FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Fluturele

Trimis: 06/02/2011 00:36

Susupinand si cu lacrimi in ochi, Andeea intra in camera;
-Tati, tati! uite ce mi-a facut Alex, si deschizand mana lasa sa se vada in palme, un fluture fara viata si lipsit de culoare.
-Ce ti-a facut? am intrebat, in timp ce incercam sa inteleg ce sa intamplat,
-Am gasit fluturele acesta afara pe gard si Alex m-i la luat in mana si la omorat.
Am vrut sa-i spun ca-i doar un fluture, ca nu are nici un rost sa planga, dar privindu-i atent chipul indurerat am simtit tragedia care se petrece in sufletul ei, si am transformat instantaneu si eu un copil ca si ea, un copil pentru care ,timp de-o zi sau timp de-un ceas intreg universul poate fi comprimat intr-o mica insecta, iar soarele stalucitor ramane solitar si gol pe intinderea cerului. Am cautat cuvinte potrivite ca sa-i alung suferinta, dar am ramas blocat intre cele doua lumi; mulțimea celor mari; rigida, limitata si fara colorație si omenirea plina de neobișnuit a celor mici.
" A celor ca ei (copiii) este imparatia lui Dumnezeu" imi trecura prin minte aceste cuvinte a Domnului Isus a celor(parafrazare) care cred fara rezerve in Dumnezeu, acelor care acum sant suparati si plang iar peste cateva ocazii au uitat necazul si sant plini de bucurie, a celor pentru care mama si tata sant eroi de legenda. Au inceput sa-mi treaca prin minte experiente din trecut cand Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunile instant si miraculos, si totodata fagaduinta Lui; Va mai spun iarasi ca daca doi din voi se invoiesc pe pamant sa ceara un fapt oarecare le va fi dat.
Coplesit de acest adevar, am zis copiilor;
-Haideti sa ne rugam si sa-i cerem lui Dumnezeu sa-l invie.Am chemat si pe Nicusor baiatul mai mare(de 12 ani) si ne-am plecat genunchii inaintea lui Dumnezeu cerindu-i aproximativ cu disperare sa aduca iarasi la viata aceasta mica vietate. Acolo pe genunchi ma luptam sa devin sigur de materializarea rugaciunii, dar o umbra de indoiala striga din rasputeri;-ai nebunit!, cu toate acestea am crezut totusi ca Dumnezeu imi va asculta rugaciunea si am adaugat in finalul ei;-Tata ceresc, am marturisit inaintea copiilor, ca Tu si nu eu poti face acest lucru, faca-se Doamne dupa eficacitatea Ta.
Ne-am ridicat de pe genunchi si am luat fluturele in mana asteptand dintr-o clipa in alta sa se petreaca minunea. Dar in zadar au fost clipele de asteptare care au urmat, pustiul care inghitise mica vietate se intindea acum si peste sufletele noastre.
L-am asezat pe un colt de mobila, aproape de privirile noastre, ca din cand in cand, sa putem vedea daca nu cumva minunea in care am indraznit sa credem, chiar se va produce(vreau sa specific ca intamplarea se petrece la inceputul lui octombrie , cand acest gen de fluturi sant destul de rari).
Seara sa scurs lent lasnd in sufletul meu gustul amar al rusinii si infrangerii."Ma luat valul " ma gandeam, ce vor zice acum copiii, ca apoi sa ma consolez singur, zicandu-mi:-vor uita. Ma simteam vinovat fata de ei facandu-i sa creada in "copilarii"
si ma simteam vinovat fata de Dumnezeu, cerandu-I lucruri care fara dar si poate nu erau altceva decat "copilarii". Am adormit tarziu, incercand sa uit esecul, dar continuind sa cred in acelasi Dumnezeu care face si astazi minuni.
..................................................- ..................................................- ..................................................- ..
Microbuzul galben cu incriptia, Transport scolar, opri dichisit in fata casei. Glasurile zglobii ale copiilor, insotite de rasete si strigate de bucurie, sparse deodata linistea amiezi.Din grupul de copii, radiind de bucurie, o fetita de sapte anisori(Andeea) se indrepta grabita spre poarta casei si vazindu-ma in curte striga;
-Tati, tati! mai ti minte ca aseara ne-am rugat ca Dumnezeu sa invie fluturele acela mort, si fara a mai astepta raspuns, continua deschizandu-si mana; uite, Dumnezeu mi-a dat alt fluture plin de viata si mult mai frumos.
Lacrimile mi-au umplut ochii si bucuria inima, si neauzit, ridicandu-mi ochii spre cer am zis" Iti multumesc frumos bunul meu parinte ...cei ce se incred in Tine nu vor fi dati de rusine niciodata"