 |
 | Dan Sava |  |
|
DR. H_O_U_S_E
Bine ai venit!
| Data inscrierii: 02/Apr/2013 |
| Mesaje: 3 |
| Localitate: Piatra Neamt |
|
|
Ce mai inseamna oare
Nici nu pricep de unde incepe aratarea
E o nalucire alba in ochii tai subtiri,
Iubito,port un cantec, ce mai inseamna oare,
Flamanda-nsangerare in flamandele iubiri...
Ma nimereste umbra intors si ma ridica,
Tu, te gasesti frumoasa cu sare-n ochiul stang
Iubito vin la tine rupandu-mi iar genunchii
Ce mai inseamna oare;ca tanar stiu sa plang?
Tot mai cantam apusul, inca avem un cantec
Si nimeni nu asculta frumoasa amagire
In coviltirul palmei ard naluciri flamande
Serberile rosesc primind galantul mire.
........................................................................
Stare de fapt...
Ne vom iubi cu ura, uitati in cate-o toamna
Dansand fantastic drumuri batute lung de ploi,
peste surasul tau vor rugini frunzare
iar dincolo de toate vom reveni la noi.
Nu, lacrima n-aseaza cuvintele pe buze
Iar ochii tai, ma dor prea mult cantand
Furand aripi de inger, tu iti sfarsesti chemarea
Voi rastigni culoare razand, iar tu plangand
Sa te prefaci cuminte a nici nu sti de toate,
Pacatuind, sarutul iti va-nflori pe tampla,
Si cu ceresti acorduri voi mangaia pamantul
Eu, inundat de patimi, nu voi sti ce se-ntampla.
..................................................................................................
Spre bucuria mea
In pieptu-mi se-nconvoaie tacerea ca un arc
Trec printre noi, iubito, scripcarii delirand,
ce-albastra-i vanatoarea din inimile noastre
Cand, in rastimpul noptii, cad sferele, pe rand.
E inceput de nunta urcata spre padure.
salbatec de flamand alung din spaima-n spaima
Ce clar se-aude-n lume, iubito, cum ma strigi
Sa ma cuprinzi cum spargi, un minereu in palma...
Si caii trec prin viscol, spre capatul luminii
Trezeste surugiul indemnurile-n stea,
Iar tu adormi cu tampla de cer, pe fruntea lunii
Lasandu-ti amintirea spre bucuria mea.
.................................................................................
Despre tine...despre noi
Ma impart intre cuvant si tacere
Intre umbra si liniste
Lacrima si durere...
Nu m-ai stiut niciodata inger cu sandale de menta
Cantec sa fiu.
Pasarile se opresc sa cante intotdeauna deasupra fantanelor..
De iarba te faci, de cuib de privighetoare
Sunt eu..si eu-l din mine nu moare
......................................................................................
Poem aproximativ nins
Sa urle dracului si cuvintele acestea,
de foame sa urle
sa cada in pagina
unul cu ghearele in gatlejul celuilalt,
Pana iau foc mainile in prelungirea masinii de scris.
......................................................................................
Ce a mai ramas
Mai intai au fost ochii,
Ca doua pasari indragostite de aceeasi poiana.
Mai tarziu au venit cuvintele,
ratacirile,
O parte din tine.
Apoi am picurat lacrimi mute, au crescut crini,
de panda si dorinta
Mai tarziu renuntarea, sangele nebuniei
Si-n golul departarii ramane doar padurea,
In golul departarii loveste surd securea...
..............................................................................................
Criticilor mei...impartiali
Infigurarea aceasta se petrece doar o singura data,
Ca o secure tocita, scapata din mana sau lasata sa cada.
Dar mai tarziu, cu totii stim, in toamna vietii,
Din departari, vom indragi poetii...
Orice critica sau sugestie este binevenita !!!
Astept cu drag parerile voastre!
Condei usor sa aveti !!!
|
|
|
 |
| Re: Dan Sava | |
|
dia
Membru junior
| Data inscrierii: 08/Mai/2010 |
| Mesaje: 308 |
|
|
|
| DR. H_O_U_S_E a scris: | Ce mai inseamna oare
Nici nu pricep de unde incepe aratarea
E o nalucire alba in ochii tai subtiri,
Iubito,port un cantec, ce mai inseamna oare,
Flamanda-nsangerare in flamandele iubiri...
Ma nimereste umbra intors si ma ridica,
Tu, te gasesti frumoasa cu sare-n ochiul stang
Iubito vin la tine rupandu-mi iar genunchii
Ce mai inseamna oare;ca tanar stiu sa plang?
Tot mai cantam apusul, inca avem un cantec
Si nimeni nu asculta frumoasa amagire
In coviltirul palmei ard naluciri flamande
Serberile rosesc primind galantul mire.
........................................................................
Stare de fapt...
Ne vom iubi cu ura, uitati in cate-o toamna
Dansand fantastic drumuri batute lung de ploi,
peste surasul tau vor rugini frunzare
iar dincolo de toate vom reveni la noi.
Nu, lacrima n-aseaza cuvintele pe buze
Iar ochii tai, ma dor prea mult cantand
Furand aripi de inger, tu iti sfarsesti chemarea
Voi rastigni nuanță razand, iar tu plangand
Sa te prefaci cuminte a nici nu sti de toate,
Pacatuind, sarutul iti va-nflori pe tampla,
Si cu ceresti acorduri voi mangaia pamantul
Eu, inundat de patimi, nu voi sti ce se-ntampla.
..................................................................................................
Spre bucuria mea
In pieptu-mi se-nconvoaie tacerea ca un arc
Trec printre noi, iubito, scripcarii delirand,
ce-albastra-i vanatoarea din inimile noastre
Cand, in rastimpul noptii, cad sferele, pe rand.
E inceput de nunta urcata spre padure.
salbatec de flamand alung din spaima-n spaima
Ce clar se-aude-n lume, iubito, cum ma strigi
Sa ma cuprinzi cum spargi, un minereu in palma...
Si caii trec prin viscol, spre capatul luminii
Trezeste surugiul indemnurile-n stea,
Iar tu adormi cu tampla de cer, pe fruntea lunii
Lasandu-ti amintirea spre bucuria mea.
.................................................................................
Despre tine...despre noi
Ma impart intre cuvant si tacere
Intre umbra si liniste
Lacrima si durere...
Nu m-ai stiut niciodata inger cu sandale de menta
Cantec sa fiu.
Pasarile se opresc sa cante intotdeauna deasupra fantanelor..
De iarba te faci, de cuib de privighetoare
Sunt eu..si eu-l din mine nu moare
......................................................................................
Poem aproape nins
Sa urle dracului si cuvintele acestea,
de foame sa urle
sa cada in pagina
unul cu ghearele in gatlejul celuilalt,
Pana iau foc mainile in prelungirea masinii de scris.
......................................................................................
Ce a mai ramas
Mai intai au fost ochii,
Ca doua pasari indragostite de aceeasi poiana.
Mai tarziu au venit cuvintele,
ratacirile,
O parte din tine.
Apoi am picurat lacrimi mute, au crescut crini,
de panda si dorinta
Mai tarziu renuntarea, sangele nebuniei
Si-n golul departarii ramane doar padurea,
In golul departarii loveste surd securea...
..............................................................................................
Criticilor mei...impartiali
Infigurarea aceasta se petrece doar o singura data,
Ca o secure tocita, scapata din mana sau lasata sa cada.
Dar mai tarziu, cu totii stim, in toamna vietii,
Din departari, vom indragi poetii...
Orice critica sau sugestie este binevenita !!!
Astept cu drag parerile voastre!
Condei usor sa aveti !!! |
SALBATEC- perfect salbatic
ai o poezie buna , bine strunita de un condei eperimentat
e loc si de mai bine
cred ca in vers alb faci ravagii
incearca
pana usoare
haide pa |
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Ora este GMT + 3 ore
Pagina 1 din 1
|
|
|
|
Powered by phpBB © 2001-2004 phpBB Group
Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro
| |
