|
freeswallow
Membru

| Data inscrierii: 06/Ian/2009 |
| Mesaje: 554 |
| Localitate: ............ |
|
 |
o, Fantas e stăpânul cetăţilor înalte!
ah, ochii lui şi glasul fac inimi să tresalte!
curg şoaptele iubirii sub paşii lui, covor
pe care Fantas calcă râzând nepăsător.
priviţi-l: ţine-n palme o inimă fragilă:
a pariat cu bezna c-o frânge şi, de milă,
o să o vândă-n târguri; în ochii lui ce mint
văd unduiri de şarpe şi jarul din absint.
să-i pedepsesc trufia, plimb degetele-n treacăt
la pieptul lui. sfioase, deschid cu teamă-un lacăt.
încet, uitand de şarpe, caut îngerul din el:
sub fiara nemiloasă se-ascunde-un mieluşel!
pe geana-i de-mi pun geana, privirea lui se pleacă;
de râd si Fantas râde; mă intristez în joacă,
e supărat! chem furii să-l certe in oglinzi:
cum să mai cred în tine? n-ai spus c-o să mă vinzi?
Fantas, din grinda lumii aceleaşi ursitoare
torc razele de lună şi razele de soare,
ah, fire încâlcite de-un gest de-al tău când taci
şi, supărat, în frunze şi ploi vrei să mă-mbraci…
de parcă eu pe Fantas îl vreau căzut în pleavă!
eu, şoapte mincinoase? eu lupte, eu gâlceavă
când, jur, aş face pace-ntr-o clipă? mi-a răspuns:
suntem absint şi mentă, o clipă nu-i deajuns…
|