu îi era frig, era perfect. Se departă suficient încat să-şi poată auzi gîndurile, muzica şi gălăgia rămânănd undeva în plan secund. Privi cu drag spre cei ce se distrau înăuntru, plăcând acea atmosferă, dorind să se poata alătura. Îşi îndreptă privirea spre cer, admirand spectacolul celestial dat de stelele căzătoare. Auzi mai multe voci bărbăteşti venind din stradă şi se adăposti pe urmă gardul viu, nedorind să fie descoperită. Aceştia trecură în viteză, nerăbdători, vorbind tare şi amuzându-se. Mesajul primit de la Sarah, care o căuta de zor, o determină să intre înapoi în casă, la concis timp ulterior grupul cel nou, lăsând admiratul stelelor şi al cerului pe altădată.
Sarah o aştepta în hol, făcând semne, agitându-şi mîinile. Se comporta ca şi cum ar fi avut un secret pe care nu-l putea împărtăşi decât într-un loc ferit. Îi şopti decât că are o surpriză şi trebuie să o urmeze negreşit. Radia de fericire, însemnand că Mike o trata bine. O urmă curioasă, excluzând să-i pună la îndoială intenţiile. Doar era prietena ei cea mai bună în care avea încredere deplină. Dac-ar fi fost oricine altcineva, n-ar fi acceptat scutit de mai multe detalii. Îşi facu loc greoi printre neobosiţii care se zbânţuiau, pînă ajunse într-o cameră mai liniştită, unde se găseau barul mobil, o canapea încăpătoare şi o masuta, la care stăteau retrase cateva persoane.
Se scoate din somn trasa intr-un colt, de Sarah, şi îndemnată printr-un gest normal să fie tacută.Toată aceasta secretomanie începu să o calce pe nervi fiind cazul ca prietena ei să vină cu ceva mai concret, ori risca să o piardă. Aceasta indică ceva în direcţia barului şi curând lămuri toată problema. Printre cei ce se serveau, îl zări pe Leo, turnîndu-si în pahar nişte tărie. Era îmbrăcat lejer. Purta o cămaşă albă, simplă, descheiată la primii trei nasturi şi o pereche obişnuită de blugi. Naturaleţea acelei ţinute nu îl deservea, reuşind să-i scoată şi mai mult în evidenţă calităţile, in comparaţie cu cei care arătau ridicol din pricină că se străduiseră prea mult să arate bine. Faţa Mariei se lumină toată într-un zambet. Mulţumi Sarei pentru atenţionare şi se îndreptă spre el, dorind să apară acolo ca din întamplare. [..]

Trimis: 02/12/2011 23:03

Leo dădu nas în nas cu ea cand se întorcea pentru a se alătura grupului cu care venise.
-Wow, ce mică e lumea! rosti ea chicotind satisfăcută încercând să dea impresia că, de fapt, se afla în căutarea băuturii preferate.
-Într-adevăr! răspunse el bucuros, oferindu-se să o ajute. Pentru a nu fi nevoită să bea cine ştie ce otravă, îl opri pe motiv că nu vedea nimic pe gustul ei.
-Partenerulului tău nu-i duci nimic? o interogă Leo pentru a şti dacă venise însoţită.
-Am venit cu o prietenă care a băut deja destul! Glumi ea dând de înţeles că era liberă ca pasărea cerului.
Fericit de raspuns, înghiti ce se mai afla în pahar, dintr-o mişcare.
-În acest caz, îmi acordaţi un dans, tânară domniţă? rosti el întinzand braţul asemeni celor din înalta societate. Maria îi facu jocul executand o reverenţă în semn de acceptare, înclinandu-şi bustul apetisant. Frumusetea ei fusese observata de Leo, care o mânca din priviri, dar şi de ceilalţi pretendenţi, ce urmăreau cu invidie întreaga scenă. Omenirea începuse deja să şuşotească, vazând apropierea nefirească dintre cei doi. Dansau pe o melodie lentă ce-i obliga să-ţi apropie trupurile, miscându-se pe ritmul ei de parca ar fi fost profesionişti. Majoritatea celorlate cupluri, renunţară, simţindu-se penibile, în comparaţie cu ei. Maria habar n-avea ce începuse. Tocmai deschisese Cutia Pandorei. Minus să-i pese că toată mulțimea “bună” era prezentă, inclusiv o mare parte din cele refuzate de Leo, care acum îi deveneau duşmance, dansa savurând fiecare secundă. Sarah se bucura de acest dans împreună cu Mike, dar nimeni nu avea habar de ei, cu toţii fiind îndreptaţi spre celălalt cuplu. Cu toate că privirile fetelor erau răutacioase, nici una nu avea curajul să intervină, în afară de Anna. În simplu timp află şi ea ce se petrecea în cealaltă cameră şi nu rezistă tentaţiei. Îl părăsi pe Dave, “aruncându-l” într-un colţ, ca pe-o şosetă murdară şi plecă pentru a se convinge singură de cele auzite. Acesta răsuflă uşurat, lăsând-o să plece lipsit de s-o urmeze, bucurându-se că nu mai continua să facă din el o sursă de amuzament.
Melodia era aproape de sfârşite când Anna işi făcu apariţia lângă cei doi. Îl plăcea, în secret pe Leo, dar ştiind de la inceput că nu avea nici o şansă, nu-l băgă nicicând în seamă, nici macar pentru a face cunoştinţă. De data asta situaţia era diferită. Ar fi facut orice sa-i stearga Mariei de pe faţă acel zâmbet. Trebuia să actioneze cumva. Ajungând lângă ei se adresă Mariei care era undeva deasupra norilor:
- Marry pot să-ţi împrumut iubitul pentru un dans? M-am chinuit toată seara să prind şi eu unul ca societatea dar perechea mea are două picioare stangi, dupa cum ştii! rosti accentuând cu viclenie ultima frază, făcând aluzie la Dave.
Fără a-i spune un cuvant, se îndepartă de Leo, făcând un gest spre Anna prin care se înţelegea că era de acord şi o îndemna să-i ia locul. Sângele îi clocotea şi inima bătea spărgându-i pieptul, în timp ce-şi imagina că îi frangea Annei gatul, răsucind şi trăgând, dislocându-l de corp într-o clipă, ca şi cum ar face-o unui porumbel, lăsându-i trupul să se zbata în zvîrcoliri eterne. O ura. Pînă acum o tolerase, îi găsise şi scuze, dar asta era prea de tot. Privirile celor din jur, aţintite asupra ei, parcă începeau să-i ardă pielea şi camera se micşora, sufocand-o. Se grăbi spre ieşire abţinându-se din greu să nu izbucnească în lacrimi. Nu mai privi înapoi, dar îşi dorea să audă paşii lui Leo, urmând-o. Nu auzi nimic decât propriile bătăi ale inimii, spărgându-i timpanele. Privi înapoi şi o văzu pe Sarah alergând spre ea. Se adânci în braţele ei lăsându-şi lacrimile să curgă in voie, şiroind, distrugîndu-i machiajul iar spasmele rupîndu-i pieptul. Dupa ce se linişti, işi şterse faţa şi o convinse pe Sarah să se întoarcă la petrecere, în ciuda insistenţelor acesteia de a o conduce acasa. O privi în timp ce intra în casă, ezitând şi întorcând capul înapoi, ca şi cum avea îndoilei. Îi făcu semn cu mâna să meargă în continuare şi aştepta până când o vazu ajungând alături Mike. Începu să păşească pe aleea îngustă, întunecată, excluzând să-i pese peste ce ar fi călcat, de data aceasta, fie el doar un pahar de plastic, o cutie de bere. Nu mai conta.

Trimis: 28/04/2012 17:54

CINA- fragment din cap. IV

Seara continua cu o mica petrecere data in cinstea Laurei care reusi sa incheie acel contract gras cu firma de consultanta. Invitatii de onoare erau Hilary si Jake, prietenii de familie. Toata mulțimea se simtea bine si hotarasera ca avea sa fie o cina mai tarzie datorita faptului ca urma weekend-ul. Dupa cateva ore bune de petrecut telefonul primit de Gregory reusi sa le surprinda atentia. Acesta se retrase pe hol unde vorbi cateva minute.
Revenind inapoi in camera purta pe chip acea formă care te face sa te intrebi “Ce s-o fi intamplat?” Se vedea ca nu primise o veste tocmai buna.
Fusese anuntat ca era un server cu dificultăți la firma si trebuia sa faca un drum pana acolo.
Jake se dărui sa-l insoteasca, explicandu-le fetelor ca o astfel de defectiune necesita prezenta amandurora si se indreptara cu pasi grabiti spre iesire.
Gandul ca putea fi ceva mai grav nu-i dadea pace Mariei deoarece pe chipul lui Gregory citi mai mult decat ingrijorare pentru un server defect, ca si cum nu spusese tot adevarul.
Isi imagina ca nu dorise sa o intristeze pe Laura tocmai acum, cu problemele sale de servici, si chiar daca era ceva mai grav nascocise toata povestea cu serverul cazut, pentru a le proteja.
Dar totusi, oare ce se petrecea? se intreba ea incercand sa-si mascheze temerile, afisand un zambet larg ori de cate ori intalnea privirea nebanuitoare a Laurei.
Gregory si Jake nu schimbara niciun cuvant in cele douzeci de minute cat a dura drumul pana la firma.
Odata ajunsi acolo se comportau a si cum se mai confruntasera pana atunci cu aceasta problema de sute de ori si fiecare stia ce are fiecare de facut, fara sa mai fie nevoie de cuvinte.
Cladirea era cufundata in tacere si cuprinsa de intuneric, doar unele camere reusind sa fie patrunse de razele felinarelor de afara. Urcara la primul etaj, indreptandu-se catre camera serverelor. Aceasta era cufundata intr-o bezna totala, singurele raze ce patrundeau de afara mai mult incurcau, nereusind decat sa desluseasca, decat ca prin vis, obiectele din jur, ale caror umbre se intindeau prelung pe pereti dand nastere unor modele ciudate. Pentru un nou-venit ar fi fost necesara mai multa lumina, insa ei inaintara fiindca cunosteau fiecare coltisor al incaperii.
Pe masura ce se apropiau de mijlocul camerei se distingea silueta fantomatica a unui barbat, care statea in picioare, privind din intuneric.
Fata ii era protejata de bezna groasa ce domina incaperea, avand expuse de lumina slaba doar paltonul cu care era acoperit si mana dreapta care tinea un plic galben.
Gregory si Jake inaintau spre locul unde se afla acesta ca si cum stiau ca era acolo si ca ii astepta.
Au sarit peste politeturi cand s-au apropiat suficient; era clar ca se cunosteau dar nu aveau o relatie protocolara.
Atmosfera era glaciala si tensionata ca si cum nu aveau mult timp la disozitie.
-Acela este? il intreba Gregory facand semn cu capul spre plicul galben.
-Da!, ii raspunse individul, dupa care i-l inmana, si fara alte adaosuri se indrepta spre iesire confundandu-se cu intunericul.
Jake il urma in tacere pana in dreptul scarilor, auzind zgomotul pasilor lui departandu-se in timp ce cobora scarile cu vioiciune. Astepta acolo pana nu mai auzi niciun zgomot.
Gregory deschise plicul numai dupa ce-l vazu pe Jake intorcandu-se inapoi in camera, incuind usa in urma lui.
Scoase din interiorul plicului un ceas si un cablu usb. Acesta nu era un ceas obisnuit, ci un memory stick, pe care Gregory il conecta imediat cu susținerea cablului la laptopul de pe birou.
Pe displayul aparatului se ivi o fereastra in interiorul careia se efectua o numaratoare, o bara orizontala colorandu-se in verde, umplandu-se, pe masura ce secundele se scurgeau.
Cand ajunse la 100% aceasta se inchise, semn ca transferul de date era complet.
Gregory deconecta apoi aparatul de la laptop, il aseza la intamplare pe podea si punandu-si pantoful cu talpa groasa asupra-i, apasa cu putere pana cand il transforma in mii de bucatele colorate.
In acest timp Jake avu grija sa introduca laptopul in seiful secret.Indreptandu-se spre iesire, afisau acelasi comportament ca mai devreme, mergand fara sa scoata un cuvant ca si cum planuisera actiunea si amanuntele in prealabil.
La intoarcerea spre casa Jake facu un mic ocol si stationa in dreptul mai multor tomberoane de gunoi, cu motorul pornit.
Gregory se strecura afara din masina, tinand in mana o punguta cu nenumarate cioburi colorate.
Le arunca cu putere intr-un tomberon, dupa ce se uita instictiv, in stanga si-n dreapta, apoi grabi pasul pasul spre masina.
Se scurse in jur de o ora de cand Jake si Gregory erau plecati, se gandea Hilary in sine, verificand ceasul mai des.
-Ar fi timpul sa soseasca! O incuraja Laura vazand-o oarecum nelinistita.
Chiar asa se intampla, usa se deschise repede dupa ce termina de rostit acele cuvinte.
Gregory si Jake isi reluara locurile la masa rapid dupa ce le asigura ca problema fusese rezolvata.
Gregory se aseza dupa ce o saruta pe Laura usor pe buze si pe Maria parinteste pe frunte.
Hilary isi reveni si ea intr-o clipa, anuntand ca ei vor pleca, dupa ce facuse un schimb de priviri cu Jake, prin care cazusera de acord.
Maria urca si ea dupa aceea, fiindcă facuse planuri pentru a doua zi si vroia sa se odihneasca.
Statuse treaza un pic cam mult, dar nu regreta, ii placea extraordinar de mult atmosfera in prezenta celor doi prieteni de familie.
Se facu nevazuta pe tacute in timp ce parintii ei aveau un ocazie tandru in bucatarie.
Adormi cam greu chinuita de gandurile de mai devreme si se intreba oare ce se petrecuse cu adevarat la firma tatalui sau.
Avea teama ca nu cumva sa fi fost vorba de o problema mai serioasa pe care Gregory, din dorinta de a le proteja, hotara sa o suporte singur.
Teama incepea sa o paraseasca treptat in timp ce somnul castiga teren si curand se lasa prada viselor.