FORUMUL SCRIITORILOR AMATORI :: Destainuiri...-Anna

Trimis: 20/08/2010 22:07

Stăteau pe iarba fragedă și udată de roua lunii mai.Ochii lui priveau cerul, ochii ei îi priveau chipul.
-Cât e de mare cerul si câte stele ține in brațe!spuse el deodată.
Ea suspina.
La auzul suspinelor ei,el iși intoarse chipul acoperit de pletele negre si o privi în ochi:
-Ești bine?
-Da,îi răspunse ea mutându-și ochii spre cer.Mi-e doar frig.
Ridicându-se,băiatul iși daduse geaca jos și o acoperi.Degetele lui ii atinse membrele reci.Ea,ii luase mâna si îi spuse zâmbind:
-Ce calde iti sunt mainile!
El isi trecuse fără întârziere mana prin parul ei si se sprijini de copacul sub care se odihnea.
Furat de cer,baiatul spuse:
-Vezi steaua aceea?Iti poarta numele.
Fata zambi:
-Nu e adevarat!
-Ba da,ii spuse baiatul serios.E intocmai ca tine.
Fata inchise ochii si il crezu.Se ridicase si ea si se sprijini de copacul sub care se odihnea.
Furata de el,fata spuse:
-Vezi norul acela?Iti poarta numele.
Baiatul zambi la randul sau
-Asa sa fie?intrebă privind-o in ochi.
-Da.E intocmai ca tine.
Dupa o scurta tacere baiatul continuă:
-Steaua aceea e una din cele mai frumoase.O privesc mereu.
-Si ziua?intrebă fata serioasa
-Mai ales,ii spuse baiatul.E speciala.Ma lumineaza intotdeauna.Sclipirea ei ma innebuneste si ochii ei ma ametesc.Atat de draga imi e!Dar nu i-o spun..Mi-e teama…E intocmai ca tine.
El inchise ochii simtind-o tremurand sub lumina lunii.
-Si norul meu,incepu ea,norul meu e unul din cei mai pufosi nori din vazduh.Ochii lui sunt ca ai marii si cand plange binecuvanteaza Pamantul cu frumusetea lui.Atat de drag imi e!Dar nu i-o spun…Mi-e teama..E intocmai ca tine!
Cu un zambet,ea isi puse capul pe picioarele sale. Mana lui ii mangaia parul si buzele sale ii sarutau ochii.Intr-adevar,cat e de mare cerul si cate stele tine in brate…

Acum,eu nu am inteles daca si aici ne trebuie un solitar topic pentru toate creatiile sau...Eu am creat un topic nou.Daca e o greseala,ma scuzati :-D

Trimis: 21/08/2010 04:11

Nu Anna,aici trebuie un topic diferit pentru fiecare creatie,pt ca,dupa cum poti vedea,nu este prea aglomerat,iar de obicei,scrierile in proza sunt mai lungi,au mai multe parti,asadar nu poti crea doar un topic pentru toate.

Promit ca maine iti voi citi creatia,deoarece acum este putin cam tarziu chiar si pentru mine si sunt teribil de obosita,drept urmare nu stiu cat m-as putea concentra asupra textului,si ar fi pacat.

Cu bine,

B.B.

Trimis: 24/09/2010 22:05

Anna Drop Of Venus a scris:

Stăteau pe iarba fragedă și udată de roua lunii mai.Ochii lui priveau cerul, ochii ei îi priveau chipul.
-Cât e de mare cerul si câte stele prinde in brațe!spuse el deodată.
Ea suspina.
La auzul suspinelor ei,el iși intoarse chipul acoperit de pletele negre si o privi în ochi:
-Ești bine?
-Da,îi răspunse ea mutându-și ochii spre cer.Mi-e doar frig.
Ridicându-se,băiatul iși daduse geaca jos și o acoperi.Degetele lui ii atinsera mâinile reci.Ea,ii lua mâna si îi spuse zâmbind:
-Ce calde iti sunt mainile!
El isi trecu rapid mana prin parul fetei si se sprijini de copacul sub care se odihnea.
Furat de cer,baiatul spuse:
-Vezi steaua aceea?Iti poarta numele.
Fata zambi:
-Nu e adevarat!
-Ba da,ii spuse baiatul serios.E intocmai ca tine.
Fata inchise ochii si il crezu.Se ridicase si ea si se sprijini de copac. -se subintelege despre care copac este vorba.
Furata de el,fata raspunse - ai repetat de prea multe ori verbul "a spune".Incearca sa folosesti cat mai multe sinonime pentru a diversifica si a evita repetitia inutila si deranjanta :
-Vezi norul acela?Iti poarta numele.
Baiatul zambi la randul sau
-Asa sa fie?intrebă privind-o in ochi.
-Da.E intocmai ca tine.
Dupa o scurta tacere baiatul continuă:
-Steaua aceea e una din cele mai frumoase.O privesc mereu.
-Si ziua?intrebă fata serioasa
-Mai ales,ii spuse baiatul.E speciala.Ma lumineaza intotdeauna.Sclipirea ei ma innebuneste si ochii ei ma ametesc.Atat de draga imi e!Dar nu i-o spun.Mi-e teama…E intocmai ca tine.
El inchise ochii simtind-o tremurand sub lumina lunii.
-Si norul meu,incepu ea,norul meu e unul din cei mai pufosi nori din vazduh.Ochii lui sunt ca ai marii si cand plange binecuvanteaza Pamantul cu frumusetea lui.Atat de drag imi e!Dar nu i-o spun.Mi-e teama...E intocmai ca tine!
Cu un zambet,ea isi puse capul pe picioarele sale. Mana lui ii mangaia parul si buzele sale ii sarutau ochii.Intr-adevar,cat e de mare cerul si cate stele tine in brate…

Este foarte interesanta povestioara sa,iar finalul m-a lasat placut surprinsa,deoarece nu ma asteptam.Acum,este putin interpretabil.Sa inteleg ca baiatul,adica norul,era putin poligam? :-D

Am facut cateva sugestii pe text,sugestii care sper sa nu te deranjeze,ci sa te ajute sa te perfectionezi.

Te rog sa incerci sa mai scrii si proza,deoarece vad ca te descurci.Iti recomand sa citesti si alte carti de proza,deoarece te pot ajuta sa iti dezvolti vocabularul.

Succes in continuare!

Numai bine,

B.B.