FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Flori și fulgi

Trimis: 17/03/2011 22:01

Flori și fulgi

A început să ningă în martie ca și îndată ce ar fi miezul iernii, cu fulgi mari și vânt puternic. S-a așezat zăpada peste câteva flori naive care au înflorit prea devreme.
Totuși asfaltul în centrul orașului mic și uitat de lume este uscat ca-n palmă. Bate un vânt înghețat ce îmi crapă fața. Mă ustură ochii și obrajii și sub straturile de haine de pe mine fiecare mușchi în parte se zbate să nu înghețe. Nu-mi mai simt sângele pulsând în mâini și aș crede că am murit deja dacă nu mi-ar bătea inima atât de tare și dacă nu aș avea imaginea ochilor tăi în minte.
Se sting și se aprind lumini în blocuri. Oameni vii, se trezesc, se culcă, mănâncă, dorm, merg la slujbe, la școală... oameni cu viața lor pe care au uitat să o trăiască.
Uite, în momentul acesta eu, rătăcind pe străzi fără direcție la o oră atât de târzie cu gândurile pierdute undeva la granița dintre ceea ce s-ar fi putut întâmpla și ceea ce se va întâmpla, fără siguranța vreunuia dintre aceste lucruri, trăiesc mai mult, mai intens decât ei, care dorm, care mănâncă, care merg la slujbe și la școală. Trăiesc pentru că în gândurile mele cuprind o lume, pătrund cu mintea, cu întrebările o mare de necunoscut. Am în fiecare răsuflare un avânt aproape dureros de viguros spre singurul drum ce mi l-ai lăsat deschis, care nu duce nicăieri. O întindere vastă de spațiu gol pe care nu știu cu ce să îl umplu, dar dorința mea nativă de viață mă împinge să îmi creez o lume nouă.
Și totul pare să ducă spre mai bine, dacă nu ar fi bucata aceea de suflet, fărâma din mine care nu vede infinitele posibilități ci doar singura pe care am pierdut-o, aceea de a umple golul cu tine. Da, știu că pare absurd, și poate o să ne întâlnim peste ani, și atunci, dacă vei vrea, îți voi zâmbi și-ți voi povesti ce bine mi-a fost, câte lucruri am realizat, și am să mă bucur de realizările tale, dar acea fărâmă de suflet care nu te va uita niciodată îmi va destepta același regret, îmi va spune, și probabil îți va spune și ție ca aș fi vrut să trec prin viață ținându-te pe tine de mână.
Rămâi în sufletul meu fulgul așezat peste toate florile ce le voi culege, căci floarea dragostei mele a scos prea devreme capul din pământ, a iubit naivă și a dat îghețul peste ea. Nici n-a apucat un anotimp întreg. A iubit întâia rază de soare ce a scos-o la lumină, și-a pictat petale roșii la prima atingere și a dansat sub soare la prima adiere de vânt. Floarea dragostei mele a iubit naivă și inocentă, dar de acum, nu va mai iubii. A înghețat-o gerul din martie. A rămas nemișcată și poate să vină orice soare și absolut orice adiere caldă, sau să o culeagă oricine, fulgii lacrimilor mele au lăsat-o lipsit de simțiri. Va trăi de acum doar cu amintirea unei iubiri desăvârșite dar trecătoare.

~nu stiu daca se face asa ceva, dar este prima postare pe care o fac si daca aveti o parere despre ceea ce am scris va rog sa mi-o spuneti, pentru ca am mare trebuință de pareri, fie ele bune sau rele. multumesc~[url=http://www.99poze.ro/p/f4aaba127df7b4261f0ddaddde20c556.jpg] Flori și fulgi Flori și fulgi

[/url]

Trimis: 19/03/2011 23:30

talentul exista
scrie pentru inceput absolut orice cand ai inspiratie, si citeste mult ca sa poti scrie cat mai bine.
cu drag...